Belgrad - Trei muzee într-o zi...

TIPĂREȘTE

Au trecut parcă în zbor doi ani de când am vizitat capitala Serbiei într-o excursie organizată, cu autocarul. La sugestia grupului de tineri care a ocupat mai bine de trei sferturi din autocar au fost trecute pe lista obiectivelor turistice musai de văzut patru muzee: Muzeul Militar, Muzeul Nikola Tesla, Muzeul Automobilului şi Muzeul Aviaţiei. Recunosc, îmi doream la prima mea întâlnire cu Belgradul mai puţine muzee şi mai mult timp liber în centrul vechi al oraşului sau o plimbare cu vaporaşul pe Dunăre, alintaţi de soarele surprinzător de prietenos pentru luna noiembrie.

În prima zi plină a excursiei am renunţat la vizita programată la Muzeul Militar din Parcul Kalemegdan în favoarea unei plimbări prelungite prin bătrâna cetate. În timp ce restul grupului a făcut o incursiune în istoria militară a sârbilor, noi ne-am lăsat prinşi de farmecul uneia dintre cele mai vechi cetăţi ale Europei, poleită de lumina blândă a sfârşitului de toamnă.

În cea de-a doua zi am urmat grupul pas cu pas, începând de dimineaţa până spre miezul nopţii. Primul obiectiv al zilei a fost Muzeul Nikola Tesla, aflat într-o elegantă vilă din centrul Belgradului, pe strada Krunska nr. 51. Este unul dintre muzeele cele mai apreciate din capitala Serbiei, primind peste 70.000 de vizitatori pe an. Este deschis de marţi până duminică, între orele 10 şi 18. Am plătit 300 dinari sârbesti, cu reducere pentru grup organizat şi am beneficiat de ghidaj în limba engleză. Ghidul, tânăr, dezinvolt şi bun vorbitor de limbă engleză ne-a condus cu farmecul şi eleganţa pe care le-am remarcat la majoritatea locuitorilor Belgradului, în lumea fascinantă a genialului Nikola Tesla, un personaj demn de romanele lui Jules Verne.

Cu toate că tainele fizicii au fost greu de descifrat pentru mine, am un respect imens pentru oamenii de ştiinţă care prin descoperirile şi invenţiile lor au impins lumea înainte şi au transformat imposibilul în realitatea vieţii noastre de zi cu zi. Din puţina fizică pe care am ştiut-o vreodată a rămas doar atât cât să nu mă fac prea tare de râs... Cu toate acestea până şi eu ştiu că unitatea de măsură a inducţiei magnetice este Tesla!

Am să încerc să povestesc despre muzeu fără prea multe noţiuni tehnice pe care cu siguranţă le-aş încurca... Pentru început am fost invitaţi de ghidul nostru să vizionăm un film documentar în limba engleză despre viaţa celebrului Nikola Tesla şi despre fascinanta sa activitate ştiinţifică, desfăşurată de-a lungul a mai bine de 60 de ani.

Nikola Tesla s-a născut la 10 iulie 1856 în Imperiul Austro-Ungar, la Smilijan, localitate aflată astăzi în Croaţia. Tatăl său, Milutin Tesla, a fost preot ortodox. Cum din grupul nostru au făcut parte mai mulţi machedoni s-a deschis discuţia referitoare la posibila origine aromână a familiei Tesla. Provincia Lica din Croaţia pe teritoriul căreia se află localitatea Smilijan este locuită de istro-români iar numele iniţial al familiei din care provine Nikola Tesla se pare că a fost Drăghici, înlocuit în timp de porecla Teslea (după meseria de teslar transmisă din tată-n fiu). Nicolae Teslea... Nikola Tesla? Cu siguranţă vor mai fi multe controverse pe această temă dar un sâmbure de adevăr pare a fi în această poveste...

Tânărul Nikola, pasionat din copilărie de meşterit, a studiat la Politehnica din Graz şi la Universitatea din Praga. A fost angajat la Compania Continentală Edison din Paris unde s-a făcut repede remarcat, printre primele sale realizări fiind centrala electrică din Strasbourg.

În anul 1884, la vârsta de 28 de ani, Nikola Tesla emigrează în Statele Unite având în buzunar doar câţiva cenţi şi o scrisoare de recomandare pentru Thomas Edison. Tânărul venit din Europa a fost întâmpinat la New York de Edison cu evidentă răceală şi angajat ca inginer.

Un moment de răscruce în viaţa şi cariera lui Nikola Tesla are loc la scurtă vreme după sosirea sa în America. Generatorul Edison de la bordul transatlanticului Oregon se defectase tocmai în ajunul plecării spre Europa. Tesla reuşeşte să rezolve problema în doar 20 de ore sperând să primească premiul de 50.000 dolari promis de Edison.

Edison nu-și onorează promisiunea iar Tesla părăseşte compania acestuia şi începe să lucreze pe cont propriu. Este începutul unui conflict personal şi profesional care nu se va încheia niciodată... Tesla descoperă curentul electric alternativ şi demonstrează ineficienţa curentului contiunuu susţinut de Edison. Confruntarea dintre Tesla şi Edison va fi numită în epocă “războiul curenţilor”. Timpul îi va da câştig de cauză lui Nikola Tesla şi curentului alternativ. Se spune că Tesla a refuzat premiul Nobel pe care urma să-l împartă cu Thomas Edison în 1915. În final niciunul dintre cei doi rivali nu a primit premiul Nobel care n-a fost acordat datorită declanşării primului război mondial.

Proiectul Niagara, finalizat în toamna anului 1886 când prima hidrocentrală din lume devine funcţională, reprezintă transpunerea în realitate a viselor din copilăria lui Nikola Tesla.

În 1891 Tesla a inventat bobina care-i poartă numele, în acelaşi an primind cetăţenia americană. A demonstrat principiile de funcţionare a radioului cu aproape 10 ani înaintea italianului Marconi şi a descoperit radiaţiile cu raze X înaintea lui Roentgen. La începutul primului război mondial Tesla propune folosirea undelor de energie pentru detectarea submarinelor, idee considerată ridicolă la vremea respectivă ce stă la baza radarului modern.

Deschizător de drumuri în domeniul electricităţii, câmpului magnetic învârtitor, radioului, dispozitivelor wireless, Nikola Tesla a înregistrat peste 800 de patente după care a renunţat să-şi mai breveteze invenţiile. Considerat excentric de mare parte a contemporanilor săi, Nikola Tesla a păstrat o mare parte a cercetărilor sale învăluite într-o aură de mister.

După ce laboratorul din New York a fost mistuit de flăcări, Nikola Tesla s-a mutat într-un apartament cu două camere din hotelul New Yorker din Manhattan în care şi-a petrecut ultimii ani de viaţă. A murit sărac şi singur la 7 ianuarie 1943, unic moştenitor fiind nepotul său Sava Kosanovici, politician şi diplomat.

Potrivit dorinţei celebrului său unchi, Sava Kosanovici trimite la Belgrad în anul 1952 toate documentele şi bunurile din cele două camere de hotel, în vederea amenajării unui muzeu. Moştenitorul lui Nikola Tesla a bănuit că multe documente între care un caiet negru ce conţinea cercetările secrete din ultimii ani de viaţă ai unchiului său au dispărut, fiind preluate de FBI şi clasificate de guvernul american.

Frumoasa vilă interbelică de pe strada Krunska a fost atribuită Muzeului Nikola Tesla în 1952 prin hotărâre de Guvern, muzeul din capitala Serbiei fiind singurul din lume care păstrează moştenirea originală a lui Nikola Tesla.

În anul 2003 arhiva lui Tesla de la Belgrad a fost desemnată parte a patrimoniului documentar UNESCO, în semn de recunoaştere a importanţei universale a descoperirilor lui Nikola Tesla. Arhiva însumează circa 165.000 de manuscrise, scrisori, scheme, desene, însemnări ştiinţifice. În patrimoniul muzeului se află şi biblioteca lui Tesla ce cuprinde un mare număr de cărţi, publicaţii periodice, monografii, decupaje din presa vremii.

După ce am vizionat filmul documentar însoţit de completările simpaticului nostru ghid, am fost invitaţi să participăm la câteva experimente interactive. Momentul în care se aprinde neonul pe care-l ţii în mână în apropierea bobinei Tesla este curată magie pentru un copil sau pentru un om fără cunoştinţe elementare de fizică, aşa ca mine. „Eu curentul cel indus, totdeauna m-am opus cauzei ce m-a produs” mi-a şoptit soţul meu dar eu am preferat să savurez în neştiinţa mea momentul de magie...

Dacă în prima parte a vizitei la muzeu ne-a fost prezentat Tesla ca inginer genial, deschizător de drumuri în multe domenii, în cea de de-a doua parte l-am cunoscut pe Tesla, tânărul curajos care a traversat Oceanul cu o scrisoare de recomandare în buzunar pentru a cuceri America. Din fotografii vechi şi din portretele pictate ne priveşte un bărbat frumos, cu ochi pătrunzători, cu zâmbet fin pe sub mustăcioara de artist de cinema. Înconjurat de admiraţia doamnelor, Tesla nu s-a căsătorit niciodată. „Soţia lui a fost Ştiinţa pe care a iubit-o cu pasiune şi căreia i-a dedicat întreaga viaţa... ”ne spune tânărul ghid care vorbeşte cu respect şi afecţiune despre Nikola Tesla.

Alături de preţioasa arhivă, Sava Kosanovici a trimis la Belgrad toate obiectele personale ce au aparţinut unchiului său. Vizitatorii muzeului pot vedea acte de identitate (inclusiv certificatul de naştere şi paşaportul cu care Nikola Tesla a ajuns la New York în 1884), stiloul şi călimara pe care le-a folosit în ultimii ani de viaţă, ceasuri, ustensile de ras, mici şi modeste obiecte ce fac parte din viaţa de zi cu zi a unui bărbat singur. Dintre puţinele obiecte de suflet, de care Tesla nu s-a despărţit de-a lungul timpului, au ajuns până la noi săculeţul de pânză cusut de mână de mama sa, două acuarele cu peisaje marine, portrete şi caricaturi primite cadou de la prietenii săi artişti.

Tesla nu a fost preocupat de partea materială a vieţii... a privit banii doar ca pe un mijloc necesar pentru transpunerea în practică a ideilor sale, de cele mai multe ori privite cu un zâmbet ironic de contemporanii săi. Dar şi Nikola Tesla a avut o slăbiciune, ca toţii oamenii... a acordat o foarte mare atenţie vestimentaţiei sale, dovada rămasă pănă astăzi fiind impresionanta colecţie de obiecte de îmbrăcăminte şi încăţăminte (peste 500 de articole). Este expusă o mică parte din costumele, cravatele, pălăriile, mănuşile, bastoanele păstrate în condiţii bune în depozitele muzeului. Nikola Tesla a avut o adevărată manie pentru hainele de calitate, cusute la comandă în ateliere celebre, unele imprimate sau brodate cu iniţialele N. T.

Sunt prezente în vitrinele muzeului medaliile şi decoraţiile primite de Nikola Tesla în îndelungata sa carieră. Şirul acestora începe cu distincţia care i-a fost acordată în 1892 de regele Alexandru Obrenovici I al Serbiei şi se încheie în 1939, cu distincţia primită din partea Universităţii Sf. Kliment Ohridski din Sofia.

La muzeul din Belgrad se păstrează urna sferică aurită ce conţine cenuşa lui Nikola Tesla adusă din S. U. A. în anul 1957, potrivit dorinţei testamentare a celebrului şi enigmaticului om de ştiinţă.

Deşi nu sunt pasionată de tehnică, mi-a plăcut Muzeul Nikola Tesla în mare parte datorită ghidului care ni l-a prezentat pe Tesla ca inventator genial pe care-l priveşti cu admiraţie şi respect dar şi ca om cu cu pasiuni, cu orgolii... cu realizări... cu tristeţi... la fel ca noi toţi.

Misterul va însoţi pentru totdeauna numele lui Nikola Tesla. Despre Raza Mortală care poate crea un scut energetic făcând atacurile inamice imposibile ori despre experimentele secrete de la laboratorul din Colorado nu vom afla poate niciodată dacă sunt adevăr sau pură ficţiune.

Ne-am luat la revedere de la Nikola Tesla, savantul care a adus curentul electric alternativ în viaţa noastră... Nikola Tesla, bărbatul elegant şi fermecător după care au suspinat în zadar multe doamne... Nikola Tesla, prietenul de-o viaţă al scriitorului care ne-a făcut să visăm, Mark Twain...

De la Muzeul Nikola Tesla am pornit pe jos spre următorul obiectiv din programul zilei, Muzeul Automobilului, urmând ca autocarul să ne recupereze la ora prânzului din faţa bisericii Sf. Marcu. Am trecut prin Parcul Tasmajdan, colorat în cele mai frumoase nuanţe ale sfârşitului de toamnă, am admirat impunătoarea biserică Sf. Marcu şi mica biserică rusă, ne-am întristat privind ruinele televiziunii sârbe şi monumentul victimelor bombardamentelor NATO... După 15-20 minute de plimbare am ajuns la porţile Muzeului Automobilului, adresa fiind Str. Majke Jevrosime Nr. 30.

Pe o stradă liniştită din centrul capitalei Serbiei, cu clădiri frumoase construite în perioada interbelică, se află Modern Garage, clădire declarată monument istoric. Primul garaj public din Balcani a fost construit în anul 1929 după planurile unui arhitect rus. Evenimentul care a adus Modern Garage în centrul atenţiei este Belgrad Grand Prix, prima cursă de maşini organizată la Belgrad pe pista din parcul Kalemegdan, la 3 septembrie 1943. Cu ocazia acestui mare eveniment la care au asistat mai bine de 75.000 de spectatori, Modern Garage a adăpostit maşinile celor mai renumiţi şoferi din lume, participanţi la raliu.

În 1994, Adunarea Oraşului Belgrad a hotărât ca vechiul Modern Garage să devină sediul Muzeului Automobilului. Această clădire de patrimoniu este în prezent un garaj-muzeu ce expune o parte din colecţia particulară de maşini de epocă a domnului Bratislav Petkovici, cunoscut regizor, om de afaceri şi politician sârb.

Modern Garage a devenit casa unor maşini deosebit de valoroase, vechi şi rare. Ca o legătură peste ani, una din primele maşini care a intrat în Modern Garage, un Nash 870, a devenit exponat de muzeu. Alături de “bătrânele doamne” sunt expuse motociclete, aparate de măsură, instrumente specifice unui garaj dar şi fotografii, permise de conducere vechi, primele reglementări sârbe în domeniul rutier, literatură tehnică...

Cel mai vechi autovechicul din Modern Garage, un străbunic al maşinilor moderne, este un Marot Gardon din anul 1897, un triciclu cu două locuri. Bătrânul autovehicul a fost găsit de Bratislav Petkovici în 1969 şi restaurat cu mari eforturi. O altă maşină greu de văzut în Europa este un Buick Coupe din 1928, unul dintre cele 11 exemplare care au părăsit Statele Unite.

Din colecţia Petkovici fac parte mai multe automobile rare, între care un FORD T din 1925 (prima maşină asamblată pe linie), unul dintre cele 51 de exemplare Mercedes 300 C decapotabil fabricate în 1956, un Jaguar din 1963 (primul automobil sport de lux), un extravagant Cadillac din 1957. Printre minunăţiile din Modern Garage se află şi automobile care au aparţinut preşedintelui Tito.

Maşinile de epocă m-au fascinat din copilărie... Ne-am ales în joacă maşina preferată din Modern Garage, favorita mea fiind franţuzoaica Charron, asamblată manual în 1908. Distinsă şi elegantă, nu-şi arată vârsta... este o “bătrână doamnă” ce s-a plimbat în epoca ei de glorie pe străzile Parisului, admirată de toţi trecătorii.

Cu prilejul raliurilor de epocă, exponatele de muzeu îşi scutură praful şi intră mândre în competiţie, fiind în stare perfectă de funcţionare. Modern Garage nu este doar un muzeu, în acest spaţiu au loc conferinţe, proiecţii de filme, emisiuni TV şi, din când în când, se transformă în sală de teatru. Piesa de teatru care se joacă în cel mai vechi garaj din Belgrad este, aşa cum era de aşteptat, Grand Prix. Subiectul piesei de teatru este runda de Grand Prix organizată la începutul celei de-a doua conflagraţii mondiale, la iniţiativa regelui Iugoslaviei.

Ne-am despărţit cu greu de Modern Garage şi de frumoasele maşini de colecţie pe care le-am admirat în voie, fără ghid. Preţul plătit pentru un bilet la Muzeul Automobilului a fost mic, mai mult simbolic, 200 dinari sârbeşti.

După părerea mea ar fi fost de ajuns cele două muzee situate în centrul Belgradului dar cea mai mare parte a colegilor noştri de drum a ţinut neapărat să bifăm şi al treilea obiectiv din programul zilei, Muzeul Aviaţiei de lângă Aeroportul Internaţional Nikola Tesla. Muzeul şi aeroportul se află în localitatea Surcin, la 18 km. depărtare de Belgrad. Noi am mers cu autocarul care a fost la dispoziţia noastră pe parcursul excursiei dar turiştii care doresc să viziteze muzeul sau să ajungă la aeroport au varianta mijloacelor de transport în comun ce au staţie în centrul Belgradului, în Piaţa Slavija.

Dacă Muzeul Nikola Tesla şi Muzeul Automobilului pot fi vizitate “la pachet”, fiind situate la distanţă relativ mică unul de altul, Muzeul Aviaţiei se află departe de centrul Belgradului, este foarte mare şi ar fi necesară o jumătate de zi pentru ca vizitatorii să cuprindă tot ceea ce este de văzut.

Am plătit 400 dinari de persoană, nu am beneficiat de serviciile unui ghid şi a trebuit să ne grăbim dat fiind că în sezonul rece (din noiembrie până în aprilie) muzeul se închide la ora 16. În restul anului, atât interiorul muzeului cât şi exponatele din curtea acestuia pot fi admirate între orele 8-18,30.

Nu am avut timp decât pentru interiorul muzeului, la numeroasele aeronave militare şi civile din curte am aruncat doar o privire curioasă, peste gard.

Muzeul Aviaţiei a fost înfiinţat în 1957 la iniţiativa Comandamentului Forţelor Aeriene din Zemun, primul loc în care a funcţionat fiind vechiul aeroport al Belgradului. La 21 mai 1989 a fost inaugurată noua clădire din Surcin, construită după planurile arhitectului Ivan Straus din Sarajevo care a primit un premiu prestigios pentru acest proiect. Clădirea muzeului este cu totul deosebită, mi-a amintit de navele spaţiale din Războiul Stelelor.

În interiorul muzeului, pe mai multe nivele, sunt expuse avioane de luptă şi vânătoare care au aparţinut forţelor armate iugoslave, germane, ruseşti, britanice alături de aernove civile. Muzeul Aviaţiei din Belgrad este recunoscut pe plan internaţional pentru bogata colecţie de aeronave din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Am privit cu încântare exponatele ancorate astfel încât ai impresia că zboară. Copiii pot urca într-un elicopter care a participat la numeroase misiuni de salvare.

Printre avioane, planoare şi elicoptere am descoperit părţi din avioanele americane participante la campania din 1999 de bombardare a Serbiei. Aici se află rămăşiţe ale singurei nave aeriene nedectabile din lume, F-117 Nighthawk, doborâtă de armata sârbă.

După o scurtă vizită la magazinul cu suveniruri, cu o ofertă bogată de modele, jucării, cărţi şi tricouri, am părăsit OZN-ul din Surcin obosiţi dar încântaţi la finalul unui zile în care am vizitat trei dintre cele mai îndrăgite muzee ale Belgradului.

Până spre miezul nopţii am mai avut timp pentru o plimbare prin zona pietonală a Zemunului, o pitorească suburbie a Belgradului şi pentru o cină cu bucate gustoase stropite cu şliboviţă sârbească.

Mi-a făcut plăcere să-mi reamintesc călătoria la Belgrad... mi-a plăcut oraşul situat la confluenţa Dunării cu Sava, mi-a plăcut mâncarea... muzica... dar mai cu seamă, mi-au plăcut oamenii frumoşi, demni, politicoşi... eleganţi... Sper să revenim cândva!

---

VIZUALIZĂRI: 4553 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI