GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Dor de ,,Fata cu cercel de perlă ''de la Mauritshuis, palatul capodoperelor artistice
”De când am văzut la muzeul din Haga «Vedere spre Delft», am stiut că în fața ochilor mei s-a aflat cel mai frumos tablou din lume’’ (Marcel Proust).
 
Cum e să povestești pictura olandeză, cum e să fii bulversat de cel mai frumos tablou din lume , ce simți când privești cele mai stralucitoare perle artistice ale Epocii de Aur olandeze, într-o colecție de top a lumii … of … frumos și tare complicat, condeiul meu lunecă greu pe portativ. … astăzi va invit să vă prindeti în ureche, un cercel de perlă, inspirati fiind de minunatul Vermeer, așa a gandit mintea mea să sărbatorească articolul 200 , chiar dacă nu e o capodoperă de agățat pe, pereții Afa’’ :) … nu știu alții cum scriu, dar eu am nevoie de multe zile de migrenă culturală, atunci când mă încumet să divaghez despre artă… rup de 10 ori foile și o iau de la capăt.
Încotro mă îndrept, spre centrul orașului Haga, cu două ținte precise, am mingea la picior, două șuturi artistice lungi spre două palate devenite muzee vestite, complet diferite... încep cu muzeul Mauritshuis, casa artei din epoca de aur a picturii olandeze... de ce? aveam o obsesie maladivă cu fata de aur a lui Vermeer, de care mă îndrăgostisem de prea multa vreme, fotografia ei mă privește galeș de pe coperta unui album de artă, așezat la loc de cinste pe un raft al bibliotecii mele... pe frigider am spânzurat magneți cu chipul ei... doar trolerul cu Mona Lisa olandeză, lipsește momentan din debara... strâng bani pentru obiect, mi s-a pus pata pe el în 2019 și e disponibil in magazinul piperat al muzeului, dar nu se aruncă nimeni pe el, te frige la buzunar :)
Inainte de a intra în palat, mă instalez pe o bancă cu vedere spre lac, chiar în centrul orașului Haga, sunt cuprinsă de poezia cotidianului, mă pregatesc spiritual pentru a intra în raiul picturilor de mare clasă… nu căscați, vă simt aproape:(… aș vrea să am un șevalet să pictez panorama romantica, pe degete îmi curge înghețată și eu visez la borcane cu vopsea, cu capul într-o ramă publicitară, pe care scrie că e anul lui Rembrandt.
Sunt torturată de noii mei pantofi de piele de la Zalando, în timp ce o muscă lacomă e lovită de dragoste pentru cornetul meu :), pe care îl arunc delicat rațelor de pe lacul Hofvijver, în apele căruia se oglindeste Muzeul Mauritshuis și clădirea guvernului, ce vecin select... mă fulgeră gândul, printr-o ciudată corespondență la un detaliu, la musca lui Paulus Potter, pictorul animalelor, care bâzâie pe un tăuraș, în tabloul capodoperă din micul mare muzeu al lumii. :)
Întâlnirea mea cu splendidul palat, o adevărată bijuteria clasică olandeză, se înscrie deja într-o serie veche, un suflu de vânt turistic m-a trimis acolo lunea, zi când toate muzeele sunt de regulă închise prin Olanda, cu ceva exceptii, chiar vă vând un pont, nu e prea aglomerat în prima zi a săptămânii, la ora 13, atunci când se deschid porțile.
Știam ieri că voi reveni și azi …. ’’beating, beating heart’’, cum să nu mă topesc după Mona Lisa olandeză , am fost de 3 ori după 2014, când muzeul a fost deschis după o renovare și o extindere modernă a spațiului, care a costat milioane de euro.
Salut portarii la patru ace, cu curtoazie printr-un flash fotografic, sensibili băieții la complimentul meu artistic, ocolesc scările spiralate ca melcul, aleg liftul din curte, o cutie de sticlă transparenta, care mă duce 6 metri în, underground’’, unde este noua sală de receptie modernă, în aripa nouă.
Palatul delicios are în ochii mei culoarea mierii, e de talia rezonabilă, casa a aparținut fostului guvernator al coloniilor olandeze din Brazilia, Johan Maurits (1604-16790), conte de Nassau Siegen, i se spune palatul de zahăr, datorită culorii și faptului că proprietarul s-a îmbogățit din exploatarea trestiei pe fostele plantații.
Resedința princiară a fost proiectată de celebrul arhitect Jacob van Campen și executată de Pieter Post, admir o clădire extrem de rafinată cu 4 aripi și fațade superbe din piatră, chiar în inima Hagei pe un lac romantic.
Muzeul are un farmec special și dimensiuni umane, în armonie cu picturile aflate acolo, cam 200 inițial, comoara s-a extins până la 800 de lucrări.
Accentul este pus pe calitatea operelor de artă, e un muzeu unde te simți ca acasă, nu are grandoarea fratelui cel mare din Amsterdam, dar plouă în el cu capodopere flamande și olandeze din anii 1400-1800, toate lucrările sunt de format mediu și mic.
Casa Maurits este cumpărată de guvenul olandez în 1820 pentru a găzdui colecția regală de pictură, clădirea va deveni muzeu în 1822.
Istoria muzeului este strâns legată de istoria colecției de artă, al cărei nucleu a fost pus de doi prinți de Orania, regele Wilhelm IV și fiul lui William V.
In 1775 în timpul invaziei franceze napoleoniene, capodoperele au fost duse la Paris și expuse în muzeul Luvru. După bătălia de la Waterloo, ducele de Wellington intervine personal pentru a aduce tablourile acasă, o parte vor merge și la Amsterdam, dar 70 dintre ele vor rămâne definitiv în Franța.
In 1889 muzeul Maurishuis va avea un director celebru în persoana lui Abraham Bredius care pune colecția pe harta internațională, cumpărând Portretul unui om bătran al lui Rembrandt, Portretul unui om de Frans Hals și Goldfinch de Carel Fabritius.
In 1903 Abraham va aduce în muzeu celebrul tablou al lui Vermeer, Fata cu cercel de perlă și alte lucrări ale lui Rembrandt.
In timpul celui de-al doilea război mondial, pânzele sunt puse în siguranță în buncherele de la Zandvoort și în niște pivnițe la Maastricht... din 1995 muzeul e condus de o fundație privată.
Tezaurul de artă cu capodopere expuse pe metru pătrat, e recunoscut pe plan mondial, muzeul este un giuvaer el însuși, de o perfecțiune unică, camerele sunt tapisate la etaj în mătase roșie sau verde de Lyon, tavanele sunt splendid decorate, memoria epocii de aur olandeze e veșnic trează în acest lăcaș al culturii.
Afecțiunea publicului internațional merge spre marile capodopere devenite celebre și grație romanelor care s-au țesut în jurul unor tablouri.
Să călătorești cu mașina artistică a timpului în urmă cu 300- 400 de ani, e fascinant, pictorii olandezi din Leiden, Delft, Amsterdam, Gouda sau Haga au creat centre de pictură efervescente, arta face boom și societatea olandeză e oglindită în artă, e o adevarată frescă a trecutului acolo pe pereți... mă topesc după picturile de interior care arată ce se ascunde în interiorul caselor de acum 300 de ani... interioare bogat decorate, portrete de nobili țepeni și severi, doamne îmbrăcate în rochii de satin și damasc, peisaje și naturi statice, scene de gen.
Colecția include picturi de Rogier van Der Weiden, Hans Holbein cel Tânăr, Jan Brueghel cel Bătrân, Anthony van Dyck, Peter Rubens, Jacob Jordaens, Frans Hals, portretistul.
Harta mea personală cu observații va agăța pe colierul de perle artistice, doar capodoperele de top, am nimerit și peste expoziția specială dedicată aniversării a 350 de ani de la moartea lui Rembrandt , prezent cu 18 tablouri, 11 fiind deja în colecția permanentă... deci, ce să aleg din fanfara celebrităților, pe Vermeer și pe Rembrandt, ei sunt maeștrii sintezei.
Muzeul are fericirea de a fi posesorul unic al unei picturi inestimabile, au curs despre ea epitete pompoase, e considerată Gioconda Nordului. ... da, fata asta e emblema feminității sec 17.
Fata cu cercel de perlă, o lucrare mică 45/40 cm, intrigă de trei secole pe admiratori, pare că se uită la mine și la tine cu ochii ei mari ca o perlă, privirile noastre se încrucișează, inima o ia razna, ce pictură fluidă, aeriană, delicată.
Jan Vermeer van Delft îsi face loc în muzeul Maurithuis cu trei tablouri din cele 35 câte circulă prin muzeele lumii, el este cel mai remarcabil reprezentant al picturii din Delft, repede uitat după moartea sa în 1675, redescoperit și apreciat în secolul al XIX-lea.
Ce am făcut eu după ce am văzut-o a treia oară pe Mona Lisa olandeză pictată la 1665? păi am avut noroc, nu era nici o îngrămădeală de turiști ca la Rijksmuseum, unde am stat 10 minute la coadă în fața, Lăptăresei’’ lui Vermeer să țin aparatul ridicat deasupra capului pentru o poză. :)
Aici nu te bate nimeni pe umăr, nu te întreabă, Gata, fă-mi și mie loc să pozez un crâmpei de fericire artistică’’, nu erau tablete în aer, e acolo și o mică balustradă de lemn, ca să nu-ti lipești nasul de tablou.
, Tânăra fată cu turban’’ își schimbă numele în 1995 în, Fata cu cercel de perlă’’, ea a fost descoperită de un colecționar la Haga în 1881, acest Arnoldus des Tombes o cumpără la o licitație pentru 2 guldeni, cam 30 de euro, într-o stare precară și plină de praf.
La moartea sa, el lasă capodopera moștenire muzeului olandez, unde va străluci ca o perlă prețioasă, devenind unul din cele mai populare tablouri ale lumii.
Fata cu cercel de perlă e o pictură exponențială pentru arta olandeză, ca o muzică discretă, e arzătoare și plină de mister, cine e ea?
E tăcută, are gura semi-deschisă, surâde și iradiază lumină, nu îi văd sprâncenele... nu vom ști niciodată care este adevărata ei identitate, în romanul minunat scris de Tracy Chevalier, fata cu cercel de perlă este o servitoare ravisantă pe nume Griet, care lucrează în casa pictorului, alături de familia lui, a fost turnat un film cu Colin Firth în personajul lui Vermeer, eu am citit de două ori cartea publicată și la noi la editura Polirom.
Lumea stă pe loc și admiră fata, desenată pe un fundal negru, abstract, eu mă opresc cu ochii pe turbanul care freamată în cele două culori preferate de Vermeer, galbenul lămaie și albastrul ultramarin, făcut din Lapis Lazuli, apoi fixez privirea pe cercelul mare de perlă, de mărimea ochiului, posibil un simbol al bogătiei sau purității.
Perla nu are preț, e o iluzie, e fragilă, e o metaforă pe care o poartă fata, pictura devine celebră la sfârșitul secolului 20, în urma unei expoziții de artă la Galeria Natională din Washington în 1995.
Tabloul e reprodus de toate manualele de istoria artei, el apare în shop-ul muzeului sub formă de postere, album de artă, coperte de cărti, șervetele, platouri, jocuri de puzzle, butoni de cămașă, cravate, căni de ceai cu 9 euro, fețe de pernă și pe trollerul de cabină visat de mine, pe care l-am mângaiat lung, costă 100 de euro. :)
Vedere spre Delft - 1661 — „De când am văzut la muzeul din Haga, Vedere spre Delft, am stiut că în fața ochilor mei s-a aflat cel mai frumos tablou din lume’’ așa scria Marcel Proust în 1921.
„Strada’’ expus la Rijkmuseum și Vedere spre Delft sunt cele două peisaje exterioare semnate de Vermeer, care se înscriu pe linia peisajelor urbane ale sec. 16.
„Vedere din Delft ’’e un tablou de atmosferă, ca o fotografie mare, unde printre nori se strecoară raze de soare și umbre care se revarsă asupra orașului unde Vermeer trăia cu soția și cei 11 copii. E o compozitie de o desăvărșită frumusețe, apa care freamătă, orașul și clădirile care se oglindesc în ea, cărămizile aspre ale zidurilor, acoperișurile uneori umbrite, uneori strălucitoare, l-au făcut pe Marcel Proust să comenteze în Captiva, o bucată de zid gălbui... este pictată atat de minunat... dacă o privești, ți se dezvăluie imediat o prețioasă operă de artă chineză, în frumusetea ei absolută ’’.
Lângă mine, un cuplu în vârstă întreabă în engleză:... da unde e bucata de zid gălbui? ’’
, Fă un pas înapoi, zice domnul soției... nu-i așa că tabloul respiră viața orașului? uită-te la case, la porțile orașului, la biserică’’... eu observ și țăranii de pe o mică fâșie de nisip, peisajul urban de o luminozitate minunată te rupe de fericire, chiar e cel mai frumos tabloul din lume.
Trag acum un glonț în sala întunecată foc, dedicată lui Rembrandt, fără înghesuiala aceea de turisti ca la Rondul de noapte, unde dai din coate la greu și te calcă cineva involuntar, pe picior.
Rembrandt, pictorul din Leiden e omagiat de muzeul Mauritshuis printr-o expozitie lărgită, în capul listei e desigur faimosul tablou cu Lectia de anatomie a doctorului Nicolaes Tulp , realizat la 21 de ani, pictura a fost expusă la Amsterdam în Casa Cântarului, unde era și breasla chirurgilor prezentă... Tabloul ajunge apoi la bucătărie, printre coșuri cu fum și în 1826 un cunoscător al artei intră în actiune, statul cumpără opera care va deveni mândria muzeului din Haga, din ordinul regelui William I.
In colecția permanentă Rembrandt răsfață iubitorii artei cu biblica Susanna, cu Andromeda, prințesa greacă legată de stâncă, cu Minerva, zeița romană a înțelepciunii, artei și războiului, cu Saul si David sau Studiul unui om bătrân și desigur cu ultimul autoportret din 1669.
Autoportretul e altă capodoperă de top 10, el a aparținut unei familii de evrei care l-a împrumutat celebrului Rijksmuseum din Amsterdam în 1925.
Tabloul a fost confiscat de naziști, după razboi el a fost returnat proprietarilor, care l-au vândut muzeului din Haga pt o sumă colosală, 30 000 de guldeni.
Rembrandt este atât de profund, mă privește din ultimul lui tablou, e gata de plecare în lumea tenebrelor... cine este el... e chiar pictura .
Olanda secolului 17 e topită după Frans Hals din Haarlem, el e prezent cu 5 portrete, eu am fotografiat doar Băiatul râzând -1625, e un portret ingenios de copil, fața lui râde, dinții lui sunt cam maronii, părul lui nu a prea mai văzut pieptenele de ceva vreme. E studiul unui personaj mai degrabă, surprins într-o postură spontană, pictorul iubea copiii, el însuși a avut o trupă veselă de 11 urmași.
Printre două capete de vizitatori asiatici regăsesc si pe Carel Fabritius cu capodopera sa, Sticletele sau Cinteza.
Ce spunea scriitoarea americancă atunci când a scris romanul Sticletele, Iubesc această pictură pentru că e universală, ea vorbește omenirii .
Sticletele e o pictură mică, încântătoare prin simplicitate, Carel Fabritius a fost și elevul lui Rembrandt la Amsterdam, a murit la 32 de ani în 1654, în urma unei explozii a unui depozit de muniții în Delft, tabloul cu pasărea care nu prea e colorată, aprinde imaginatia publicului în urma scrierii romanului, care primește în 2014 premiul Pulitzer pentru ficțiune.
O pasăre cu pene galbene are un picior prins de un lănțug de un soclu pe perete, care o fi simbolul ultimei capodopere a pictorului. ? poate lipsa ei de libertate.
Paulus Potter (1625-1654) pictorul de animale –, Taurul’’-un tablou popular de top 10, ca și văcuțele olandeze
Stop cadru pe altă capodoperă, îmi odihnesc ochii pe orizontul polderelor reprodus de Paulus Potter, un pictor minune care a murit la 29 de ani.
Pictorul cunoaște de timpuriu gustul succesului, el pictează animale cu mare îndemânare, Taurul este o compozitie realistă, care reprezintă epitomul picturii olandeze, ce e special la acest tablou popular e mărimea taurului și detaliile peisajului
.
Lângă tăuraș e un bărbat, trei oi și o vacă, în spatele acestui grup e un copac solitar și o porțiune de teren deprimant, uscat, cerul e acopert de nori. Desigur vacile și taurii reprezentau în sec 17 un element permanent al peisajului, un simbol al Olandei, brusc mi se face dor de boii lui Grigorescu al nostru.
Intr-una din sălile prețioase ale muzeului e cam greu să dezghioci anecdotica pictorului Jan Steeen, născut la Leiden, el este admirat pentru scenele populare, libertine, tratate nu fără o oarecare vulgaritate.
Lucrările lui au o intenție moralizatoare, sunt pline de trimiteri simbolice și alegorice, omul e pictat cu viciile sale, tabloul capodoperă e cel care ilustrează proverbul, As the old sing, so pipe the young’’.
Personajele lui coboară de pe scenă fiind desprinse din Commedia dell arte, te amuză și te înveselesc... Femeia care cântă la mandolină, Vizita doctorului, Prezicătoarea, Viața unui om, Tărani dansând la un han sunt opere care aparțin tezaurului muzeului... mă fascinează însă Fata care mănâncă stridii, lucrarea celebră care degajă o notă de erotism și mister.
In sectiunea peisajelor olandeze, am trecut prin peisaje de sentimente
Peisagistii olandezi revolutionează în sec. 17 pictura peisagistă europeană, inspirați de operele lui Bruegel ei introduc în pictură o modalitate nouă de prezentare a realitătii.
Jacob van Ruysdael , fiu și nepot de pictori, este celebrul reprezentant al genului, în tablourile lui pline de poezie, tipice Olandei, natura traiește și respiră, în top e Vedere din Haarlem , dar și Vederea castelului Benthleim, Capelă langă o cascadă, Vedere de pe plajă.
O capodoperă a peisajului este tabloul lui Hendrick Avercamp cu Jocuri pe gheață , pictorul care era mut în viața reală, desenează un peisaj de iarnă, prezentat din zborul unei păsari, în vecinatatea unei așezări omenesti unde curge un râu înghețat, pe care alunecă o multime de personaje.
Am cântat destul pe portativ, lista capodoperelor e prea lungă, nu vreau să vă pierd pe drumul lecturii... câti ați mai rămas, până la final? unu, doi, trei, nu contează :)
Mergeti la Mauritshuis, e un muzeu excepțional cu atmosferă intimă, ca un golf liniștit, te scalzi în el artistic și ieși la suprafață fericit și relaxat, apoi mergi la o terasă.
Sunt prea multe capodopere, eu mă opresc aici, e greu să scrii despre pictori, ochii se bucură, asta-i tot și sufletul tău călătorește printre epoci, dacă ridici vălul de pe față.
Peste doi ani, ca așa am programare, merg poate la Haga să-mi iau trolerul cu fata lui Vermeer... să-mi tineți pumnii la economii, dacă nu găsesc un sponsor. :)
 
Vă rog, atașați un video clip cu Fata cu cercel de perlă:
https://www.youtube.com/watch?v=WnPjGxPuxeM
Trimis de mireille in 20.01.20 13:01:08
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BENELUX.
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mireille); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Să știți că și abilitatea de a ne călăuzi pașii pe culoarele unui muzeu e o artă. Bravo! Fotografiatul e la liber sau cu taxă?
Nu vă roade întrebarea dacă picturile care se bucură de o aură de celebritate ar putea fi niște copii foarte reușite din motive de securitate?
Mulțumesc.
@piti: fotografiatul e permis fară flash, la muzeul Van Gogh din Amsterdam însă e interzis... nu, nu mă roade curiozitatea
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@mireille:
”... aș vrea să am un șevalet să pictez panorama romantica ...
Nu știu cum ar fi alunecat penelul pe pânza eventualului tablou, însă, cu certitudine, penița tocului (sau stiloului) a mers ușor pe hârtie (hai să zicem pe tastatură și desktop) pentru a ne oferi o așa frumoasă descriere.
Și sunt de acord cu @piti că este o artă abilitatea de a fi ghid, prin scris și fotografii, într-un muzeu.
Felicitări!
Superb!
Și felicitări pentru al 200-lea rw, la cât mai multe astfel de „bijuterii” de artă!
Vă pup cu drag, ne vedem la Întâlnirea AFA?
@mireille: Felicitări pentru cele 200 articole și pentru cel cu numărul aniversar! Și eu am citi cartea ” Fata cu cercel de perlă” pe nerăsuflate și pe urmă am văzut și filmul. Poate ajung să văd și tabolul.
@mireille: Minunat descrise tablourile, superb muzeul! Te invidiez sincer și colegial pentru șansa de a le fi admirat pe viu. Eu le-am vizionat... doar din cartea lui Chevalier și din " Sticletele" . Oare îmi voi face cândva curaj să ajung în Olanda?!!
Felicitări din inimă pentru acest review și pentru cele 199 dinainte și la cât mai multe!!!
@Mitica49: super multumesc pentru vizită și comentariu... Olanda se bucură nu doar de o natură pitorească, dar și de comorile artei clasice... sunt fan al muzeelor olandeze de vreo 20 de ani, articolul s-a legat după insomnii scriitoricesti, am zis că se va fosiliza pe desktop, în final i-am dat un brânci pe ecran, a iesit un tablou general, cu multe tușe subiective, după gustul meu.
Călătoria artistică la Haga, nu se încheie aici... voi prezenta în premieră pe Afa un artist genial atunci când vor curge ideile prin ureche.
@maryka... multumesc pentru vizită și aprecieri... vara lui 2019 a stat sub zodia Artei, a fost bogată și pe sufletul meu.
Luna lui mărțișor are pentru mine firele personale cam încurcate, nu știu acum dacă le voi putea descurca...
Felicitări pentru review-ul cu nr. 200! Frumoasă incursiune în pictura flamandă, tabloul lui Vermeer este preferatul meu.
@mireille: De asemenea, şi din partea mea felicitări pentru cel de-al 200-lea articol adăugat în panoplie şi să ne bucuri cu cel puţin încă două sute de articole de aici înainte!
@mireille:
Felicitări pentru articolul " centenar" şi la mai multe sute!
Superbă prezentare a muzeului din Haga. Nu aș putea alege între ”perlă” și ”Delft”. Nu am văzut muzeul, nu am fost la Haga, timpul nu ne-a permis și Haga la călătoria sept 016 la Amsterdam. Am știut de atunci ce am pierdut, dar câte nu pierde omul...
Felicitări pentru toate cele 200 de articole, tot unul și unul!
@Carmen Ion and all:Irina, Rodel, Mika, Nicole, Mihaelavoicu.
Vă multumesc doamnelor pentru lectură, am ales ca subiect arta, să ne bucure sufletul.
Poate veți ajunge într-o zi cu soare la Haga, e un oraș minunat, cu multe comori culturale.
Nici o șansă să scriu prea multe articole... călătoresc rar în ultima vreme.. și visez mult cu ochii pe Afa.
@mireille
Am citit ieri, dar iti scriu astazi…. m-am bucurat ca ai marcat cifra rotunda a rw-urilor cu atata emotie. A ta, a pictorilor si a noastra. Astept cu nerabdare, urmatoarea plimbare alaturi de tine, indiferent de unde vei hotara sa ne porti.
Cu tine, ploaia olandeza este insorita, pictura pare la indemana oricui si trecutul se transforma in prezent.
Haga este frumoasa, dar parca mai frumoasa este in randurile tale! Te imbratisez si iti doresc:
La cat mai multe rw-uri aniversare!
La cat mai multe vacante artistice!
@mecut: merci Alina pentru ecoul cald, care-mi luminează ziua cu soare... știu că ai fost la Haga... da, am scris articolul cu mare bucurie interioară și cu un frison de emotie artistică pentru cele două tablouri ale lui Vermeer, favoritele mele... la fel ca și ale Mihaeleivoicu ... am scris articolul doar de dragul lor.
Am încercat și eu să pictez prin cuvinte linistea unui mic mare muzeu al lumii, unde plouă cu capodopere ale epocii de Aur olandeze... mutumesc pentru lectură, te pup!
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Muzee în Haga, HAGA [Den Haag]" (deja existentă pe sait)
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@mireille: O poveste bine spusa, care a avut darul sa ma fascineze de la primele randuri. Merg rar in muzee de arta tocmai pentru ca eu... consider ca nu am o cultura pe acest segment. Oare ce ar trebui sa fac, sa studiez artele, sa citesc doctorate, NU, pur si simplu cred ca ar trebui sa las sufletul sa se bucure si informatiile vor veni de la sine.
Multumesc pentru plimbarea " virtuala" prin atra/muzeu, esti un ghid foarte decumentat si asta ma face sa vreau si eu la muzeu.
Vacante minunate.
@roth: Multumesc pentru călătoria în lumea artei, ai perfectă dreptate, trebuie să citești tablourile cu ochii sufletului, nu trebuie să fim specialiști... suntem doar turisti obisnuiti, care iubim frumosul... de peste 20 de ani, de când bântui țărișoara asta bogată, am devenit mai familiarizată cu muzeele lor și am început să citesc multe cărti de artă... acum în noua fază a vieții de, șomer' ' , am tot timpul din lume, să pictez cu vorbele, tot ceea ce îmi place... vacante minunate și călătorii inspirate!
@mireille: Incep cu cele mai calde felicitari pentru cele 200 de articole si sa-ti urez cat mai multe in continuare. In privinta temei, nu pot sa spun decat ca este una care imi merge la suflet, scrisul nu m-a atras niciodata??? decat la final de 2015 cand am inceput sa scriu pe AFA (asta nu inseamna ca ma si pricep), dar pictura mi-a placut toata viata (desi nici la asta nu ma pricep). Anul acesta am inceput sa cochetez si eu cu pictura (mai degraba cu copiatul, mai am ceva vreme pana sa o iau pe cont propriu) si pot spune ca am fost in stare sa stau mai mult de 8 ore pictand, cu pauza doar de mers la toaleta si eventual inghitit un biscuit.
Am vrut doar sa spun ca pasiunea te face sa uiti de tot si de toate si daca ai talent atunci oferi lumii asemenea capodopere.
Am savurat articolul tau, de asemenea pozele.
Felicitari, votat cu mare drag.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Apr.2017 Mauritshuis, comoara artistică din Haga — scris în 30.06.17 de Radu Tudoran din CăLăRAşI - RECOMANDĂ
- Mar.2017 Muzeul Louwman din Haga sau istorie şi artă la volan — scris în 14.06.17 de Radu Tudoran din CăLăRAşI - RECOMANDĂ