Noaptea prin tara vrajitoarelor...

TIPĂREȘTE

Aceasta este a doua parte a excursiei in nordul Germaniei. Citeste prima data: Descopera Marea Baltica.

Puteti să zambiti cand cititi aceste randuri - Era vineri seara, lună plină, si noi ne aflam in inima Germaniei in „Harz“ unde se mai sărbătoreste si acum „Walpurgisnacht“ noaptea vrăjitoarelor! Eu sunt superstitioasă si cred in astfel de povesti!

Noaptea dintre 30 aprilie si 1 mai fusese deja din vremuri indepărtate una dintre cele mai importante nopti in Germania. In această noapte se aprindeau focuri peste campuri pentru a intampina primăvara (in nordul Germaniei primăvara vine cu intarziere! ; -)

Oamenii nu doar că dansau si cantau in jurul acestor focuri, arătandu-si astfel bucuria că au reusit să supravietuiască din nou o iarnă crancena, ci si practicau sex in aer liber ca un omagiu adus fertilitatii si a naturii ce invie din nou in fiecare primăvara. Dar cu inceputul crestinizarii aceste rituale au fost interzise – cine totusi mai avea curajul sa sărbătoreasca in acest fel devenea suspect ca in cele din urma sa fie condamnat ca fiind prieten cu dracul.

Si astfel s-a născut in aceasta zonă legenda vrăjitoarelor care danseaza noaptea in jurul focului in asteptarea dracului pentru a se imperechea cu el…

Noi ne apropiam de Quedlinburg, cand sistemul de navigare ne arată sa iesim de pe autostradă cu o iesire inainte decat cea care era prevazuta orasului. Bineinteles că am ignorat-o – imi place sa aud vocea cand devine din ce in ce mai insistenta:

Iesiti de pe autostrada! si dupa aceea: va rog sa intoaceti, intoarceti daca se poate, intoarceti imediat...

si asta pe autostrada la 130km /h.

Dar mai bine am fi ascultat de vocea din sistemul de navigare... pentru că urmatoarea iesire de pe autostrada care ducea direct la Quedlinburg era inchisă. Deci ne intoarcem inapoi – probabil că dacă ar fi putut, sistemul nostru de navigare ne-ar fi ras in nas – v-am spus eu!!! asa vă trebuie!!!

Quedliburg este unul dintre orasele intrate in patrimoniul UNESCO ca fiind cel mai bine conservat oras al evului mediu cu peste 1300 de clădiri datate din anii 1300-1600. Oamenii isi inchid si acum animalele in grajduri in această noapte, pun sare pe pres si agată invers deasupra portii o mătura pentru a alunga vrăjitoarele care se plima pe strazi in aceasta noapte.

Si cu adevarat - vrăjitoarele se plimba pe strazi in această noapte – le-am vazut cu ochii mei – doar ca acum sunt femei si bărbati imbrăcatii in costume caraghioase care doar au chef sa sărbatoreasca si uneori sa faca randale.

Străzile sunt inguste si casele strambe – o atmosfera infricosatoare pluteste peste oras. Pe vremea inchizitiei fuseseră arse pe rug in piata principala a orasului sute de femei suspecte de a fi vrajitoare.

Urcăm la cetatea din mijlocul orasului – de sub acoperis ne privesc figuri de demoni si draci.

Hotelul la care doream să inoptăm este defapt una dintre vilele construite in sec. 19 in stil gotic. Din afară imi aduce aminte deja de filmele de groază, un spiridus cu o privire răutăcioasa ne intampină deasupra portii de intrare. In holul hotelului cateva armuri de metal (oare se ascunde ceva inauntrul lor? ) receptionistul mă priveste cu un zambet in coltul gurii

– Vă arăt camera din turm imi spune, vă va place cu sigurantă…

de ce din turm? mă intreb eu.

Urcăm trei etaje si mie imi bate inima din ce in ce mai puternic. Ajunsi sus deschide usa care scartaie ingrozitor. Camera este mică si mobilată cu antichitati, baia in marmoră neagră. Din foierul hotelului se poate privii pana la subsol – doar că intre balustrade este intinsa o plasă. Pentru ce? de ce este necesara aceasta plasă? Intreb eu.

Sa te prindă, dacă cazi peste balustradă, imi raspunde receptionistul.

Asa ceva inca nu am auzit... de ce să cad peste balustradă.

Mai este cineva in hotel in această noapte? intreb eu cu o voce aproape tremurătoare.

Nu! astăzi sunteti singurii vizitatori

…si inca cateva fantome adaug eu…

cum ati spus?

sotul meu deja imi trage un ghiont – mai femeie, na mă fă de rusine (traducere libera din germana) imi sopteste el.

Dar inima mea bate din ce in ce mai tare, imi simt pulsul la gat si spontan strig in gura mare: Nu vreau să rămanem in acest hotel, nu voi putea inchide un ochi toată noaptea, te rog hai să mergem mai departe…

Părăsim in grabă orasul cand nori negrii se aduna peste regiune, tuenete si fulgere se văd la orizont. Suntem obositi si totusi vrem să ajungem cat mai curand, cat se poate de departe de această zona.

Intr-un tarziu, pe la ora 1 noaptea rămanem sa inoptam intr-unul dintre motelurile de la marginea autostrazii - a doua zi ajunsi din nou acasă totul mi se pare ridicol…Să stii că imi pare rău ca nu am ramas acolo – ar fi fost cu sigurantă o experientă inedită...

Asa ca daca voi aveti curajul aici este adresa hotelului click aici

Va urez o noapte placută…

---

VIZUALIZĂRI: 2530 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI