Vacanta cu gust dulce-acrisor

TIPĂREȘTE

In anul 2011 ne-a lovit din nou dorul de mare, dupa 4 ani in care aparusera doi juniori in familia noastra. Cu inima stransa am ales Hotelul Mura, despre care citiseram si de bine, si de rau. Ne-a placut ca era aproape de plaja, intr-o zona linistita. Am facut rezervarea pentru doi adulti si doi copii (1 si 3 ani), nefiind siguri daca il vom lua sau nu si pe cel mic.

In final, dupa 2 zile la Mamaia - ca doar nu puteam trece atat de aproape de telegondola fara sa o 'bifam' - am plecat spre Albena.

In necunostinta de cauza, am apucat-o pe drumul de-a lungul coastei Marii Negre. GROAZNIC. Groaznic la superlativ. Limitatoarele de viteza erau din 50 in 50 de metri, in schimb nu exista niciunul care sa semnaleze sfarsitul zonei de limitare. Mergeam cu masina in zig-zag, atat de gaurit era drumul. Atata doar ca era pustiu, n-am intalnit decat vreo 4-5 masini tot drumul, si - culmea! - niciuna dintre ele nu respecta indicatoarele, ci mergeau cu viteza foarte mare - cel putin comparativ cu a noastra. Poate stiau ei ceva ce noi nu stiam... Un singur echipaj de politie am vazut tot drumul, care s-a uitat dupa noi cu vadita curiozitate - oare cate Dacii 1310 au trecut granita in ultimii 20 de ani?! - dar ne-a lasat in pace. Coborand prin curbele acelea pe la Balcik, parca, GPS-ul nostru o luase razna. Vedea drumuri luand-o la stanga drept printr-un desis, drumuri la dreapta de-a rostogolul. Ne-am convins de cat face sa ai o harta la tine... mai ales una printata direct de pe Google;)

Ajungem, intr-un final, in Albena. Drumul printre hotelurile de pe litoral si padure - superb. Umbros, perfect de plimbare chiar si in miezul zilei. Aproape de capatul drumului, iacata si Hotelul Mura. Iar in fata intrarii, ce sa vezi. Un singur loc de parcare liber. Mai mult ca perfect!

Ne luam catrafusele si mergem sa ne cazam. Cei de la receptie foarte draguti, se descurcau in engleza, ne-au pus imediat bratarile si ne-au dat camera sea-view, la etajul 2.

Ne-a placut foarte mult camera, fata de conditiile pe care le avuseseram in Mamaia. Spatioasa, patul imens, canapea extensibila, balcon cu masa si scaune. In camera, doua noptiere cu veioze, birou cu un mic frigider in care aveau produse contra-cost. Dulapuri in perete, foarte curate, cu umerase. Televizorul prindea cateva posturi, unele romanesti, dar nu suntem prea interesati de TV in general, asa ca nu l-am butonat. In schimb, era o frecventa pe care rula continuu un filmulet despre Albena, facut in 2010, cu muzica si imagini frumoase. Atat de mult i-a placut copilului incat daca deschideam TVul urmaream doar filmuletul acela de 10 minute :)) Ba l-am filmat si l-am luat acasa, inca il urmareste cu placere.

Dar sa continuam cu descrierea camerei. Baia nu mare dar nici mica, cu dus. Aici nu mi-a placut faptul ca nu avea perdea, ci doar un fel de paravan ingust astfel incat sa nu stropesti chiuveta. In schimb, stropeai intr-o veselie in restul baii, iar daca te lungeai, se strangea suficienta apa pe jos incat sa ajunga in camera. In rest, totul in buna functionare, samponele, sapunuri, hartie igienica aveam si de rezerva. Cu cameristele nu m-am putut intelege, ca vorbeau numai bulgareasca, si eu p-asta n-o inteleg. Dar cand treceau dimineata ii dadeam de inteles prin semne sa inlocuiasca prosoapele folosite. Nu pe toate, doar ce era necesar. Gunoiul l-au luat zilnic, dar sacii i-am pus noi de-acasa, ei nu foloseau... Despre asternuturi... parca le-au schimbat o data. In schimb, faceau zilnic curatenie in camera si, ce mi-a placut, asezau frumos pe pat jucariile celui mic. De fiecare data cand veneam de la plaja sau de la masa ne intampina dintre perne puisorul galben de plus. Praful nu era sters tocmai cum trebuia... parea doar scuturat asternutul, dar praful din asternut cam se vedea pe mobila. Oricum, asta nu era mare lucru, ca praful puteam sa il sterg si eu. Nu a lipsit niciodata nimic din camera.

In ceea ce priveste masa, ne-a placut mult. Am avut pachet All Inclusive, asa ca n-am mancat in alta parte. Din pacate, baietelul nostru s-a imbolnavit - avusese niste simptome inca de cand eram in Mamaia - asa ca doar in doua din cele 5 zile am luat masa impreuna. In rest, fugeam pe rand, eu si sotul, infulecam repede ceva si ne intorceam la el in camera. Sefa de sala a fost draguta si ne-a dat voie sa luam si in camera o portie pentru copil, dupa ce i-am spus ca e bolnav. In schimb, in a patra zi, prima in care am luat masa linistiti impreuna, cand am intrebat-o unde pot gasi supa sau ciorbita s-a uitat la mine si mi-a zis sec, intr-o engleza nu tocmai corecta: "Dar de cand esti aici? " Ideea era ca de trei zile eu inca nu gasisem locul unde se servea supa. Desigur, ea nu observase ca eu nici nu apucasem sa ma uit prea bine in jurul meu cat cel mic fusese bolnav. Mancam primul lucru care-mi iesea in cale, nici nu mi-a trecut prin cap sa ma uit de unde luau ceilalti ciorba. De la sala de mese, incidentul asta a fost singurul care mi-a lasat un gust amar.

Altfel, bufetul a fost bufet in adevaratul sens al cuvantului. In cele doua zile cat am apucat sa observ mai cu atentie mancarea, am vazut o multime se ingrediente pentru salata - rosii, castraveti, ridichi, salata verde, sfecla rosie, iti puneai singur ce voiai, ulei, otet, dupa gust. Doua ciorbite, tocanite, fripturi, budinci, tot felul de legume fierte, sotate, snitele, gratar... Dimineata oua fierte, prajite pe loc, omleta, toate calde - pur si simplu le vedeai cand erau preparate, diferite tipuri de carnaciori, iaurt, paine in toate nuantele, de la alb la cel mai inchis maro. Noi luam la masa cateva felii de paine integrala 'normala', si o felie sau doua din cea mai neagra. In felul asta in puteam convinge si pe cel mic sa manance paine integrala, pentru ca, in comparatie cu cea NEAGRA, parea foarte alba. Fructe erau tot timpul, la fel si lactate, compoturi, musli... Singurul lucru care se termina instantaneu erau prajiturile. Si imi pare rau s-o spun, dar mi-a fost rusine sa vad comportamentul compatriotilor mei. Se inghesuiau la prajituri ca la balci, mai ales daca era ceva cu crema. Sa se calce in picioare. Singurele din care aveai timp sa alegi erau cozonacul si fursecurile, dar si acelea erau foarte bune.

Preferatul nostru, insa, la sala de mese, cel care a dat gustul vacantei, a fost sucul natural de mere. Aveau si de portocale, si de fructe de padure, dar ca cel de mere nu era niciunul. Nu stiu daca avea adaos de indulcitori, dar nu parea sa aiba. In schimb, se vedea ca era suc din mere stoarse pentru ca pe fundul vasului se sedimenta pulpa de mar. Nici conservanti nu avea, pentru ca deja spre sfarsitul zilei incepea sa isi modifice gustul. Dar in fiecare dimineata era din nou suc proaspat in vas. Delicios.

Acelasi suc il gaseam si la bar, in afara orelor de masa, alaturi de alte racoritoare, inghetata, gustari... Ce n-am gasit, in schimb, decat dupa ce am alergat prin vreo 10 hoteluri si restaurante din statiune, a fost ceai de menta. Un pliculet de ceai de menta simplu, pentru burtica copilului. Am primit ceai verde cu menta, ceai de toate soiurile, dar abia la barul hotelului... oasis, daca imi amintesc bine, am gasit sa cumpar doua pliculete de menta simpla... la 2 leva. Asta e, greseala se plateste, trebuia sa imi iau de-acasa.

Cat despre distractii, era un tobogan pentru copii in fata hotelului, pe plaja. Cam multe buruieni crescute in jurul lui, totusi. Piscinele sunt, cum zicea cineva, un fel de cazi mai mari, dar suficient cat sa-ti faci norma de clor. Exista un fel de dus langa piscine, ca sa te speli de nisip la intrare in piscina, sau in hotel - doar ca din sifonul de scurgere de acolo iesea un miros cam sa dai sa fugi. Am vazut si oameni 'clatindu-si' picioarele innisipate direct in piscina. Am preferat sa nu verific din ce tara erau...

In rest, la Mura e liniste, ceea ce pentru copii e foarte bine. Spectacole se tineau la teresa piscinei dintre Slavuna si Gergana, dar n-am fost amatori. Nu prea ne-a mai ars, dupa toate prin cate trecuseram cu cel mic.

In fine, check-out-ul s-a facut fara probleme. Am luat din parcare atractia principala a statiunii - foarte multi turisti straini se opreau sa fotografieze Dacia noastra, si nu ne-am mai oprit pana in Bucuresti. Ne-am invatat minte si ne-am intors pe alt drum, prin localitatea General Toshevo, si am trecut granita pe la Negru Voda. Mult mai bun drumul, va recomand tututor sa o luati pe acolo, si NU pe la Vama Veche.

In concluzie, noua ne-a placut. Este adevarat ca nu am avut un concediu extraordinar, dar nu hotelul a fost de vina. Camera, personalul, mancarea, locatia, totul a fost intre bine si foarte bine - se mai pot face reparatii si imbunatatiri pe ici-colo, ca la orice alt hotel.

Parerea mea este ca hotelul isi merita cele trei stele, si vom merge cu placere acolo de cate ori vom avea ocazia.

---

VIZUALIZĂRI: 2539 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI