Berlin. Memorialul Împăratului Wilhelm I

TIPĂREȘTE

Bombardamentele au distrus turnul bisericii, reducând înălțimea acestuia de la 113 m cât măsura inițial, la doar 63 m. Motiv pentru care, berlinezii îi spun Dintele rupt.

Restul Bisericii a fost distrus, dar în locul rămas gol s-a ridicat o Capelă cu un turn hexagonal, turn căruia berlinezii îi spun Rujul de buze.

În fața Memorialului s-a ridicat o modernă Biserică octogonală, căreia berlinezii îi spun Pudriera.

Nu puteam rata la 37 euro tur/retur orașul Berlin, chiar dacă eram în luna lui Făurar. Desigur, nu am rezervat până ce nu am consultat vremea. Se anunța frumoasă și eram cu o săptămână înaintea plecării. Trei zile de iarnă în Berlin au fost superbe, pline de conținut dar total insuficiente. În același an, am repetat Berlinul numai și numai la insistențele mătușii mele care atunci avea, nici mai mult, nici mai puțin, decât 89 ani. Și numai noi două la drum.

Biserica Memorială Împăratul Wilhelm I.

Este un punct de interes turistic ce nu trebuie ratat sub nicio formă, la o eventuală vizită a Berlinului. Ea se află în Breitscheidplatz, unde am ajuns cu metroul, stația Kurfurstendamm fiind cea mai apropiată. Ridicată în stil neo-romanic de membri ai dinastiei de Hohenzollern, impozantă și prevăzută cu un turn înalt de 113 m cu cinci clopote, a fost inaugurată în 1895 în memoria primului Împărat al Germaniei. Tăvălucul istoriei nu a iertat-o. Avariată grav la bombardamentul din 1943 și aproape distrusă în aprilie 1945, acum arată ca o ruină, dar o ruină consolidată și bine întreținută.

Din toată Biserica nu se păstrează decât pronaosul, care se vizitează gratuit. Am intrat în Memorialul Wilhelm I cu o ușoară teamă impusă de măreția aspectului de ruină. Rozeta spartă e ca un hău. Pe jos, un frumos mozaic reconstituit, cu Sf. Arh. Mihail omorând balaurul, iar unele din frumoasele mozaicuri aurite arată ca niște petece, într-un colț stau mărturie resturi din dărâmături și un Isus salvat, dar fără o mână. Alături, Crucea din piroane considerată a fi simbolul păcii și reconcilierii. În lume sunt peste 160 astfel de cruci făcute din piroane recuperate din ruine.

Biserica nouă de formă octogonală

Creație a unui arhitect german, Biserica aflată în fața Memorialului are un design ultramodern. Pășim pe pavimentul cu buline divers colorate, mai mari sau mai mici, ce simbolizează lacrimile de durere ale tuturor celor care au suferit de pe urma războiului. Pe cele opt laturi ale sale, sunt montate în pereții din beton mici vitralii albastre și roșii realizate în Franța, la Chartres. Nu este înaltă. Are în jur de 50 m, dar lumina de afară strecurată prin aceste vitralii albastre, dă o senzație de rece.

Altarul este dominat de un Isus de factură modernă, dintr-un aliaj de cupru. În Biserică se află un desen în cărbune, Madona din Stalingrad, realizată în 1942 de medicul-locotenent Kurt Reuber, care a scris pe marginea hârtiei, ”Crăciun în încercuire 1942, fortăreața Stalingrad”. A murit în lagăr după ce dăduse lucrarea unui camarad. După război, a fost adoptată ca simbol al păcii și reconcilierii între popoare. O copie a acesteia este expusă în Catedrala Ortodoxă din Volgograd (vechiul Stalingrad).

Iarna zilele sunt scurte, se întunecă devreme, astfel că, atunci când am ieșit, exteriorul Bisericii începea a se lumina treptat, aspectul devenind impresionant. Aceste vitralii (luminate din interior) aruncă o misterioasă lumină albastră asupra pieții Breitscheidplatz.

Capela din spatele Bisericii, aflată în ruină, cu turnul retezat, căreia berlinezii îi spun Rujul de buze, era închisă dar înconjurată de pereți transparenți prin care se putea vedea un șantier.

Nu ocoliți Berlinul, nu ocoliți Memorialul Wilhelm I.

---

VIZUALIZĂRI: 373 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI