Muzeul Industrial Rahmi M. Koç – un must see la Istanbul

TIPĂREȘTE

• Locatia: pe malul Cornului de Aur, partea dinspre Taksim, in Hasköy.
• Pagina Web: rmk-museum.org.tr/en
• Costuri:
  • Intrarea Adulti: 12.5 tl. ; Studenti: 6 tl.
  • Submarin- Adulti: 7 tl. ; Studenti: 5 tl.
  • Planetarium Adulti: 3 tl. Copii si Studenti: 2 tl.
• Deschis:
  • Marti- Vineri10:00 – 17:00
  • Sambata– Duminica : (1 Octombrie – 31 Martie) 10:00 – 18:00; (1 Aprilie – 30 Septembrie) 10:00 – 20:00
  • Inchis Luni.

Cum se ajunge acolo? – Poveste mai lunga:

Incercasem sa vizitez acest muzeu intr-o alta excursie de o zi la Istanbul, in care aveam putine ore la dispozitie, dar dadusem gres. Vroiam sa folosesc doar mijloacele de transport in comun. In prima instanta am asteptat autobuzul 54HT Hasköy – Taksim – Mecidiyeköy, in piata Taksim, la stopurile pe unde trec si autobuzele inspre Eminönü. Cred ca am asteptat vreo jumatate de ora dar nu a venit.

Mai citisem despre posibilitatea de a merge din Emiönü, cu vaporul. Aici ma gandeam sa leg mai departe calatoria, cu o vizita la Moscheea Eyup si cafeneaua Pierre Lotti. Si cu docul, vapoarelor inspre Eyup e o intreaga tarasenie.

In Eminönü, docul de unde pleaca vapoarele inspre Eyüp e dupa statia de autobuz, in stanga. Se trece in spatele cladirii, care e in imediata apropiere a statiei de autobuz.

Am gasit docul (explic in poze). Vaporul vine de la Üsküdar si merge inspre Eyüp, trecand prin Karakoy si Eminönü. Pentru a vizita Muzeul Rahmi Koç, trebuie coborat la HASKÖY. Mai multe informatii gasiti si pe pagina Şehir Hatlar. Se poate folosi “Istanbulkart”, au intrarile la fel ca la metrou. Am gasit eu docul, chiar am intrat dupa ce am folosit Istanbulkart, ca sa citesc ca vaporul nu circula pana-n noiembrie. Asta se intampla prin mai... cred. Erau ceva lucrari la nu stiu ce pod si nu mergea inspre Eyüp, trecea doar Cornul de Aur pana la Kasımpaşa.

Mai exista si varianta autobuzului. Citisem despre autobuzul #47 Eminönü–Alibeyköy, de unde trebuie coborat la statia Kırmızı Minaret. M-am invartit prin Eminönü, am incercat sa dau de peronul lui #47 dar nu i-am dat de capat. Majoritatea sunt ametiti pe acolo si greu gasesti pe cineva sa te ajute. M-am enervat si am lasat Rahmi Koç-ul pe alta data, mai facand ceva de prin orasul vechi.

In august, am mai incercat odata din Taksim, in asteptarea autobuzul #54HT. Am mers si in statia de autobuze din Taksim si am intrebat de stopul acestui autobuz si m-au trimis din nou pe drumul ce duce spre Eminönü. Iar am asteptat vreo jumate de ora si n-a venit, pana la urma am luat un taxi. M-a costat vreo 10 Tl, pana in Hasköy. Autobuzul exista, deoarece la intoarcere l-am folosit... dar habar n-am de ce nu am fost in stare sa-i gasesc stopul - se poate sa-si fi schimbat ruta in zona Taksim datorita lucrarilor. Oricum nimic nu e sigur in Istanbul.

Pe pagina muzeului la rubrica “Getting Here” ni se dau urmatoarele posibilitati de a ajunge acolo:

• Bus Routes / İETT
  • 47 Eminönü – Yeşilpınar
  • 47E Eminönü – Binevler
  • 47Ç Eminönü – Güzeltepe
  • 47N Eminönü – Nur Sitesi
  • 54HT Hasköy – Taksim – Mecidiyeköy
  • 54HŞ Hasköy – Şişli – Taksim
  • 36T Taksim – Cebeci
  Name of the Stop: Kırmızı Minare
• Minibus
  • Şişhane - Alibeyköy Line
• Sea / Şehir Hatları
  • Üsküdar – Eyüp Line Ferries
• Metrobus
Name of the Stop: Halıcıoğlu
• 10 minutes walk.

M-am uitat pe pagina vapoarelor si spun ca au reinceput cursele inspre Eyüp. Am sa va explic prin poze cum se ajunge la docul din Eminönü pentru a lua vaporul.

Ca sa concluzionez:

Daca sunteti in Eminönü, incercati cu vaporul sau cu autobuzele #47 si coborati la statia Kırmızı Minare (tradus inseamna Minaretul Rosu... eu unul n-am vazut nici un minaret rosu, dar o fi) care e in imediata apropiere a muzeului.

Daca sunteti in Taksim, incercati autobuzele #54HT; #54 HŞ si #36T, tot de coborat la statia Kırmızı Minare. Eu pana la urma am luat taxi. Din Taksim costul ar trebui sa fie in jur de 10-15TL.

Scurt Istoric

Rahmi Koç, fondatorul acestui muzeu, e unul dintre cei mai bogati oameni din Turcia. Mai bine zis, familia lor. Tatal lui, Vehbi Koç a pornit acest imperiu. Printre lucrurile care apartin de Koç Grup, sunt fabricile Ford din Turcia, Tofaş, Arçelik (masini de spalat, televizoare, electronice etc); Beko, Grundig, rafinarii de petrol, gaze, etc. Malluri, hoteluri etc. Peste 90000 de angajati si o cifra de afaceri in miliarde de dolari (sau euro daca vreti).

Omu a vrut sa faca un muzeu unde sa-si expuna colectia personala si a deschis acest muzeu in 1991.

Chiar spune ca pasiunea lui de a colectiona fel de fel de chestii electrice si industriale, a incoltit cand tatal lui i-a adus un tren electric de jucarie din Germania. Cand mergea in strainatea avea placerea de a vizita muzee stinitfice ca "Deutsches Museum" din Munich, sau “Science Museum” din Londra. Cand a vizitat "Henry Ford Museum" din Detroit i-a incoltit in minte ideea de a deschide un muzeu similar in Turcia, unde sa-si poata expune intreaga sa colectie adunata pana atunci.

In prima faza a achizitionat o veche cladire otomana in Hasköy, unde in trecut pe timpul otomanilor, se produceau ancori, ca mai apoi sa achizitioneze un teren peste drum, chiar pe tarmul Cornului de Aur, unde erau niste depozite ale unei companii de tutun. A investit masiv aici si a restaurat vechea cladirea otomana.

Cand am ajuns, am inceput cu cladirile dinspre Cornul de Aur.

La intrare ne-au intrebat daca dorim sa cumparam bilete si pentru submarin. Se fac tururi din jumatate in jumatate de ora. Am cumparat si deoarece nu mai era mult timp pana incepea turul, am vizitat muzeul cam pe fuga. Aveam sa revenim.

Au foarte multe masini clasice, motociclete, masini industriale, sanii, jucarii pentru copii... ce vrei si ce nu vrei.

De asemenea diferite camere cu mecanisme care incep sa functioneze cand intri acolo. O atractie principala este o moara de ulei de masline. Cand intri in camera respectiva, incepe sa functioneze moara. Destul de impresionant.

Pe aceeasi idee, mai au si un gater, care incepe sa taie la o ditamai barna.

Deoarece nu era foarte mult timp pana incepea turul, am mers la submarin. Accesul la Submarin se face, trecand prin feribotul Fenerbahce, parcat in Cornul de Aur. De notat ca vara, fac tururi pe Cornul de Aur, cu un feribot cu motoare cu aburi. Mai multe aflati pe pagina lor.

La turul submarinului am participat doar eu si sotioara. Ghidul nostru a fost un ofiter (sergent ceva... gradat... nu stiu exact, care a servit patria pe submarin cand acesta era folosit). Am coborat in submarin si am mers dintr-un capat in altul, explicandu-ne fel de fel de lucruri. Unde era camera ofiterilor, bucataria, magazia, toaleta, dormitoarele etc. Cred ca majoritatea trebuie sa fi fost pitici... ca eu ma miscam ca un elefant pe acolo :))

Submarinul e de fabricatie americana si la comenzi inca sunt explicatiile lasate in engleza.

Pe afara, mai gasim fel de fel de locomotive, avioane, vagoane de tren, tramvaie, vapoare, barci si salupe.

Cateva obiecte care au fost recuperate de pe Titanic etc.

Lucruri care le-am retinut:

*ramasitele unui avion B-24 Liberator "Hadley's Harem", care a bombardat rafinariile de la Ploiesti in Duminica Neagra – 1 August 1943. Avioanele Liberator, au plecat din Libia, din Benghazi si au atacat Ploiestiul. Acest avion, a fost nimerit si a incercat sa zboare spre o baza militara din Cipru. S-a prabusit in mare, undeva pe langa Antalya. Ramasitele au fost recuperate in 1995, unul dintre supravituitori – Roy Newton, participand si el.

*”Barcuta” Uzaklar (Departari) – in care Osman si Zuhal Atasoy, au navigat in jurul lumii in aproximativ 4 ani, expeditia lor incheindu-se in 1997 – este cea mai mica ambarcatiune turceasca ce a facut inconjurul lumii. Ei i-au avut exemplu pe Sadun Buro si sotia sa Oda, care au facut inconjurul lumii intre anii 1965-1968, la bordul iahtului lur Kısmet. In interiorul cladirii sunt fel de fel de obiecte adunate de catre acestia in calatoria in jurul lumii. Asa o calatorie mi-ar place sa fac si eu.

*la etaj aveau fel de fel de jocuri interactive pentru copii, destul de istete, printre care laudau si descoperirile facute de inaintasii lor (de ex. Arhitectul Sinan). Interesanta aceasta perspectiva de a vedea tipul cu barba si turban, nu ca terorist ci in aceeasi linie cu alti oameni de stiinta sau inventatori ai vremii :)

*mai exista o strada, in care sunt diferite "shopuri" si "mici meseriasi" de pe vremuri. O farmacie, un fierar... etc. toate cu manechine si sunetele specifice.

Sunt prea multe lucruri despre care as putea vorbi si fiecare are povestea lui in parte si ar fi prea lung acest review.

Am trecut si partea cealalta a drumului, in vechea cladire otomona – eu banuiesc la fel de bine ca poate sa fie si bizantina, unde sunt lucruri mai marunte. Mai exista o expozitie de fotografii despre recentele descoperiri de la Yenikapı, unde s-au descoperit mai multe vapoare bizantine. Inca se lucreaza la acel santier.

Am sa povestesc mai multe in poze. Este un muzeu deosebit si vi-l recomand!

Cand ai o pasiune si destui bani ca sa o pui in practica, asta obtii. Mi-a placut. E un muzeu de top si nu ar trebui ratat.

---

VIZUALIZĂRI: 5753 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI