Svishtov - anticul Novae

TIPĂREȘTE

Acum doi ani, când am vizitat Zimnicea - cel mai sudic punct al României, de pe malul fluviului, priveam orașul bulgăresc Svishtov fără să mă gândesc la importanța lui sau la rolul pe care l-a avut de jucat în istorie. De curând, revenind pentru a nu știu câta oară în ținuturile Bulgariei de nord, am ajuns și la Svishtov.

Plecarea din București fiind sâmbătă, o zi în care se presupune că sunt mai multe plecări peste granița de sud, ora 7.00 ne-a găsit pe podul Giurgiu-Ruse, așteptându-ne rândul la controlul documentelor. O oră întreagă a durat această așteptare. Șirul de autoturisme și autocare era atât de lung, iar călătorii atât de nerăbdători încât am concluzionat că nici această oră nu este tocmai nimerită pentru o plecare de sâmbătă. Cu obișnuitul popas pentru vignetă și pentru un mic, dar asigurator schimb valutar, de îndată ce am scăpat de înghesuiala de la vamă, ne-am angajat la drum. Prima oprire a fost la Baykal, punctul de popas atât de îndrăgit de români. Aflat cam la 30 km de Ruse, într-o pădure deasă, cu miros amețitor de floare de tei, Baykal oferă spațiu de relaxare cu parcare, un ceai, o cafea, fructe sau răcoritoare, chiar și mâncare gătită, toate plătibile în bani românești. Pentru toaletă achiți 1 leu (sau 0.30 euro).

De la Byala, dincolo de istoricul pod proiectat de renumitul arhitect bulgar Kalyu Ficheto, drumul către Svishtov o ia la dreapta. De menționat că șoseaua nu mai este la fel de bună. Îngustă, plină de gropi, este totuși puțin tranzitată, deci - cu atenție - se poate circula.

Cu 2 km înainte de intrarea în oraș, pe partea stângă, se profilează o curioasă structură metalică albă, adăpost pentru ruinele unei cetăți. Ne aflam pe locul castrului roman Novae.

La umbra zidurilor renovate, beneficiind de explicațiile unui profesor de istorie, am aflat că Novae este castrul cel mai bine păstrat din provinciile de nord-est ale imperiului roman. În jurul anului 45 d. H. aici se afla Legiunea VIII Augusta, iar mai târziu, castrul a fost alocat Legiunii I Italica. La început de mai mici dimensiuni, extins mai apoi înspre sud, castrul ridicat în imediata apropiere a malului înalt al Dunării avea o formă dreptunghiulară. Fiecare latură a zidului înconjurător avea câte o poartă, cea nordică ducând la un port. În interiorul zidurilor se afla comandamentul legiunii, spitalul militar, locuințele ofițerilor, barăcile soldaților și ale trupelor auxiliare, baia publică, precum și locuința conducătorului legiunii. Așezarea civilă era amplasată în afara zidurilor fortificate.

Novae - important centru al sistemului roman de apărare, a fost vizitat și de împărații Traian și Adrian. Mai târziu, în vremea împăratului Constantin cel Mare (306-337) s-au făcut modificări și au apărut clădiri noi, biserici, ateliere de meșteșugari, Novae fiind în sec. V-VІ sediu episcopal.

În plimbarea noastră în incinta castrului roman, panourile informative (numai în bulgară și engleză) ne-au ajutat să identificăm sediul central al legiunii construit în sec. І și alte foste construcții. Clădirile parțial restaurate sunt expuse modern, au acoperișuri protectoare, ruinele reprezentând un decor natural pentru unele manifestări artistice, de reconstituire a momentelor istorice.

Nu am văzut și spitalul militar. Acesta se afla în partea din față a castrului, dincolo de actuala șosea, într-un loc acum năpădit de bălării.

Într-o vilă urbană, o clădire mare, din piatră, datând de la începutul sec. II, au fost descoperite unele dintre cele mai timpurii mărturii ale existenței castrului roman Novae - monede, vase din sticlă și ceramică, obiecte din bronz.

Baia legiunii - Thermae legionis - ocupa partea de vest a castrului. Au fost descoperite cuptoare în care era încălzită apa. Acoperit cu geamuri protectoare, am văzut și am reușit să fotografiem o parte a sistemului de încălzire cu aer fierbinte prin podea și prin pereți.

Trebuie să menționez că ceea ce am văzut noi este doar o parte din antica așezare Novae. În afara împrejmuirii noi, metalice, în iarba înaltă încă se pot vedea rămășițe de ziduri neconservate. Deși locul este mult în afara orașului, la Castrul roman Novae nu există pază și nici nu se plătește vreo taxă pentru vizitare.

Dincolo de șosea, într-o pădure frumoasă, se află un grup de monumente dedicate eroilor jertfiți în bătăliile din 1877-1878. Cruci și plăci comemorative, vechi tunuri, flori, liniște și multă verdeață... La capătul aleii principale, curgerea lină a Dunării se poate vedea în toată splendoarea ei. Am revăzut - de astă dată de pe malul bulgăresc al Dunării - Zimnicea și cel mai sudic punct al României.

Orașul Svishtov este situat în nordul Bulgariei, pe malul drept al Dunării, în cel mai sudic punct al cursului inferior al fluviului, față în față cu Zimnicea, orașul de pe malul românesc. Portul Svishtov este - deci - cel mai sudic port de pe Dunăre. De aici, ferryboat-ul face curse regulate spre Zimnicea. Am aflat că, față de obișnuitul traseu Giurgiu-Ruse, transferul cu ferryboat-ul scurtează drumul spre Turcia sau dinspre Turcia spre Europa Centrală și de Vest cu aprox. 140 km.

De-a lungul vremii, orașul a trecut prin mai multe încercări. Ars, refăcut și apoi ars din nou în timpul războaielor ruso-turce din sec. XIX, Svishtov este primul oraș care a fost eliberat în 1877-1878, și asta doar datorită faptului că cea mai mare parte a armatei ruse imperiale a trecut Dunărea în apropiere.

Cutremurul din Vrancea de la 4 martie 1977 a pricinuit și orașului Svishtov importante pagube materiale, precum și pierderea a aprox. 100 de vieți omenești prin prăbușirea a trei blocuri de locuit.

Revenind la excursia noastră… De la Castrul roman Novae până în centrul orașului nu mai aveam mult. Mai greu a fost cu găsirea unui loc de parcare. În cele din urmă, parcând la supermarketul Billa, am pornit într-o recunoaștere a centrului orașului. Clădiri administrative, magazine, case puțin înalte aninate pe deal, iar în centru, Biserica "Sf. Treime" și parcul. În parc se află un frumos monument dezvelit la 7 octombrie 1934, dedicat eroilor din Svishtov care și-au sacrificat viața pentru libertate.

Un exemplu deosebit de arhitectură ecleziastică în stilul Renașterii Naționale, Biserica Ortodoxă "Sf. Treime" - Cвета трoица - este cel mai frumos edificiu din oraș. Înălțată în 1865-1867, biserica este unul dintre monumentele remarcabile nu doar din Svishtov, ci și din întreaga țară. Proiectată de renumitul arhitect Nicola Fichev (Kolyu Ficheto), pe latura de vest biserica are și un frumos turn clopotniță construit în perioada 1883-1886 de Gencho Novakov. Placa de marmură de la intrare ne mai informează că icoanele de pe iconostas au fost pictate de maestrul Nikolai Pavlovici. În dreapta intrării privirile ne sunt atrase de un panou mare cu chipurile a 12 copii care și-au pierdut viața în tragicul accident din 4 aprilie 2004.

La exterior, pe fațadele din piatră se observă pilaștri încastrați în zid, mici arcade și ferestruici cu o formă originală. Acoperișul ondulat susține o cupolă imensă înconjurată de alte trei mai mici. Turnul clopotniță de formă octogonală, susține cele șase clopote donate de țarul Alexandru al II-lea la 28 iunie 1877, după eliberarea orașului, când a participat la rugăciunea comună în memoria celor căzuți pe câmpul de luptă.

Interiorul este foarte frumos. Biserica are trei nave despărțite de patru perechi de coloane subțiri. Iconostasul (construit de Anton Stanișev), a fost pictat de celebrul meșter din Svishtov - Nikolai Pavlovici care a executat chipurile sfinților luând-și modele din lumea laică (nora și surorile lui i-au pozat adesea). Ușile împărătești aurite, precum și elementele aurite de deasupra icoanelor mari, dau luminozitate și individualizează iconostasul.

Cutremurul din Vrancea din 4 martie 1977 a afectat grav edificiul monumental, biserica fiind supusă ulterior unor ample lucrări de consolidare și de refacere. Lucrările executate cu unele abateri de la original, au fost finalizate în anul 2004.

Arhitectul Nikola Ivanov Fichev sau Kolyu Ficheto, cel căruia i se datorează proiectul Bisericii "Sf. Treime" - Svishtov, cel care a modernizat domeniul arhitecturii și al construcțiilor în Bulgaria otomană a secolului XIX, s-a născut la Dryanovo, la 24 km de Veliko Tarnovo. Casa memorială din Dryanovo amintește de munca lui de creație în urma căreia în orașul VelikoTârnovo și în zona câmpiei danubiene bulgare au rămas multe mărturii - biserici și mănăstiri, moschei, trei poduri, hanuri, clădiri administrative sau rezidențiale, toate devenite astăzi obiective de patrimoniu.

Dacă mergeți la Veliko Târnovo, merită o abatere la Dryanovo. Veți descoperi acolo și alte atracții turistice.

În legătură cu Svishtov, orașul de la Dunăre pe care tocmai l-am vizitat, aș vrea să mai adaug faptul că ceva mai departe de Biserica "Sf. Treime", pe strada Gheorghi Vladikin, se află Casa-muzeu Aleko Konstantinov. Aleko Konstantinov a fost un apreciat, dar controversat scriitor satiric, împușcat în cele din urmă de adversarii săi politici. Inima străpunsă de glonț se află expusă într-un recipient de sticlă, în casa tatălui său, devenită ulterior muzeu.

Și în încheierea încheierii, aș vrea să amintesc totuși că timpul rămas după efectuarea vizitelor planificate a fost folosit de fiecare după preferință - în parc, la umbră, la cumpărături în Billa (s-a cumpărat Autan atât de necesar în lupta cu țânțarii) sau la mica terasă din fața bisericii. Acolo s-a comandat multă bere (1 leva / halba de 350 ml și 1,6 leva/halba de 550 ml), cafea (0,6 leva/cafea mică), iar cine a dorit - kiufta sau kebapceta cu cartofi prăjiți.

---

VIZUALIZĂRI: 2822 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI