MAINAU - parfum si culoare pe Bodensee

TIPĂREȘTE

Mainau – parfum si culoare pe Bodensee

Andre Rieu – “Rosen aus dem Süden” (Trandafirii Sudului) – concert pe insula Mainau – cu bucurie am avut ocazia să văd acest concert, fapt de a determinat includerea acestei insule pe lista circuitului din vacanţa 2011, aşa că:

„Herzlich Willkommen” ne-a întâmpinat într-o zi frumoasă de sâmbătă, faimoasa insulă a florilor – insula Mainau. Am pornit din Scheidegg, localitate unde eram cazaţi, am ocolit lacul Bodensee pe la nord şi am trecut prin elegantele şi însoritele oraşe de la ţărm (Friedrichshafen, Meersburg, Überlingen). Drumul a fost destul de aglomerat, fiind sâmbătă foarte mulţi oameni în maşini sau pe biciclete se îndreptau către locurile special amenajate pentru plajă sau pentru sporturi nautice. Zona mai este numită şi Coasta de Azur a Germaniei datorită frumusetii si preţurilor destul de mari.

Am străbătut 105 km în timp de aproximativ o oră şi jumătate însoţiţi de o parte a şoselei de minunatul lac Bodensee cu albastrul său cuceritor, pe de altă parte plantaţii de meri aşa cum nu am văzut prin România. Erau meri pitici, susţinuţi pe nişte spaliere precum viţa de vie, plini de rod.

Ajungem într-o parcare foarte mare, înconjurată de arbori, parcăm şi ne îndreptăm către zona de intrare. La casa de bilete, plătim 36 euro, asta înseamnă 32 euro intrarea (tichet familie – 2 adulţi şi un copil până în 15 ani) şi 4 euro parcarea. Primim un jeton pe care urmează să-l folosim la ieşirea din parcare la barieră. Biroul de turism de la intrare pune la dispozitia vizitatorilor pliante cu harta insulei. Tot la intrare se află şi un mare magazin cu suveniruri şi plante la ghiveci, seminţe, pământ de flori, îngrăşăminte.

Localizare

Insula este aşezată în partea de sud-vest a Germaniei, la aproximativ 7 km de oraşul Konstanz de care şi aparţine. Cu o suprafaţă de 45 ha, mângâiată de soarele cald şi îmbrăţişată de apele lacului Bodensee, insula Mainau este un tărâm de paradis cu vegetaţie luxuriantă, foarte bine dezvoltată şi aclimatizată. Aici se dezvoltă atât plante specifice ţinutului aplin cât şi plante specifice zonelor tropicale.

Perioada optimă de vizitare a insulei este martie-octombrie, fiecare anotimp sărbătorind florile. Primăvara aşterne covoare de lalele multicolore, ghioceii şi narcisele parfumează delicat aerul; vara, când am ajuns noi, trandafirii stapaneau insula răsfăţându-se sub soarele puternic; toamna daliile dansează în adierea vântului usor. Iarna se aşterne liniştea, natura se reculege, totul se acoperă de zăpadă, păstrându-şi frumuseţea doar coniferele. 80 de grădinari se ocupă de îngrijirea plantelor şi amenajarea spaţiilor.

Lacul Bodensee este al treilea ca mărime din Europa, fiind cel mai mare rezervor de apă potabilă din Europa Centrală. Este alimentat de aproximativ 250 de râuri şi de fluviul Rhin. Este o destinaţie în sine datorită climatului blând, peisajului, plantaţiilor de viţă-de-vie şi pomi fructiferi, gastronomiei şi sporturilor nautice.

Istoria insulei

Este destul de frământată, pe aici au trecut germanii, romanii, francii, aparţine la un moment dat de mânăstirea Reichenau. Din 1271 până în 1806 aparţine Ordinului Cavalerilor Teutoni, cu o mică pauză de doi ani între 1647 – 1649 când este cucerită de suedezi.

În anul 1806 când Ordinul Teutonilor este dizolvat insula devine ducat de Baden. În 1827 un prinţ ungur Nikolaus Esterhazy, cumpără insula şi plantează primii arbori exotici.

În 1853 Marele Duce Friedrich I al Badenului cumpără insula şi o utilizează ca reşedinţă de vară şi une bazele grădinii italiene de trandafiri. Insula revine suedezilor când Victoria, fiica acestuia, se căsătoreşte cu Gustaf al V-lea, regele Suediei.

Romanţată este istoria recentă a insulei.

Cel care a dezvoltat această insulă, cel care şi-a dedicat viaţa şi sufletul plantelor şi animalelor este contele Lennart Bernadotte numit „Regele lacului Bodensee”. S-a născut în 1909 la Stockholm în familia regală a Suediei. În 1932 s-a căsătorit cu o femeie din popor Karin Nissvandt pierzându-şi toate titlurile şi drepturile şi a venit pe insulă ca un simplu cetăţean.

A simţit potenţialul turistic al insulei şi a deschis astfel insula ca parc şi grădină publică, începând din 1972 împreună cu cea de-a doua soţie a sa Sonja Haun. Împreună s-au dedicat ecologiei şi protecţiei mediului.

Datorită activităţii lui, Lennart Bernadotte şi-a recuperat titlul de nobleţe devenind Contele Bernadotte de Wisborg. Contele a decedat la 21.12.2004 la venerabila vârstă de 95 de ani, iar Sonja i-a continuat activitatea până în 21.10.2008 când şi aceasta decedat în vârstă de 64 de ani.

Cei cinci copii ai lor crescuţi în dragoste pentru natură sunt o garanţie că insula va rămâne un spaţiu ospitalier unde noi turiştii ne putem bucura de natură şi artă laolaltă. Cea care promovează insula este contesa Bettina Bernadotte alături de fratele ei contele Bjorn Bernadotte şi fac acest lucru foarte bine având în vedere milioanele de turişti ce ajung aici.

Am dedicat o zi întreagă acestei insule, oază de frumuseţe şi armonie, un univers plin de culoare si parfum.

Care sunt atracţiile insulei? O întrebare la care cu greu poţi să răspunzi. De fapt totul te încântă. Am trecut „podul prieteniei” peste Bodensee şi cu harta în mână am hoinărit pierzându-ne pe aleile insulei.

Am străbătut aleile umbrite de venerabilii Sequoia de California, de falnicii brazi, cedrii sau stejari. Am admirat „florile-animale” sau „animalele-flori”, o artă prin care cu ajutorul unor grilaje speciale mii de flori creează animale spre bucuria şi încântarea copiilor şi nu numai.

Cascada italiană „Wassertreppe”, o altă splendoare, flori colorate, trepte de marmură şi susurul apei un fel de aplauze la spectacolul oferit de natură. Aleile cu trandafiri te conduc într-o lume parfumată, trandafiri sălbtici sau specii foarte rare, trandafiri mici şi delicaţi sau mari cât palma, trandafiri roşii ca focul sau albi ca zăpada. Nu poţi să treci pe lângă ei fără să-i miroşi, fără să-i atingi şi să te întrebi care-i cel mai frumos. Apogeul îl atinge grădina italiană de trandafiri dezvoltată şi îmbogaţită de-a lungul timpului cu specii noi. Aici există peste 20.000 de trandafiri provenind de la 1200 de specii. Caracteristicile gradinii sunt fantanile, pergolele, aleile organizate geometric si statuile.

Aleile ce coboară spre lacul Bodensee ne conduc spre o alta zona, acolo peisajul se schimbă iar palmierii, cactusii sau agavele dau un aer mediteranean şi exotic insulei.

Ajungem în zona debarcaderului unde este forfotă, vapoarele albe vin şi pleacă, magazinele de suveniruri sunt pline, restaurantele te îmbie cu diverse arome, pentru că şi frumuseţea trece prin stomac. Privind în sus se vede castelul, urcăm ceva trepte şi ajungem pe o terasă unde sunt amenajate alte restaurante. Trecem mai apoi pe sub un portal şi ni se deschide în fată o grădină imensă unde zărim castelul, biserica şi turnul grădinarilor.

Castelul baroc în formă de U poartă emblema Ordinului Teutonilor fiind construit din dispoziţia acestora. Construcţia a început în anul 1739 fiind terminat 7 ani mai târziu, arhitectul a fost Johann Caspar Bagnato. Una din aripi este locuită de familia contelui Bernadotte, o altă aripă adăposteşte serviciul administrativ. La parterul acestei aripi sunt magazine de suveniruri şi săli de expoziţie. La etajul al doilea al corpului central se găseşte o sală frumos decorată numită „Sala albă” unde se ţin baluri, concerte şi festivităţi.

Lângă castel se găseşte biserica barocă de mici dimensiuni construită tot din Ordinul Cavalerilor Teutoni, de acelaşi arhitect Johann Caspar Bagnato. În anul 1732 s-a decis construirea ei iar la 20 decembrie 1739 are loc ceremonia de inaugurare, biserica fiind dedicată Fecioarei Maria. Biserica este luminoasa, frumos decorata.

Chiar lângă biserică se află Casa palmierilor „Palmenhaus”, construcţie din metal şi sticlă ce adăposteşte specii de palmieri şi orhidee. În această ambianţă mediteraneană este amenajată o cofetărie.

Frumoase florile dar şi prăjiturile arătau bine aşa că facem cale întoarsă şi mergem la unul din restaurante gen autoservire: cartofi prăjiţi, şniţel, tiramisu, cafea şi suc – 13 euro. Răcoare, plăcut dar deodată murmur. Parcă venit în control un păun mândru, îmbrăcat festiv priveşte atent şi păşeşte cu graţie printre mese. Este obisnuit cu oamenii, oamenii cu el, nimeni nu-l aleargă, nimeni nu aruncă cu mâncare, nimeni nu strigă. Termină inspecţia şi se retrage discret precum a venit.

Cu bateriile încărcate pornim din nou la drum către Casa fluturilor „Schmetterlingshaus” – cea mai mare din Germania. A fost construită în 1996, iar interiorul este asemeni unei jungle tropicale, temperatura 26˚C, umiditate 80%, orhidee, trandafiri japonezi, palmieri, filodendroni, cascade, broaşte ţestoase, peşti zebră şi evident cei mai alergaţi fluturii. 40 de specii de fluturi tropicali din Africa, Asia şi America de Sud zboară nestingheriţi fără să le pese de agitaţia oamenilor care încearcă să le surprindă minunatul colorit al aripilor.

Foarte frumos dar dincolo era mai răcoare, aşa că ieşim la aer şi dăm în mintea copiilor ajungând într-o zonă special amenajată pentru copii: ferma cu animăluţe şi cea de legume, locurile de joacă.

Pur si simplu ameţiţi de miile de culori ale naturii şi îmbătaţi de parfumul florilor cu greu găsim aleea de întoarcere.

Dar asta este tot ce e frumos trece repede!

Deci dacă doriţi să vă răsfăţaţi privirea, să vă încântaţi auzul şi să vă relaxaţi trupul, vă recomand o astfel de bucurie simplă, o plimbare în natură.

V-aş ruga, dacă se poate, să adăugaţi pentru acest review video clipul de la URL-ul: http://www.youtube.com/watch? v=DIs5wPyLEhU

Mulţumesc anticipat.

Daca nu este prea mult si se poate, inserati in review si prezentarea inselei Mainau Chiar merita!

---

VIZUALIZĂRI: 7549 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI