O scurtă vizită la eroul de la Termopile

TIPĂREȘTE

Nu ştiu dacă merită un întreg review acest locşor de la poalele muntelui Kolonos ştiut drept Termopile, dar am avut parte de o întâmplare mai ciudată care m-a făcut să scriu. Lăsând la o parte toate astea, el ascunde o secvenţă de o mare însemnătate din istoria antică greacă, o tulburătoare pagină plină de dramatism ce a inspirat de-a lungul timpului scriitori, scenarişti de film, regizori ce au încercat să-i amplifice faima meritată.

Fiindcă în drumul către Peloponez rataserăm ieşirea la dreapta către Termopile de pe autostrada spre Atena (din neatenţie), la întoarcere, deşi n-am mai folosit autostrada (cu scopul de a fenta toll-post-urile cam dese), am ţinut să reiterăm popasul la monumentul eroului de la Termopile.

Pentru asta, am fost nevoiţi să intrăm pentru o foarte scurtă distanţă pe autostradă, fix cât să dăm peste un toll-post aşezat acolo strategic ca să ne mai ia nişte bani. Am spus „să reiterăm” pentru că ar fi fost, de-acum a treia oară când vizitam locul, prima şi a doua oară întâmplându-se în 2005, respectiv 2006, în excursii organizate la Atena de pe Riviera Olimpului.

Cred că mulţi dintre voi v-aţi oprit din traficul nebunesc de pe autostrada amintită să faceţi o pauză la Termopile şi mai cred că nu aţi regretat, iar dacă nu aţi făcut-o până acum, nu ezitaţi să încercaţi. Mai ales că pe monumentul ce a fost înălţat în 1955 este înscris îndemnul: „Călătorule, du-te la Sparta şi spune-i că noi am murit aici, respectându-i legile! ” Emoţionant, nu-i aşa?

Termopile este acel defileu îngust, situat la 27 km sud de Larissa Lamia care în traducere înseamnă „Porţile fierbinţi”, nume ce vine de la izvorul termal Băile lui Hercule aflat, în prejmă, la câteva sute de metri. Dar, după cum ştiţi, nu neapărat prin el e renumit locul şi nici după el nu veniserăm noi, ci după monumentul care imortalizează vitejia luptătorilor spartani ai lui Leonidas în lupta din anul 480 Î. C. cu Xerxes I, regele Persiei şi armata sa foarte numeroasă. E vorba de bătălia care i-a adus moartea regelui spartan dar şi renumele peste milenii.

Bătălia s-a purtat exact în aceste locuri, defileul fiind teatrul uneia dintre cele mai sângeroase lupte din antichitate. Aceasta a avut loc pe fondul unei ample acţiuni de revanşă a perşilor care fuseseră învinşi cu zece ani mai devreme într-o altă încleştare renumită de forţe, cea de la Marathon, când Miltiades cel Tânăr, unul dintre cei zece strategi ai Atenei l-a biruit pe nu mai puţin cunoscutul Darius I, regele perşilor. Însă aceştia, mult mai numeroşi şi nesuportând înfrângerea în campania lor ambiţioasă de extindere către Europa, s-au repliat sub conducerea lui Xerxes I de data aceasta, înaintând periculos de mult pe uscat şi pe mare în dorinţa de a pune mâna pe Atena.

Se pare că la vremea luptei, trecătoarea Termopile era mărginită pe o parte de mare şi însemna un drum de-a lungul malului golfului Malis, atât de îngust încât un singur car putea trece odată. Pe partea de sud a drumului erau stâncile ce flancau trecătoarea iar la nord era mărginită de apa mării. De-a lungul drumului existau trei „porţi” (pylai) succesive, ca nişte gâtuituri, iar lângă cea din mijloc se înălţa un zid construit de focieni (locuitori ai Fokidei, alt oraş-stat), cu un secol înainte, pentru a-i apăra împotriva invaziilor celor din Tesalia.

Astăzi, micul defileu nu mai este delimitat de mare, pentru că marea nu se mai află în apropiere, ci la câţiva kilometri depărtare, urmare unui proces intens de depuneri sedimentare în golf pe parcursul celor aproape 2.500 ani. Aşadar, relieful s-a modificat, uscatul s-a “extins”, vechea potecă apare la picioarele munţilor înconjurând câmpia, iar de-a lungul ei s-a construit şoseaua modernă pe care veniserăm şi noi. Cercetările au arătat că în antichitate trecătoarea era atît de strâmtă că valurile ajungeau până la porţi, iar în zilele noastre, puţini vizitatori îşi dau seama că bătălia a avut loc peste drum de monument.

Bravul Leonidas fusese desemnat de alianţa oraşelor-state Atena şi Sparta, altfel veşnice rivale de temut, să conducă marea confruntare dintre greci şi perşi, de fapt să-i împiedice pe aceştia din urmă să ajungă la Atena, având sub cârma sa aproximativ 7.000 de luptători. Dintre aceştia, fireşte că cei mai reputaţi războinici erau cei trei sute de spartani ai săi, cărora li se alăturaseră şi şapte sute de hopliţi, şapte sute de thespieni, patru sute de tebani şi alţii. Ei au fost obligaţi să le ţină piept câtorva sute de mii de perşi (chiar un milion-două, după unii), de aceea mult depăşiţi numeric, grecii au reuşit să se opună perşilor timp de trei zile, până când ariergarda greacă a fost nimicită într-una din cele mai cunoscute încleştări finale ale istoriei.

Primele două zile, mica oaste neînfricată a lui Leonidas a rezistat eroic atacurilor blocând calea perşilor prin trecătoare. Desigur că în scenă a apărut şi trădătorul grec ce le-a dezvăluit perşilor taina cărării secrete de munte care i-a ajutat să-i încercuiască pe greci, învingându-i. Leonidas şi-a pierdut viaţa în bătălie, viaţă pe care chiar oracolul de la Delfi i-o prevestise nu cu mult timp în urmă că i se încheia. De fapt, crezând în profeţiile oracolului că va fi învins în lupta iminentă, se spune că Leonidas i-a ales pe cei trei sute de spartani dintre vitejii săi care aveau, deja, urmaşi.

La locul efectiv al confruntării am găsit, în afara grupului statuar dedicat regelui Leonidas cu ai săi combatanţi, panouri informative despre bătălie şi strategia cu care a fost abordată, inclusiv cu „mişcările” trupelor aliaţilor pe parcursul celor trei zile de foc. În centru, statuia uriaşă de bronz întruchipându-l pe Leonidas cu coiful de luptă pe cap, ţinându-şi într-o mână suliţa, în cealaltă scutul, are scris pe soclu cuvintele „Μολών λαβέ” („Vino şi ia-le! ”), făcând referire la replica celebră a regelui spartan către solul lui Xerxes care-i ceruse să predea armele.

Metopa lungă de sub grupul statuar înfăţişează scene din bătălie. Cele două statui laterale, din stânga şi dreapta monumentului, înfăţişând doi bărbaţi puternici în poziţii şezânde, reprezintă pe de-o parte râul Eurotas şi, pe de altă parte, muntele Taygetos, faimoasele simboluri ale Spartei.

Ne-am învârtit de jur-împrejurul monumentului fotografiind de zor, timpul nu ne-a permis să ajungem la Centrul Istoric de la Termopile aflat la câteva sute de metri mai încolo, altă dată sper să nu-l mai ratăm. După această pauză binevenită ce a urmat unei călătorii pe drumuri paralele cu autostrada, mai dificile şi mai pitoreşti la poalele munţilor, dar fără taxe, am pornit-o la drum spre nord, la Larissa, urmând să ne fi suit din nou pe autostradă până în Katerini.

În minte îmi veneau crâmpeie de imagini din filmul „300”, când vitejii, în frunte cu regele lor, scoteau celebrele strigăte de război: „Auu, auu, auu! ” într-o solidaritate desvârşită la chemarea regelui lor. Scene emoţionante mi se derulau în faţa ochilor minţii din filmul amintit, loc de pelerinaj pentru grecii de pretutindeni dar şi pentru noi, ceilalţi admiratori ai bravilor străvecii Elade.

Desigur, seara aveam o noapte de cazare intermediară în Paralia Katerini şi pornind televizorul, la canalul de ştiri sportive, tocmai se dădea ştirea despre Novak Djokovic, marele tenismen sârb care câştigase meciul împotriva lui Roger Federer în finala de la U. S. Open. Era 12 septembrie 2015. Apoi, deşi limba greacă nu mi-e cunoscută în afara unor cuvinte uzuale, am văzut că-l urmărise îndeaproape din public, fiind unul dintre fidelii săi spectatori, marele actor Gerard Butler, cel ce-l întruchipase pe marele rege spartan Leonidas în filmul „300”.

Am înţeles că-i leagă o prietenie mai veche bazată şi pe o mare admiraţie reciprocă. Dintr-odată, în cadrul interviului luat de televiziunea greacă, aşa, de efect, amândoi încep să răcnească din toţi rărunchii: „This is Spartaaaaa! ”, spre deliciul reporterului care se simţea în al nouălea cer că un scoţian şi un sârb, celebri amândoi, repetă un ritual de luptă al strămoşilor săi.

Să fi fost o coincidenţă impulsul nostru de a opri la Termopile, să fi simţit că oprirea la Termopile nu era tocmai întâmplătoare? Oricum, trăiam cu senzaţia că suntem din aceeaşi poveste, faimoasa poveste despre un legendar viteaz rege spartan...

Vă rog ataşaţi minivideoclipul.

---

VIZUALIZĂRI: 13360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI