MIM - Muzeul Instrumentelor Muzicale din Bruxelles. Un Art Nouveau de un rafinament deosebit

TIPĂREȘTE

Cartierul Regal al Artelor din Bruxelles cuprinde în buchetul său de excepționale valori, principalele instituții culturale ale orașului. Așa cum, în ”Orașul de Jos”, Grand Place își prezintă ansamblul său de construcții ”dantelate” ce datează din sec. al XVII-lea, la fel și ”Orașul de Sus” se mândrește cu Place Royale (cu o perspectivă superbă asupra orașului) și Place du Palais, cea aflată între Palais Reyale și Parc de Bruxelles. Acesta din urmă, amenajat în stil francez de arhitectul Guimard, este o oaza de liniște și relaxare în centrul orașului.

Legătura între cele două orașe, de sus și de jos, o face Monts des Arts, un veritabil cartier al muzeelor. Aici se află Muzeul de Arte Frumoase (BOZAR), Muzeul Magritte, Muzeul Meunier, MIM-Muzeul Instrumentelor Muzicale.

Întreg ansamblul se află foarte aproape de Gara Centrală, deservit de stația de metrou ”Park”, liniile 1 și 5 ale metroului.

Biletul meu de intrare poartă data 26/05/19, ora 11.34. Eram în Ziua Alegerilor Europarlamentare. Datorită unei oportunități intrarea la muzeu a fost gratuită, dar costul biletului era în jur de 10 euro.

Nu am ureche muzicală și nici cultură muzicală, dar am vizitat muzeul pentru interiorul clădirii, un veritabil Art Nouveau din perioada 1888-1899, lucrare din oțel și sticlă a arhitectului Paul Saintenoy, de fapt, fostele magazine de lux Old England de pe Monts des Arts.

Încă din stradă se remarcă frumoasa clădire cu superba dantelărie metalică a întregii fațade, uși, ferestre și balcoane. Pășindu-i pragul, nu știi ce să admiri mai întâi în holul de intrare. Mozaicul de pe jos, scările de acces spre etajul superior cu frumoasa balustradă din împletituri metalice, sau stâlpii de susținere, fragili în aparență, dar puternici susținători ai întregii clădiri. Toate sunt opere de artă. Niturile par a fi niște perle, sistemul de prindere a grinzilor par a fi niște inflorescențe, zonele de intersecție sunt pictate, ca și grinzile în sine, pe toată lungimea lor.

Muzeul datează din 1877 când aparținea de Conservatorul Regal, al cărui fondator și prim curator a fost muzicianul Victor-Charles Mahillon. Acesta a strâns toate instrumentele primite în dar de Regele Leopold al II-lea sau cele achiziționate prin intermediul diplomaților belgieni în diverse state. Tot el a creat și un atelier de restaurare a instrumentelor deteriorate. La moartea sa, în 1924 muzeul avea peste 3.600 de articole.

După alte achiziții, donații și restaurări de vechi instrumente, muzeul a fost mutat în alt spațiu, ca, din anul 1970 să-și capete sediul în fostul magazin de lux Old England, azi MIM, cu peste 7.000 articole.

Colecțiile sunt prezentate pe 4 etaje, pe mai multe secțiuni, începând cu instrumente din antichitate până în zilele noastre.

La etajul I, unde sunt prezentate Instrumente Tradiționale, am remarcat cel mai vechi instrument, o harpă orizontală din Caldeea, datată 1530 a. Ch., copie a originalului aflat la Muzeul Luvru din Paris.

Exponatele din această colecție, călătorind din Europa până în Asia, Africa și America, sunt împărțite pe sectoare. Vorbim de Colecția de instrumente cu coarde și clape, cum ar fi viori, chitare, harpe, sau istoria acordeonului, apoi Colecția de instrumente de suflat, cele inventate de Adolph Sax (de unde, celebrul Saxofon) și multe alte colecții.

Aici, la etajul I, am avut o mare surpriză. ”Capra de la Sf. Vasile” din Moldova copilăriei mele, îmbrăcată în hârtie creponată și divers colorată, Capra cea cu bot din lemn care produce zgomote ritmate prin manevrarea și lovirea a două bucăți de lemn. Și tot aici, wow... o talangă și un cimpoi.

Instrumente populare din Belgia (muzicuța, harmonica), din Orientul Mijlociu și Îndepărtat, practic din toată lumea.

Urc la etajul II pe frumoasele scări ce înconjură casa liftului, o bijuterie Art Nouveau și scara și liftul și casa liftului. Aici este prezentată Muzica savantă occidentală. Clavecinul, orga-cabinet, o orchestră în miniatură, un pian din China, dar aparatul foto dă iar spre superba construcție Old England cu feroneria sa artistică.

Conform unui plan expus, la etajele superioare se află o Librărie-butiques (la etajul III), iar Instrumente cu clape (la etajul IV), o Bibliotecă (la etajul V), Administrația muzeului (la etajele VI și VII) și o Sală de Concerte la etajul VIII, al cărei Foyer de află la etajul IX.

Am urcat pe scări până în Foyer, de unde am admirat o panoramă superbă a orașului Bruxelles.

Clădirea în sine este o bijuterie a tehnicii și eleganței Art Nouveau, una din multele astfel de clădiri aflate în Bruxelles.

Am coborât în stradă, m-am desmeticit și am plecat să votez europarlamentarii noștri, la o reprezentanță din apropiere. Era o coadă imensă de români veniți din alte orașe, mulți cu copii mici. Cu cardul meu de Priority, am reușit să votez în foarte scurt timp.

Oooo... și câte nu mai sunt de spus despre Bruxelles!

---

VIZUALIZĂRI: 980 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI