English market si Restaurantul Farmgate

TIPĂREȘTE

Dupa ce am ajuns in Cork putin dupa ora pranzului am mers in centrul orasului sa dam o tura pe acolo. Am lasat masina in parcarea unui mall din centrul si imediat ce am ajuns in strada am avut parte de o surpriza placuta. Noi cautam un magazin de unde sa cumparam fructe dar am vazut o piata. Era prima piata pe care o gasisem in Irlanda. Am intrat si cum pe multi pereti erau fotografii cu imagini vechi ale pietei si am vazut straini care fotografiau, am intrebat un vanzator de la o taraba, cat de veche este piata. Asa am aflat ca este una istorica unde se imbina placut si elegant placerea de a face cumparaturi specifice, cu placerea de a manca ceva proaspat (garantat) intr-un loc istoric.

De pe unul din panouri am citit ca hala care adaposteste piata a fost inaugurata in 1786 si de atunci nu si-a intrerupt activitatea decat pentru reamenajari si dotari noi. Am inteles importanta acestui loc istoric cand am aflat ca in 2011 Regina Elisabeta a II si Printul Philip au vizitat aceasta piata. Si cum o vizita atat de importanta trebuie pregatita bine inainte, este clar ca piata a avut parte de o renovare pe masura. Seara, la hotel cand i-am cerut receptionerei un ghid cu locurile de interes turistic, am fost placut surprinsi sa constatam ca aceasta piata este recomandata cu caldura, alaturi de muzee, biserici, castel si pub-uri.

In piata, ma uitam incantata la vitrinele frigorifice in care erau prezentate sute de feluri de produse si o clipa mi-am imaginat cum arata locul pe la 1800, cand cu siguranta nu exista nici apa curenta, nici canalizare. Banuiesc ca atunci nici o doamna din lumea buna nu se aventura in mizeria facuta de macelari si de vanzatorii de peste. Dar vremurile au trecut si lucrurile stau acum foarte bine. Curatenia era exemplara; nici un miros neplacut nu ne-a facut sa grabim pasul, nici macar la wc unde parca tocmai trecuse femeia de serviciu si dezinfectase totul nu ne-am tinut cu mana de nas. O multime de turisti incepeau turul facand fotografii... si terminau prin a-si unple sacosele cu bunatati. Din aceasta piata se aprovizioneaza majoritatea restaurantelor din apropiere.

Pe tarabe curate, vanzatorii ofera tot felul de produse provenite de la fermele din regiune; fructe legume, pasari si peste. Exista si zona mestesugarilor si cea a vanzatorilor de suveniruri. Indiferent de zona, oferta era bogata, variata si vanzatorii dispusi sa iti explice produsele necunoscute. Cea mai aglomerata zona era cea a pestelui. Vorbim despre peste proaspat ce poate fi pescuit din zona orasului si despre fructe de mare.

Piata are si un etaj, unde este un restaurant, "Restaurantul Farmgate" cu specific irlandez, ca un balcon deschis in jurul unei zone din piata unde este si o fantana arteziana (functioneaza doar vara).

Am urcat si noi la etaj si cum pofta vine mancand, sau mai bine zis mirosind... ne-am asezat la una din putinele mese libere ale restaurantului. Restaurantul are practic doua activitati; cea de restaurant clasic si una de fast food, unde stand la mese cu scaune inalte, pe langa balustrada, se pot manca o multime de salate si sandwich-uri apetisante.

Noi am ales restaurantul. Langa masa noastra era un pian, unde ne-a spus chelnerita ca tocmai cantase un pianist, asa cum face in fiecare zi la pranz. Servirea a fost prompta si cu toate ca am fost ajutati in alegere, tot am avut parte de surprize.

Am comandat supa crema de legume si langa ea am primt si sandwich-uri cu sunca si branza cedar. Am comandat doua feluri diferite de peste, la care garnitura a fost varza cu mazare sote. Desi la prima vedere varza parea doar putin oparita, este clar ca era un alt soi de varza, caci gustul era bun, usor dulceag deosebit de cel de acasa. Eu am vrut carne de vita cu sos si cu garnitura. Feliutele de cane erau taiate subtiri, fierte bine si fragede si langa ele aceeasi garnitura de varza. Carnea era un pic cam sarata pentru gustul meu, dar faptul ca varza si piureul erau apropae nesarate, a dus la o combinatie buna. Fiecare fel de mancare a avut si cate un mic bol cu piure de cartofi. Restaurantul pune la dispozitie si meniu pentru copii, lucru intalnit in mai toate restaurantele din Irlanda. Pentru copii mancarea nu este deloc picanta. Preturile le vedeti in fotografii.

Am mai luat doua bucati mari de placinta, una cu mere si alta cu fructe de padure. O carafa mare cu apa a fost adusa din partea casei si am incheiat cu cate o cafea.

Totul a costat aproape 60 Euro. Preturile au fost mai mici decat in alt restaurant din centru, iar faptul ca eram intr-o piata, nu a scazut cu nimic nici calitatea serviciilor; curatenia nu a fost mai prejos... iar despre preparate am doar cuvinte de lauda. Portiile au fost mari si cu siguranta oricine se poate satura cu maxim doua feluri de mancare.

Dupa ce am coborat iar in piata, ne-am facut cumparaturile ceva mai linistiti fiind stiut faptul ca atunci cand iti este foame, cumperi mai mult decat ai nevoie.

In ultima zi a sederii noastre in oras, inainte de a pleca spre casa, am mai trecut odata prin piata si am cumparat cateva branzeturi bio delicioase, cateva mezeluri si desigur peste pe care ni l-au ambalat in pungi cu ghiata, incat am ajuns cu el acasa, inca rece. Am mancat atunci din nou la restaurantul de la etaj, cam aceleasi mancaruri ca si prima data, doar ca am schimbat supa. A fost o supa crema de legume cu bucatele mici de afumatura si cu peste si am renuntat la placinte.

Nu cred ca Regina Elisabeta a II si Printul Philip au mancat la acest restaurant cand au vizitat piata, dar noua ne-a placut si din toate restaurantele incercate in Cork, acesta ni s-a parut cel mai bun.

---

VIZUALIZĂRI: 3364 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI