O zi in Spinalonga

TIPĂREȘTE

Daca aveti vreodata "drum" prin Creta, atunci trebuie sa ajungeti neaparat si in Spinalonga, o insula aflata la o aruncatura de bat (a se citi 7-8 minute de mers cu vaporasul) in nord-estul Cretei.

Se poate ajunge din mai multe orasele (cred ca 3), dar noi am luat bilete din Plaka (nu mai tin minte exact, stiu ca nu mi s-a parut ceva scump, probabil 8 euro de persoana).

Se mai plateste tot cam pe atat intrarea in cetate, odata ajunsi pe insula.

Va recomand sa folositi toaleta la sosire, deoarece pe insula nu mai gasiti alta!

Initial, Spinalonga nu a fost insula, dar, sub stapanire venetiana s-a decis excavarea partii care o lega de Creta (1526), in principal din ratiuni de securitate. Ulterior, insula a ajuns sub stapanire otomana, unde a si cunoscut o perioada de inflorire. Dupa revolta cretanilor, ultimii otomani au parasit insula in 1903, tocmai datorita aducerii leprosilor si crearea coloniei cu acelasi nume. Din 1957 insula este considerata nelocuita, odata cu descoperirea antibioticelor, care au vindecat crunta boala.

Pentru cine nu stie, lepra este produsa de o bacterie, care se hraneste practic cu tesut viu, cei adusi acolo putand trai oricand intre 1 si 20 de ani. Putem incerca sa ne imaginam ce simteau cei care erau adusi aici, practic cu forta, desi ulterior s-a descoperit ca lepra nu este deosebit de contagioasa. A fost si o parte buna, tocmai datorita faptului ca erau stransi la un loc, au putut beneficia cat de cat de servicii medicale si religioase si chiar mici sume de bani, mai ales dupa ce s-a inceput militarea pentru conditii mai bune in colonie. Exista chiar cazuri de copii sanatosi nascuti aici, dar, din nefericire pentru parintii lor, era imediat scosi de pe insula si dati spre adoptie, tocmai pentru a fi feriti de boala.

Odata cu descoperirea antibioticelor, lepra a devenit vindecabila, supravietuitorii fiind trimisi in Atena pentru tratament. Unii dintre ei probabil mai traiesc si azi. Ultimul plecat se pare ca a fost un preot (1962), care a dorit sa tina slujbele bisericesti pentru cei plecati dintre cei vii.

Pe scurt turul insulei. Asa cum am specificat, nu este foarte mare (8,5 ha), dar ar fi bine sa aveti rezerve de apa si eventual mancare (un sandwich ar trebui sa ajunga), precum si ceva crema de soare, in caz de nevoie.

Se merge pe jos, pe stradute inguste, se urca scari, vedeti unde locuiau bolnavii, pe unde soseau (Poarta lui Dante), unde erau dezinfectati, cateva mici camere transformate in muzeu unde gasiti si istoria insulei.

Am observat si tururi cu ghid, ceea ce e probabil recomandat daca doriti sa aflati mai multe (noi am venit pe cont propriu, deci nu am avut).

Desi are o istorie recenta trista, Spinalonga merita vizitata, macar ca loc unde speranta a renascut, chiar daca doar pentru cei ce au apucat sa plece in viata.

---

VIZUALIZĂRI: 1856 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI