Muzeul Pergamon din Berlin (II)

TIPĂREȘTE

Din Antichitățile Orientului Apropiat expuse în Muzeul Pergamon fac parte și descoperirile din nordul și estul ținutului mesopotamian, acolo unde prin jaf și vărsări de sânge s-a dezvoltat Imperiu Asirian. A fost marele rival al Babilonului pe care, la un moment din istorie l-a distrus prin devierea Eufratului. Dar perioada maximă de înflorire a fost în sec. VII î. Hr. sub marele Rege Assurbanipal al II-lea (883-859 î. Hr.) care a domnit 41 ani.

În Muzeul Pergamon sunt câteva exponate foarte interesante provenite din capitala imperiului, orașul Ninive. Acesta ocupa o suprafață uriașă și era unul din cele mai mari din lumea antică. Istoricii vorbesc de zidul său de apărare lung de 12 Km, înalt de 10 m și gros de 15 m confecționat din piatră și cărămidă.

O primă expediție arheologică a fost în sec. al XVIII-lea apoi în al XIX-lea, când abia la al V-lea strat geologic (cel mai de jos) s-au găsit resturi din anticul Sumer (mileniul V-IV î. Hr.), confirmându-se astfel existența orașului menționat în Vechiul Testament prin profetul Iona. Stratul cel mai de sus aparține orașului Ninive și corespunde mil. I î. Hr. De aici provin exponatele aflate în mari muzee ale lumii, printre care și Muzeul Pergamon din Berlin.

Orașul a fost distrus în 630 î. Hr. de poporul Med venit din est, prin inundarea râului Tigru de-a lungul căruia se întindea orașul, când puternicele sale ziduri au fost surpate.

Ce am văzut la Pergamonmuseum!

Limassu, Apkallu, Genie... ce vă spun toate astea? Mie nimic, până nu le-am văzut prima oară la British Museum din Londra. Sunt fantastice dacă ai ochi să le privești!

Muzeul Pergamon din Berlin expune în secția destinată Orientului Mijlociu și Apropiat obiecte vechi, unele de peste 6.000 ani, provenite din șantierele arheologice din toată regiunea mesopotamiană.

Pașii și imaginația m-au purtat prin splendidele palate regale din anticul Ninive, Nimrud sau Assur. Spun imaginația, pentru că ele nu au fost reconstituite aevea, sunt expuse numai imensele plăci din bazalt sau alabastru ce decorau interioarele.

Intrările în aceste palate erau străjuite de ființe supranaturale, cioplite în piatră, niște tauri înaripați, cu gheare de leu și cap de om. Aceștia erau numiți Shedu-Lamassu și aveau rolul de a proteja intrarea în palat sau chiar în oraș. Înalți de două ori înălțimea unui om, erau ciopliți în piatră sau bazalt (un material extrem de dur) la un înalt nivel artistic, pe fondul unei scrieri cuneiforme extrem de măruntă și înghesuită.

Civilizația asiriană a stat sub ocrotirea zeului Assur, care a dat și numele primei capitale a imperiului. În imaginația colectivă acesta era precum o ființă supranaturală, un spirit cu o aureolă de aripi, asociat imaginii eroului din Epopeea națională a lui Ghilgameș, descifrată din tăblițele de lut găsite de arheologi sub ruinele palatului Regelui Assurbanipal II de la Ninive. Faimoasa bibliotecă, din care 12 tăblițe sunt la Berlin și o foarte mare parte din miile de tăblițe găsite sunt la British, are o valoare deosebită, scrierea în cuneiformă pe aceste tăblițe fiind cel mai vechi text literar din lume. Una din tăblițele de la Berlin conține versuri despre Ghilgameș, rege în Uruk, în jur de 2100 î. Hr. Când orașul Ninive a fost distrus și incendiat, aceste tăblițe din lut, exact prin ardere au fost salvate. Fiecare tăbliță începea cu ultimul cuvânt din tăblița anterioară. Parte din ele au fost obținute prin jaf, parte au fost copiate de scribii trimiși de rege prin alte biblioteci antice.

Ce am mai văzut la Pergamonmuseum!

Reliefuri lucrate pe mari panouri din alabastru, o rocă albă translucidă, folosită mult în antichitate. Aceste panouri ornau interioarele palatelor și prezentau numai Regele și Apkallu. Regele era înalt, chiar foarte înalt, impunător, ținea în mână sceptrul sau arcul, prezentat în scene de război sau vânătoare de lei.

Apkallu era un spirit protector al regelui, un fel de „înțelept” care îl însoțea în toate reprezentările sale. El apare în trei variante. Un Apkallu- om, Apkallu- pasăre și Apkallu- antediluvian, ultimul un trup de om îmbrăcat în mantie din solzi de pește.

În muzeul din Berlin am stat mult și am admirat asemenea creaturi parcă venite de pe alte tărâmuri. Am studiat fiece amănunt și multe întrebări mi-am pus, dar răspuns nu am găsit în toată documentația.

Am fotografiat Apkallu cu cap de om și cu cap de vultur. Sunt ființe puternice, îmbrăcate regește, cu bărbi lungi, asiriene sau ciocuri puternice de vultur. Fiecare din ei poartă o gentuță în mână, despre care oamenii de știință și istoricii își dau numai cu părerea pentru că nicio legendă sau mit nu dă informații despre ele. Interesant este că aceste gentuțe apar și-n alte culturi pe întreg globul. Ce purtau în ele? Unii spun că „sufletul omenirii” , alții „înțelepciunea” , alții „cunoașterea” , alții „apa vie” sau „nemurirea” .

Atât regii cât și Apkallu în cealaltă mână poartă o plantă sau un con. Ambele probabil de proveniență legendară. În ce privește planta, unii istorici spun că ar fi o ciupercă folosită în compoziția unei băuturi nemuritoare, pentru că asta căutau regii asirieni, nemurirea.

La încheietura mâinilor ei poartă un fel de „ceas” , ca o rozetă sau o floare. Se crede că ar fi partea inferioară a aceleiași ciuperci care, așa cum am spus, oferea nemurirea.

Și da, au rămas nemuritori pe panourile lor imense din alabastru expuse în câteva muzee din lume, printre care și Pergamonmuseum.

Ce am mai văzut în muzeu.

Un bazin pentru apă, săpat într-un bloc de bazalt, provenit dintr-un templu din Assur. Este ornat pe colțuri cu statuia regelui, iar pe laterale cu Apkallu-pești culegând plante acvatice aducătoare de nemurire. Decorațiunile interioare sugerează că bazinul era folosit în cadrul unor ritualuri de purificare.

În muzeu mai sunt expuse artefacte de genul bijuteriilor confecționate din pietre semiprețioase și dinți. Vase, amfore, cupe din materiale rare, provenite din diferite șantierele arheologice, podoabe vechi, din sec. XIV-XIII î. Hr.

Imenșii lei ce apărau poarta Orașului lui Sam, actualul Zincirli din Turcia, sunt de-a dreptul înficoșători!

Dacă veți vizita Pergamonmuseum, nu ocoliți frumosul zid reconstituit din ceramică neolitică a templului din situl Tell Halaf de influență hitită, actualmente aflat în Siria și nici reliefurile săpate în bazalt cu scene din vânătoarea regală de lei, găsite printre ruinele unui oraș din Turcia, aflat la granița cu Siria.

Acesta a fost sectorul Orientului Apropiat și Mijlociu pus foarte bine în valoare de experții muzeografi ai Pergamonmuseum din Berlin.

Într-un muzeu mare precum Pergamon, nu poate fi vorbade relaxare, atâta timp cât îți rupi picioarele în dorința de a vedea cât mai mult.

---

VIZUALIZĂRI: 354 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI