Ma'an, Iordania iordanienilor - nu a turistilor

TIPĂREȘTE

Din cele 10 zile petrecute in Iordania, si din toate locurile vazute acolo, Ma'an a fost cel mai... adevarat loc. Parca as fi intrat in miezul Iordaniei. Parca abia atunci am reusit sa vad si sa inteleg ca sunt in alta lume. Nu o sa spun acum ca e cel mai frumos oras al lor. Ca nu e. Nici ca e cel mai urat. Ca am vazut prea putine in aceasta excursie ca sa ma dau mare cunoscatoare. Dar in ziua petrecuta in Ma'an am fost singura (bine, cu sotul alaturi totusi) printre iordanieni. Eu am fost singura femeie cu capul descoperit care a umblat prin oras in ziua aia in Ma'an, si noi am fost singurii turisti. Pentru ca Ma'an nu este un oras turistic. Parerea mea. Spun asta pentru ca eu, cat am stat acolo, nu am vazut nici urma de hotel. Pentru ca nici un restaurant nu avea meniu afisat in limba engleza (sau alta decat araba). Pentru ca aici, in magazinele din centru, se vindea panza pentru corturile beduinilor (diverse modele, imprimeuri, culori), stalpi pentru corturi - echivalentul grinzilor de la casele noastre si diverse "accesorii" pentru animale. Pentru ca aici, in Ma'an, nu am gasit nici un suvenir, nici un magnet, nici un briz-briz turistic, ci o gramada de ateliere de croitorie unde ti se faceau haine arabesti la comanda. Pentru ca hainele arabesti deja facute se vindeau in magazine separate: pentru barbati si pentru femei, si nu intr-unul unisex pentru turisti. Pentru ca aici (desi nu m-a deranjat absolut deloc), oamenii se uitau la noi - fara sa facem nimic deosebit pentru asta, asa cum ne uitam noi, la Sighet, la Jibou sau in ce oras mai mic va vine in cap, acu 25-30 de ani la straini. Puneti-va in pielea mea si inchipuiti-va ceva: esti la restaurant (de localnici, evident, unul special pentru turisti ar muri instantaneu) cu sotul, mananci si de la o alta masa vine o fata de vreo 25 de ani si iti spune "bine ai venit in tara mea, sper sa te simti bine aici; te rog, primeste de la mine o amintire" (vorbea doar cu mine, cred ca cu sotul nu ar fi avut voie). Si mi-a dat un pix. Pe care nu scria Iordania, Ma'an sau altceva care sa agate turisti. Un pix pe care ea il avea in geanta, pe care il folosise. Intelegeti ca si ei i s-a parut o chestie sa fie un turist in orasul ei? eu am cam ramas fara replica... chiar m-am fastacit tare de tot. Asa de tare ca am varsat un pahar pe mine atunci cand i-am intins mana (ceea ce mi-a dat prilejul sa ne intalnim apoi la baie si sa o vad in fata oglinzii cum se machia, ca o alta fata de varsta ei). Asa machiata cum era, si-a facut apoi o poza cu mine (a trebuit insa sa-i ceara voie tatalui ei, aflat la masa, pentru ca sotul meu urma sa faca poza)

Ok, ideea este ca Ma'an nu este un loc unde turistii sa puncteze ceva daca merg. Ca, inafara de oameni (normali), nu au ce sa vada. Poate doar sa simta atmosfera, sa zici ca asta ar fi un scop... Noi am mers pe urmele unui fost coleg de-al sotului... Cu greu, dar am dat de el (greu pentru ca de multe ori ne-am inteles prin semne cu oamenii). Singurele indicii pe care le aveam erau numele lui, Zet, si ca in urma cu vreo 10-15 ani avea in oras un atelier foto. Va dati seama ca Ma'an e un oras mic daca numai cu aceste indicii am reusit sa il gasim...

Si atunci de la ce a mai pornit povestirea asta aici? tocmai din mirare. La rubrica "Iordania", aici pe site, am gasit sub-rubrica Ma'an care nu avea nimic completat. Si mai scria: Nu sunt introduse inca impresii din sejur - daca ati fost cumva acolo, ne-am bucura sa fiti primul care scrie despre aceasta destinatie. Am zis s-o fac. Astept cu mare interes si-o a doua parere

---

VIZUALIZĂRI: 2297 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI