Kalemegdan, un muzeu în aer liber despre trecutul Belgradului

TIPĂREȘTE

Cine a ajuns la Belgrad şi nu a vizitat acest loc, categoric trebuie să revină, pentru că fără Kalemegdan, imaginea Belgradului este incompletă.

Şi asta pentru că prin dimensiunile sale, prin clădirile şi monumentele de aici, prin zonele de recreere, dar mai presus de toate, prin istoria sa, care urcă în timp până în epoca romană, Kalemegdan este un punct de interes deosebit, care atrage în mod constant numeroşi vizitatori de toate vârstele.

Complexul Kalemegan este situat exact la vărsarea râului Sava (pe malul drept al acestuia) în Dunăre, pe un deal, are o suprafaţă de peste 50 de hectare şi include şase zone: Veliki (marele) Kalemegdan, Mali (micul) Kalemegdan, Gornji Grad (Oraşul de sus), Donji Grad (Oraşul de jos), Savsku padinu (Versantul Savei) şi Dunavsku padinu (Versantul Dunării).

Haideţi să facem o plimbare împreună, prin Kalemegdan.

Venind pe strada Cneazul Mihail, ajungem chiar la una din intrări, cea care ne poartă pe o alee ce străbate exact pe mijloc parcul Veliki Kalemegdan. Acesta este situat în partea de sud a complexului şi ar putea constitui, el singur, o atracţie şi un loc frumos şi interesant. Parcul este curat, cu iarbă, flori şi copaci, cu alei asfaltate, ici-colo cu busturi ale unor oameni de cultură sârbi şi în care se află câteva repere interesante. Chiar la intrare, pe partea dreaptă a aleii, se află monumentul (de fapt, un bloc de marmură, cu o inscripţie şi un basorelief) care aminteşte că în acest loc, în aprilie 1867, s-a citit decretul sultanului Abdul Aziz, prin care erau predate către sârbi cheile oraşului Belgrad.

Mergând mai departe, de data asta pe partea stângă se află Fontana Borba, o fântână în mijlocul căreia se află o sculptură a artistului Simeon Roksandić, numită Zlosrećni ribar (Pescarul ghinionist). Sculptura reprezintă un pescar ce se luptă un şarpe şi a fost executată de sculptorul sârb pentru a fi expusă la o expoziţie din Londra, în 1907. Roksandić a aflat la un moment dat că nava ce transporta lucrarea s-a scufundat, motiv pentru care, având încă modelul de ipsos, a turnat o copie. În realitate, nava nu se scufundase, astfel că lucrarea are în prezent două exemplare, cel de-al doilea fiind achiziţionat de primăria Zagrebului, unde se află şi acum.

Ceva mai departe, tot pe stânga se află şi un pavilion muzical, dar îl vedem doar în treacăt, pentru că privirile ne sunt atrase de ceea ce se află în capătul aleii principale, pe care am intrat. Este Monumentul Recunoştinţei faţă de Franţa, ridicat aici în 1930, ca simbol al prieteniei, cooperării şi asistenţei reciproce între Serbia şi Franţa în timpul primului război mondial şi este amplasat în locul unde altădată se afla monumentul lui Karageorge, distrus în timpul primului război mondial.

Dincolo de acest monument se desfăşoară în toată măreţia ei, Fortăreaţa Belgradului. Mai întâi, întâlnim zidurile exterioare, construite de austrieci în secolul al XVIII-lea, în zig-zag. În mijloc, în spatele celor două laturi ce formează un unghi cu vârful îndreptat spre exterior, se află o fortificaţie triunghiulară, numită ravelin, unde acum se află Teatrul de vară şi Galeria Muzeului de Istorie Naturală. Aici se poate ajunge printr-una din cele două porţi, plasate de-o parte şi de alta a ravelinului: poarta Karageorge, în stânga şi Poarta exterioară Istambul. Noi pătrundem în fortăreaţă prin poarta Karageorge, cea de lângă Monumentul Recunoştinţei faţă de Franţa. Poarta este numită astfel după ce Karageorge, liderul revoltei sârbilor împotriva Imperiului Otoman, a trecut pe aici, în 1806, când a cucerit vremelnic Belgradul. După recucerirea Belgradului, turcii au astupat poarta, aceasta fiind deschisă abia după al doilea război mondial. Trecem pe un pod de lemn, peste şanţul altădată plin cu apă, acum amenajat ca teren de tenis şi, după ce trecem de poarta Karageorge, ajungem în spaţiul dintre zidurile exterioare şi cele interioare. Lăsăm în dreapta ravelinul şi Galeria Muzeului de Istorie Naturală, unde este o expoziţie temporară cu păsări de pradă şi ne îndreptăm spre Poarta interioară Istambul. După ce trecem şi de aceasta, ajungem într-o nouă zonă "între ziduri". Pentru cei cărora le place să se joace "de-a războiul", aici este locul cel mai potrivit, pentru că ne aflăm într-un muzeu. Mai exact, aici este secţia în aer liber a Muzeului Militar. În şanţul de apărare sunt expuse piese de artilerie şi blindate, iar pe meterezele zidurilor interioare, alte piese de artilerie. Fiecare are o plăcuţă cu explicaţii, în sârbă şi franceză. Mergând spre vest, de-a lungul zidurilor interioare, se ajunge la Muzej Vojni, Muzeul Militar propriu-zis, organizat într-unul din bastionele fortăreţei.

Muzeul este deschis zilnic de la 10:00 la 17:00, cu excepţia zilei de luni, iar biletul de intrare costă (doar) 100 de dinari, adică aproape 1 €. Pentru această sumă modestă, puteţi vedea mai multe colecţii: echipament şi arme vest-europene, arme artizanale din Balcani, armament din timpul primului război mondial, armament din timpul celui de-al doilea război mondial, steaguri, uniforme şi decoraţii militare, fotografii. Aici explicaţiile le veţi găsi în sârbă şi engleză. Nu rataţi să vedeţi şi bucăţi din avionul de vânătoare invizibil F-117-stealth, doborât de sârbi în timpul atacului NATO, din 1999.

Dar e timpul să mergem mai departe. Trecem pe un pod şi, prin Poarta cu Ceas numită aşa pentru că se află sub Turnul cu Ceas, construit în secolul al XVII-lea, pătrudem în fortăreaţa propriu-zisă. Ne aflăm în Gornji Grad, amenajat acum în cea mai mare sub forma unui parc. Ne îndreptăm mai întâi spre vest. Pe alee întâlnim mormântul vizirului Silahdar Ali Paşa, mort într-o bătălie cu austriecii, pe la 1716. Continuăm şi ajungem pe latura de vest a fortăreţei. În stânga se află singura clădire din zonă, care adăposteşte Oficiul pentru Protecţia Monumentelor Culturale. În dreapta se înalţă Pobednik (Învingătorul), o statuie plasată în vârful unei coloane. Statuia, înfăţişând un bărbat ce ţine în mâna stângă un porumbel şi în dreapta o sabie. a fost ridicată aici pentru a comemora prima victorie aliată în primul război mondial, obţinută de Serbia în bătălia de la Cer, împotriva Imperiului Austro-Ungar. Coloana cu statuia se află pe un platou, la doar câţiva metri de zidul dincolo de care coasta dealului se prăvale brusc câteva zeci de metri spre malul Savei, exact acolo unde râul se varsă în Dunăre.

De la marginea zidului se deschide o privelişte formidabilă: spre vest, dincolo de Sava se vede Novi Beograd, cu Turnul Ušće dominând zona. Spre nord-vest, Veliko Ratno Ostrvo (Insula Marelui Război), se întinde exact în dreptul gurii de vărsare a Savei în Dunăre, iar la nord privirea nu întâmpină niciun obstacol, spre larga câmpie a Panoniei.

În planul apropiat, în Donji Grad, spre sud se află Karanlik, Poarta Întunecată, spre vest Ravelinul Regelui Austro-Ungariei şi la nord-vest, Depozitul de praf de puşcă. Pe toată latura de nord, zidurile se întind exact pe muchia platoului, de unde panta coboară abrupt spre Dunăre. De la baza dealului, până la malul Dunării este un zonă plată ca-n palmă, în care este amenajat un parc. În nordul acestuia, aproape de malul Dunării, se găseşte Kula Nebojsa, un turn de formă octogonală, datând de prin secolul al XV-lea şi folosit de turci drept închisoare. De aici până la fortăreaţă, se întind zidurile de est.

Ne îndreptăm şi noi în această direcţie. La un moment dat, dăm peste un bloc de marmură, pe care stă scris în sârbă:

"На Овом месту 22 јула 1456 године браниоци на челу ца јанком хунадијем извојевали су велику победу над турцима"

şi în maghiară:

"1456 Julius 22-en Belgrad védői élükön hunyadi Janossal ezen a helyen arattak donto győzelmet a törökök felett"

În traducere liberă, în română, asta sună aşa:

"La data de 22 iulie 1456, conduşi de Iancu de Hunedoara, apărătorii Belgradului au obţinut în acest loc o victorie decisivă asupra turcilor. "

Drept să vă spun, m-aş fi aşteptat să scrie şi în limba română, chiar dacă Iancu de Hunedoara era la data aceea regent al Ungariei.

Continuăm să ne îndreptăm spre latura de est a fortăreţei. În colţul de nord-est se găseşte Poarta Despotului, construită între 1404-1427, în timpul despotului Ştefan. În stânga porţii se găseşte Turnul Despotului Ştefan, un turn patrulater, unde se află un observator astronomic de amatori, dotat cu câteva telescoape şi lunete. Trecând dincolo de poartă, mergem pe Podul Porţii Despotului, spre zidurile interioare, unde se găseşte Poarta Zindan (zindan = închisoare), străjuită, la stânga, de Turnul Zindan, un turn rotund, construit odată cu poarta şi zidurile, în secolul al XV-lea. Dincolo de zidurile interioare se găsesc şi aici, ca şi pe partea sudică, ziduri exterioare. Între acestea şi cele interioare, în stânga Porţii Zindan se găseşte şi un turn barbican şi, mai departe, două biserici, crkva Ruzica şi crkva sv. Petke.

Ceva mai încolo, dacă aţi obosit, vă puteţi aşeza la o masă pe terasa restaurantului Kalemegdanska, în umbra celui mai vechi (din secolul al XI-lea) turn exterior, Turnul Jaksic.

Dacă mai aveţi timp şi chef, puteţi face şi o plimbare în Grădina zoologică, situată în estul Kalemegdanului, după care treceţi şi prin Mali Kalemegdan (nu ştiu de ce i se spune aşa, pentru că este mai mare decât Veliki Kalemegdan), unde puteţi să vă opriţi la Pavilionul Cvijeta Zuzorić. De aici, mai sunt câţiva paşi până la ieşire.

Asta a fost! Frumos, nu? Mai ştiţi multe locuri ca acesta în lume? Eu unul, nu!

---

VIZUALIZĂRI: 9052 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI