BUN
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Vizită pe îndelete la Pinacoteca din Berlin (I)
Pinacoteca (Gemaldegalerie) orașului Berlin ocupă o clădire modernă în Kulturforum și este considerată una din cele mai prețioase galerii de artă din lume. Ea deține în jur de 3.000 de tablouri ale pictorilor europeni, începând din sec. al XIII-lea, până în sec. al XVIII-lea.
Am pășit în Berlin, în iarna lui 2017, atrasă magnetic de oferta Wizz de 37 euro tur/retur, după ce am consultat buletinul meteo. Se anunța o vreme bună, dar a fost chiar foarte bună. Totuși, n-aș recomanda o călătorie iarna, pe lângă faptul că poate fi oricând un neprevăzut, este și foarte incomodă. Trebuie să ai grijă de toate cele, de fular, scoate aparatul foto, vezi ce faci cu mănușile, pune iar mănușile, un adevărat deranj. Dar nu am regretat!
Kulturforum, un complex dedicat culturii, a fost conceput în anii 50 din nevoia de hrană sufletească, mai ales după ridicarea zidului despărțitor, care a văduvit partea vestică de multele și valoroasele muzee din Insula Muzeelor.
Kulturforum se întinde pe o zonă aflată la sud de Tiergarten, marea oază de verdeață a berlinezilor. Înainte de război zona era supusă planurilor de ridicare a unei noi linii arhitectonice a capitalei Reich-ului. Acum cuprinde o serie de clădiri ultramoderne, printre care și Gemaldegalerie, construită în 1997 de arhitectul Hans Scharoun.
Muzeul are la bază colecția personală a Regelui Frederec cel Mare, expusă încă din 1830 în Altes Museum, aflat pe Insula Muzeelor. În timpul războiului al doilea mondial toate lucrările au fost adăpostite în subsolul Altes Museum. În Martie 1945, puțin înainte de cucerirea Berlinului, cele mai valoroase lucrări au fost încărcate în camioane și puse la adăpost într-o mină de sare din Turingia, de unde au fost luate de trupele americane. Până în 1953 au fost recuperate mare parte din ele și o mai mică parte din cele transferate la Moscova. Fundația Prusacă a Patrimoniului Cultural a fost cea care s-a ocupat de recuperări, de conservări și chiar de ridicarea unui sediu, cel din Kulturforum.
Astăzi, Gemaldegalerie expune permanent peste 1.000 de lucrări, de o valoare deosebită. De ce numai 1.000? Pentru că spațiul este prea mic. Te întrebi, cum a fost posibilă o astfel de greșeală? A fost, pentru că nimeni nu a luat în calcul varianta căderii zidului despărțitor din 1989 și reunirea cu lucrările rămase în Altes Museum.
Am vizitat locul cu o zi înainte, ne-am interesat de programul de vizitare și dacă de fac programări. Nici vorbă. Costul biletului a fost în jur de 10 euro.
Am trecut prin anticamera rotundă și am intrat în spațiul larg, un fel de atrium, unde se cumpără biletele, unde se află garderoba, punctul de informații etc. Plafonul se întinde pe tot spațiul expozițional, este închis cu o cupolă din sticlă, care filtrează lumina naturală așa fel, încât permanent, aceasta este constantă, numai bună de privit și fotografiat.
Vizita în muzeu
În cele peste 60 de încăperi, exponatele sunt împărțite pe sectoare și începe cu Pictura germană între sec. al XIII-XVI-lea, cu toate școlile și stilurile vremurilor respective. Recunosc, nu am veleități artistice și nici calitatea sau dreptul de a interpreta/critica artistic o lucrare. Pur și simplu îmi place să o privesc. Și pe cât posibil, să o înțeleg.
În primul sector în care am intrat sunt expuse opere foarte vechi, icoane și panouri de altar, peste care am trecut mai la repezeală, cu toate că sunt cele mai valoroase, dar ce mi-a atras privirea a fost un Crucifix de la 1230 cu multe detalii și viu colorat sau un Christ pe Dolorosa, o Cină de taină cu personajele disproporționate. Vorbim totuși de anii 1200,1300! Sectorul este foarte mare iar lucrările foarte bine puse în valoare. Atâta muncă păstrată de secole! Și asta numai datorită celor care restaurează și întrețin asemenea valori.
Dar nu am putut trece fără a sta un moment, la un A. Durer cu a sa Madona cu scatiu și mi-a venit în minte filmul „Pasărea Spin”, acea pasăre numită scatiu care se hrănește cu scaieți și ghimpi și care după împerechere se aruncă în tufa cu scaieți, zice legenda. Scatiul lui Durer nu poate fi decât un simbol al patimilor lui Hristos, coroana acestuia fiind împletită din spini.
Tot în acest sector sunt expuse opere de Hans Holbein, Lucas Cranach, Altdorfer sau Hans Baldung cu al său Cap de bătrân și mulți alții, de unii am auzit, de alții abia acum. Majoritatea sunt lucrări cu temă biblică sau portrete ale personalităților de atunci.
Următorul sector al Pinacotecii prezintă Pictura olandeză și flamandă din sec. al XIV-XVI-lea.
Pășim în liniște să nu deranjăm frumoasa și presupusa tânără soție a lui Rogier van der Weyden (P05), pe nobilul bancher al lui Jan van Eyck (P06) și nici delicata sa, Madona în Biserică. Sau frumoasa Bunavestire de Petrus Christus realizată la 1473 și semnată de autor.
Am stat mult și ne-am distrat cu Proverbele Țărilor de Jos peste care nu poți trece fără a admira detaliile lucrării, figurile personajelor, îmbrăcămintea, obiceiurile, dar mai ales talentul pictorului Pieter Bruegel cel Bătrân. Câtă expresivitate și mișcare redate la 1560! Interesanta lucrare prezintă în jur de 100 proverbe pictate cu tâlc și mult haz. Sau Drumul Crucii de fiul său Bruegel cel Tânăr, o minunăție de secol al XVI-lea. Cu mare minuțiozitate redă personaje din popor, fiecare cu ținuta și atitudinea sa, dar fără a neglija nimic din adevărul biblic. Până și Toma cel care l-a trădat pe Iisus stă spăsit după un copac. Pictorul l-a îmbrăcat în roșu, semn al necredinței sale.
Următorul sector este dedicat Pictorii olandeze și flamande din sec. al XVII-lea, una din cele mai mari colecții din muzeu.
Celebrul Rubens născut la Anvers, este prezent cu Iisus predă cheile Sf. Petru ca să amintesc doar una din multele sale lucrări. Aș mai aminti totuși Sărbătoare populară de Teniers Senior pictată la 1640 sau frumoasa (dar nu e frumoasă!) Malle Babbe a lui Frans Hals. Olandezul redă magistral și cu mult haz, starea de ebrietate a bătrânei Babette. Și tot Frans Hals a redat la 1620 expresiile total diferite ale celor două personaje și îmbrăcămintea copilei din Portretul Catherinei Hooft și a doicii sale sau, Tânăr cântând din fluier.
Din secolul de aur al picturii olandeze nu putea lipsi celebrul Rembrandt, cu frumosul Bărbat cu casca de aur în care lumina cade pe coiful auriu, iar expresia chipului este al unui conducător care depune armele în urma unei lupte pierdute sau Suzana și bătrânii, Samson și Dalila multe Autoportrete și multe alte lucrări.
Ce să mai spun de Vermeer! Știam că este aici și am căutat Fata cu colier de perle. Nu am găsit-o. Nu cunosc motivul. Dar am admirat și fotografiat interiorul luminat de razele ce pătrund printr-un geam vitrat, specific olandezului Vermeer, din tabloul Paharul cu vin, unde cele două personaje parcă sunt vii. Anton van Dyck, Jean Steen, Van Goyen, peisajele lui Ruysdael sau Hobbema. Wow...
Deja, „cardul”personal nu mai înregistra și am hotărât o pauză binemeritată la unul din punctele destinate.
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
Kulturforum, un complex de săli de concerte și muzee, în apropiere de Potsdamerplatz.
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
În apropiere se află imensul parc Tiergarten.
Trimis de mihaelavoicu in 07.06.20 06:31:00
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GERMANIA. A mai fost în/la: Valea Rinului în 1988
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mihaelavoicu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@mihaelavoicu:
”Am stat mult și ne-am distrat cu Proverbele Țărilor de Jos peste care nu poți trece fără a admira detaliile lucrării, figurile personajelor, îmbrăcămintea, obiceiurile, dar mai ales talentul pictorului Pieter Bruegel cel Bătrân. Câtă expresivitate și mișcare redate la 1560!
pe vremea aceea pictorii chiar isi lucrau atent picturile, si ma gandeam cand am vizitat Casa/Muzeul Albrecht Duhrer in Nurembeg (inca nu am apucat sa povestesc), mi s-a explicat cum facea sa aiba mai multa lumina, gasise el un truc interesant ca sa se bucure de mai multa lumina naturala.
Foarte frumoase picurile si este in mod sigur un muzeu pe care mi-ar placea sa il vizitez.
Felicitari, votat cu mare drag.
Împreună cu continuarea / continuările sale, articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinație.
@mihaelavoicu: Ca totdeauna reviewul tău este un adevărat regal. Documentat, cu trimiteri, poţi spune chiar dacă n-ai fost acolo, că l-ai văzut.Eu i-aş propune lui Cornel să facă o clasă cu punctaj special ( nu neapărat f. mare) sau măcar o adnotare pentru reviewurile de înalt nivel cultural. Stiu că saitul este de informaţii turistice practice, gen unde mâncăm? unde dormim? cât costă biletul? dar, cred eu că înafara acestora, reviewurile de cultură ţin sus ştacheta.
Ești o privilegiată! Îmi doresc nespus să văd Altepinacotek (am scris numale din aducere aminte, poate nu e corect, dar cer scuze! ”) din Munchen. Și pe lângă, să vizitez și Primăria.
O zi bună, să ai!
@Michi: A... păi dacă legenda spune că Ambrozia și Nectarul erau hrana și băutura zeilor, pentru noi, muritorii de rând, ce a mai rămas? Frumosul!
Toate bune și FRUMOASE!
@webmaster: Mulțumesc! Va urma un al doilea. E gata, dar îl mai las la„dospit”.
@mihaelavoicu: Eu susţin departajarea pentru că mulţi înţeleg frumosul altfel: o plajă, o mâncare bună, nişte mii de km parcurşi cu maşina. Nu fac nicio depreciere a lor dar fiecare înţelege o călătorie după gustul lui. Poţi vedea în raportul dintre numărul de vizualizări al unui review şi no. votanţi. Dacă e în jur de 3-4 înseamnă că a interesat, altfel, userul s-a uitat doar la titlu şi a fugit. Eu sunt adepta titlurilor explicative ca să ştie omul la ce să se aştepte. Poate că ar fi trebuit să-mi păstrez gândurile dar ştiu că Cornel citeşte.
Frumos articol și frumoase poze atașate! N-am fost niciodată în Germania, dar mi-aș dori să văd multe locuri și muzee de acolo. Am admirat, în schimb, copii ale lucrărilor maeștrilor germani și flamanzi (nu cred că erau originale) la Muzeul de Artă al României, înainte de 1989. Mi-au reținut atenția lucrări ale lui Rembrand, Rubens, Durer, a celor doi Pieter Brughel - tată și fiu, etc. etc.
Mă întreb dacă proverbele redate în pictură le-aș fi descifrat, dacă sunt asemănătoare cu ale noastre.
Detaliile pozate de tine sunt edificatoare ale talentului pictorilor acelor timpuri (și nu mă refer numai la cei din Germania).
Felicitări pentru articol și poze!
Un articol pe gustul meu ... ieri mă plimbam prin Berlin la televizor, pe Travel Mix, descoperind ca orașul are peste 170 de muzee, l-am pus pe lista de dorințe datorită Pinacotecii.
Mi-a plăcut povestea și itinerariul cultural de excepție, citind cu interes pasajul despre arta olandeză și flamandă. Pariez că Vermeer era într-o călătorie temporară, păcat, mi-ar fi plăcut să admir tabloul cu fata și colierul de perle.
Și pe mine m-a amuzat tabloul lui Pieter Brueghel cu Proverbele flamande, s-a numit initial Prostia omenească. Compozitia complicată mi se pare plină de scene independente, aparent amuzante, pline de întelepciunea populara olandeză de acum peste 400 de ani. Cred că am recunoscut zicala„S-a întors lumea cu fundul în sus'', ilustrată de globul pămantesc care atărnă cu un snur în jos... sau„a pune bețe în roate''de exemplu... avem și noi proverbe grozave, da ne lipseste un pictor pus pe șotii... astept cu interes partea a doua...
@Michi:
”Eu i-aş propune lui Cornel să facă o clasă cu punctaj special (nu neapărat f. mare) sau măcar o adnotare pentru reviewurile de înalt nivel cultural.
Am citit și mi s-a părut o idee FOARTE bună. Sunt și am fost cât se poate de determinat nu doar să susțin ci chiar să promovez, pe măsura posibilităților mele, turismul educat, elevat, cult.
Conform... felului meu ardelenesc, obișnuiesc însă să cuget însă îndelung înainte de a acționa/anunța, încercând să anticipez cât mai multe.
Ar fi o măsură și un semnal pe care mi le doresc -- însă, ca de fiecare dată în viață, vine la pachet cu posibile „colaterale”.
Se pune problema cine și cum determină care reviews-uri sunt „promovează turismul cultural” și care nu? Evident, în cazul reviews-urilor precum cel de mai sus situația este clară (aproape) tuturora: review-ul S-AR încadra în această posibilă selecție. Și probabil că mai sunt astfel de situații, în care aprecierea ca atare ar fi (aproape) unanimă.
Vor fi însă și altele, în care cei îndreptățiți să aprecieze vor fi de părere că NU se impune, iar autorii - că da. Sau invers.
Iar aceste situații nu vor fi deloc puține și-i vor afecta pe mulți (EXEMPLU: probabil vom avea destui autori care se vor orienta spre reviews-uri de promovare a turismului cultural - ceea ce ar însamna un câștig, o plusvaloare deosebită; probabil majoritatea *vor fi* recunoscute ca atare — dar, la fel de probabil, NU TOATE; e cvasicert că NEselectarea unuia sau mai multora va provoca frustrare, întrebări, „proteste”, unele finalizate cu „luat jucăriile și plecat”)
Pe moment, nu sunt dispus să-mi asum aceste riscuri. Voi continua însă să reflectez, să caut o potențială soluție (deși nu cred că e posibil de găsit o „soluție universală”)
-
Am extras însă o idee super-utilă de mai sus: unul sau mai multe premii pentru promovarea turismului cultural, care vor fi acordate în cadrul premiilor anuale (în cadrul „Întâlnirilor”)
@Admin: Bineînţeles că ţinând de atâţi ani în mână o comunitate cu orgolii, frustrări, ambiţii, bisericuţe, poliţe de plătit ş. a. m. d., ai multă experienţă în a anticipa reacţiile. Intervine şi subiectivismul fiecărui ins, unii dintre noi ne putem considera nedreptăţiţi deşi poate nu avem dreptate. Numărul de voturi nu e un criteriu pentru că userii au venit la un sait turistic de unde-şi pot lua informaţii practice, nu la unul cultural. Ideea unei recompense printr-un premiu anual acordat câtorva e f. f. bună dar şi aici, după ˝strigare˝ vor fi unii care vor spune ˝ de ce nu eu? ˝ Eu am semnalat problema nu m-am gândit la consecinţe, şeful decide.
@doinafil: Chestia cu proverbele este interesantă. Nu le știu nici eu, dar dacă privești la P10, ăla care se întinde după două pâini, la noi ar fi, „Alergi după doi iepuri, nu prinzi niciunul”. Dar sunt așa de frumoase și te atrag prin lumpezimea coloritului, a expresiilor și a mișcărilor, încât la fiecare găsești un tâlc.
Mulțumesc și toate bune!
@mireille: Am stat și am căscat gura (apropos, Bruegel ar face un desen în această postură) o mulțime de timp, admirând, făcând haz și comentând personajele. Atâta claritate și lumină încât nu poți trece indiferent pe lângă ele. Mai e un Bruegel la Muzeul de Artă din Bruxelles, nu mai știu care din ei, dar tot cu proverbe și redate în aceiași manieră.
Fata cu șiragul de perle, ... cine știe, s-o fi dus acasă!
Mă bucur că ți-a plăcut, deci nu am muncit degeaba! Te îmbrățișez și numai bine!
@Michi: și pentru Admin, dar nu știu să-i cumulez. Cer scuze!
Pentru că discuția s-a purtat în „pătrățica” mea, cu respect, îmi permit să-mi dau cu părerea. Fie o vizită la un muzeu, indiferent de profil, la o biserică (fie ortodoxă, fie catolică) sau la o casă memorială etc, toate însumează un element cultural. Cu alte cuvinte, nu cred că e cazul unei departajări pe acest criteriu. Fiecare vede și apreciază în felul lui. Și ca să dau un exemplu, de foarte multe ori am primit 450 puncte. Măcar să știu de ce, să iau aminte! Toate bune!
Minunat, din nou minunat!!!
SI DAAA!!! , turismului cultural.
Candva exista revista URZICA, iar la revista URZICA tinea posta redactiei doamna RODICA TOTT.
SIMILITUDINE? Se poate...
"Cand nu esti publicat de loc,
Zici : «Mi-o facu Rodica Tott »
Dar cand iti public-atatica,
Iti zici in sine-ti : «Tot Rodica»"
Acesta e un catren publicat in urma cu 52 de ani.
FACETI CA RODICA TOTT!!!
@mirceabrasov: Eram copil când, în familie aveam abonament obligatoriu la ziarul Scânteia, o altă publicație pe teme agricole, or mai fi fost și altele, dar și la Urzica. Mă uitam pe poze, nu înțelegeam, dar probabil că „pișca” rău urzica comunistă!
Mulțumesc pentru vizită și numai bine!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2021 Valoroasele colecții de la Neues Museum — scris în 11.03.22 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 Insula artei și istoriei și nestemata sa: Muzeul Pergamon — scris în 10.03.22 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Feb.2018 Muzeul zidului Berlinului „The Wall Museum East Side Gallery “ — scris în 13.02.18 de Marian.1986 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2017 Memorialul Holocaustului din Berlin — scris în 27.01.18 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Feb.2017 Vizită la Pinacoteca din Berlin (II) — scris în 10.06.20 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Feb.2017 Berlin. Memorialul Împăratului Wilhelm I — scris în 17.02.20 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Feb.2017 Schloss Charlottenburg, Berlin — scris în 26.11.19 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ