Schloss Charlottenburg, Berlin

TIPĂREȘTE

Când veți fi prin Berlin, nu ratați Schloss Charlottenburg-un excepțional muzeu, castel/reședință de vară al împărătesei Sophie Charlotte soția lui Friedrich III, Prinț Elector de Brandenburg, apoi Rege al Prusiei. Este singura dintre reședințele dinastiei Hohenzollern care a rezistat în timp.

Mijloacele de transport în Berlin sunt foarte bine puse la punct, astfel ne-am descurcat de minune, chiar în februarie fiind, când am avut totuși o vreme superbă. Nu ger, nu ninsoare, nu viscol, nu ceață! Metroul este cel mai la îndemână mijloc de transport pentru a ajunge în orice punct al orașului. Stația Sophie-Charlotte-Platz este cea mai apropiată de Schloss-ul căutat de noi.

Așadar, după ce am ieșit din stația de metrou, am luat-o per pedes pe Schlosstrase preț de 10-15 minute până la Spandauer Damm, spre care dă larga fațadă a palatului.

Porțile erau deschise, dar surpriză... castelul, în renovare! Totuși se vizita o parte din el, dar fiind în lună de iarnă, nu și imensul parc ce-i aparține.

Castelul a fost construit în anii 1690 pe un teritoriu aflat pe malul râului Spree situat la vest de oraș și mult în afara acestuia. Inițial a fost o construcție mică care apoi s-a mărit prin adăugarea unei aripi în partea de sud. După moartea timpurie a Charlottei, vechea denumite a castelul este schimbată și ia numele de Schloss Charlottenburg și tot acum i se adaugă o Capelă în interior și o cupolă pe uriașul turn de la intrare, cu zeița Fortuna în vârf. Mai târziu tot Friedrick III va construi Orangeria și o nouă aripă, în partea de est. După moartea acestuia, castelul este lăsat în părăsire mult timp de fiul moștenitor Regele Soldat, apoi din nou refăcut de fiul acestuia Friedrich cel Mare, care îl va folosi ca reședință în amintirea bunicii sale, Charlotte.

Grav avariat în timpul războiului al II-lea mondial, reconstrucția a fost anevoioasă și pentru a realiza interiorul în stil rococo, s-a adus mobilier și decorațiuni din alte palate prusace construite în sec. al XVIII-lea.

În spațiul larg din fața palatului am fotografiat statuia ecvestră a prințului elector Friedrich Willhelm, operă a sculptorului Andreas Schluter, pierdută în timpul războiului dar găsită pe fundul lacului Tegel, probabil scufundată în timp ce era transportată spre un loc mai sigur.

10 euro a fost costul biletului de intrare, bilet ce-l păstrez și acum în colecția mea de bilete.

Fiind lună de iarnă și palatul în renovare, am vizitat doar aripa nouă, cea estică, care combină foarte bine, zic specialiștii, eleganta fațadă barocă cu interiorul rococo. Am urcat scările la etaj, la capătul cărora am admirat o frumoasă frescă de tavan în dulci nuanțe pastelate. Ne-am trezit apoi într-o mare și spectaculoasă sală de bal în nuanțe vernil-turcoaz, cu ferestre mari pe o parte și imense oglinzi de Murano pe alta. Sala abundă în ornamente rococo, oglinzi, șeminee și candelabre. Într-o încăpere mai mică, se află o colecție de picturi, despre care documentându-mă acum, se pare că erau de Watteau.

Am făcut cale întoarsă și am intrat în Gobelinzimmer unde pereții sunt tapetați cu imense tapiserii ce datează din sec al XVIII-lea. Urmează o serie de încăperi cu trecere din una în alta, fiecare cu diverse ornamente, mobilier de epocă, tablouri, candelabre, sobe, șeminee, care mai de care mai împodobite.

Am admirat în Porzellankabinett vesela din cel mai fin porțelan, frumos aranjată în vitrine, am trecut în Galeria de portrete ale membrilor dinastiei de Hohenzollern, apoi la finalul vizitei, o expoziție temporară de statui, copii ale unor lucrări celebre din mari muzee ale lumii.

Vizita la Schloss Charlottenburg a fost o încântare și un bun prilej de a cunoaște munca, îndemânarea și profesionalismul meșterilor ebeniști, sticlari, aurari, pictori, constructori și alte meserii, deși nu ara deschisă publicului decât o mică parte din încăperile palatului.

---

VIZUALIZĂRI: 870 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI