Un hotel de revăzut

TIPĂREȘTE

  Am plecat de la hotelul Studio din Veliko greu, tare mult ne-a plăcut acest oraș, dar nici Balcik nu suna rău, mai ales că urma sa vizităm castelul  reginei Maria. Nu știu de ce dar până acum am ocolit Bulgaria, mă refer la a o vizita, doar am tranzitat-o. Am avut de fapt o tentativă, in iunie 1990 când am mers într-o excursie la Sofia, dar ce excursie când tot autocarul era plin de 'turiști' care umplusera cala până la refuz cu tot felul de feronerii si mai stiu eu ce... Ideea e că noi doi și ghida am coborât, am traversat granița si ne-am oprit la o cafenea iar autocarul s-a intors de 4 ori până i s-a permis accesul in Bulgaria. Am fost lăsați trei zile in Sofia si atât. Iar noi la 21 de ani ce cunoștinte turistice să avem? 😆

 In fine, am plecat spre Balcik; drumul, cel cunoscut, specific bulgăresc: ingust, plin de restricții de viteză, pustiu, si 'presărat' de radare. (mănâncă si ei o pâine... 😆)  

Despre castelul reginei am să fac un review separat, așa că, cu waze-ul in față, am intrat in Balcik si după niște ocolișuri am ajuns in parcarea hotelului. Mult spus parcare, doar o gheretă și un lant, fară a fi asfaltată, doar praf si pe alocuri ceva buruieni. In caz de ploaie, nu știu cum se pot descurca clienții. Nenea paznicul a renunțat la a vorbi cu noi la engleza lui asa ca s-a limitat in a ne arăta cladirea din fața ca fiind hotelul.  

 Am parcat acolo, in coltul clădirii care avea două corpuri unite intr-un unghi de 90°. Nu ne-am luat niciun bagaj si am coborât niște scari, vreo 16 trepte pâna am ajuns intr-o strada foarte animată, plină de terase și magazinașe. Dreapta si inca o dată dreapta, covor roșu, 'welcome', usi din sticlă automate si am patruns in lobby-ul Mistralului. Unul imens pot spune, cu un bar impunător in  stanga si foarte multe zone de relaxare cu canapele și fotolii mari, din piele. Pe dreapta era receptia. O tipă tinerică, drăguță, școlita in meseria asta, o engleză foarte bună. Ne-am prezentat, am rugat-o să ne arate camerele, imediat a mers cu noi la etajul doi si ni le-a arătat, apoi am coborât la etajul unu, a  deschis o ușă care ne-a dus in parcare, ne-a rugat doar sa o inchidem cu cheia și dupa ce ne cazam sa i-o aducem.

 Corpul din față, cel in care intrasem, avea toate camerele cu vedere la mare. Acestea erau dispuse pe holul lung, mochetat in aceeași culoare cu mocheta din camere, iar pe partea cealalta a acestuia erau ferestre pe unde se putea vedea parcarea.  

 Camera, cu un hol mare, pătrat, cu o usă pe stânga unde era baia și o oglindă, apoi un dulap din lemn pe partea  dreaptă, și o  măsuță pentru bagaje in continuare. Camera propriu zisa, cam 25 mp, pe stânga patul dublu cu noptiere si veioze, iar pe dreapta un birou cu minibar incastrat incă o măsuța inaltă, două scaune și un taburet. Draperii groase la geam si un balcon neobisnuit de mare cu o masută și două scaune din metal (balconul era neacoperit)

 Vedere de toți banii (😆) portul si marea se înfățisau in toată splendoarea lor doar că dacă vroiai să le admiri așezat pe scaun, trebuia sa inprovizezi ceva pe care sa te asezi, metalul ala fiind foarte incomod. Până târziu în noapte puteai sa urmăresti acel du-te vino al turistilor pe promenadă, și nici prea gălăgie nu era pentru ca hotelul este amplasat spre castel, unde se termina si stațiunea asa ca 'tumultul' era in partea opusă, spre centru.

 Micul dejun, bufet, se lua in restaurantul hotelului, dar cafeaua se putea bea vis a vis pe terasă cu vedere direct spre mare. Am fost foarte norocoși pentru că a fost foarte cald si am putut beneficia de aceste facilități. Statiunea in sine nu e 'wow' in opinia mea, nu prea ai ce vizita in proximitate, iar drumuri cu mașina ne cam săturasem. Chiar ne-a priit iesirea asta mai mult 'per pedes ' in cele doua locuri vizitate, iar Veliko neapărat trebuie revăzut!

 P. S. Din pacate in zona nu exista plajă, doar mici portiuni de nisip in fața teraselor însirate pe malul mării...

---

VIZUALIZĂRI: 279 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI