Piramidele din Stob si Manastirea Rila

TIPĂREȘTE

In decembrie anul trecut (2010) aflandu-ne in Bansko, in ziua a 3-a imediat dupa craciun, am hotarat sa exploram si altceva, gandul m-a dus repede la Borovets si la Manastirea Rila.

Tinereii cu care am fost in excursia de craciun s-au declarat si ei de acord sa mearga cu noi, facand astfel o zi de pauza la ski si astfel am plecat de dimineata dupa micul dejun spre manastirea Rila, probabil cel mai mare complex de acest gen din Bulgaria, si sigur putem include si tara noastra aici, pentru ca ce am gasit acolo mi s-a parut chiar cel mai mare asezamant de cult unde mi-a calcat piciorul.

Din Bansko am mers spre drumul national ce leaga Sofia de Kulata, apoi ne-am intors catre capitala cativa kilometri si la un moment dat am facut dreapta pe o sosea buna dar destul de ingusta. E imposibil de ratat pentru ca sunt semne destul de mari si pe un sens si pe altul. Din soseaua nationala pana la Manastire efectiv sunt 31 de km, pe un drum sinuos, ce strabate muntii cu acelasi nume: Rila.

Fiind o zi de relas am zis sa fim deschisi la orice oferta aparuta si in aproximativ 2 kilometri am vazut un mare semn de culoare maro, care ne indica un obiectiv destul de important si pe care scria: Piramidele lui Stob. In apropiere este localitatea rurala cu acelasi nume: Stob, deci traducerea ar putea fi si Piramidele din Stob, n-am stat sa ma gandesc prea mult la asta.

Am hotarat sa incercam si noi sa vedem care e treaba, asa cum ar spune o prietena draga, care a ramas acasa de data asta, dar ne-a trimis pe fiul ei cu noi. Am continuat facand dreapta spre Stob, am trecut prin sat urmand indicatoarele gasite si am ajuns intr-o parcare, in margine de localitate, usor sus pe un deal. De jur imprejur numai dealuri verzi, foarte frumoase, amintind ca suntem in apropierea muntilor.

In parcare sunt cateva indicatoare si panouri explicative in bulgara si in engleza, si chiar si doua toalete ecologice... Acest lucru e posibil intrucat statul bulgar a investit in majoritatea obiectivelor turistice si de cult, s-au facut proiecte, au fost ceruti si obtinuti bani europeni si acum noi romanii ne uitam cum o tara mult mai mica ca a noastra, e mult mai bine promovata ca destinatie turistica, desi noi avem obiective de 3 ori mai multe ca ei si mult mai multe zone frumoase si atractive.

Am inteles ca vara acesul catre Piramide ar fi taxat cu o suma modica, acum nu era chiar nimeni acolo. Dupa panourile si pozele de acolo, tot nu am inteles mare lucru si nici nu am avut rabdare sa citim ce scrie, asa ca vazand ca drumul urca inca doar 20 de minute, am luat-o in sus cu avant, pe un drum ce se ingusta cu fiecare pas facut. Sunt cateva curbe si se urca destul de greu, mai ales dupa ziua de craciun, la un moment dat noi batraneii fiind dispusi sa renuntam, insa pana la urma dupa ce ne-am odihnit am reusit sa urcam pana sus, sa vedem si noi minunea naturala existenta acolo. In capul meu se inghesuiau tot felul de idei despre cum ar arata locul si un gand nu imi dadea pace Capadokia. Adica eu speram sa gasesc sus pe munte ceva asemanator ca in celebra zona din Turcia. Nu a fost chiar asa, dar fenomenul natural de aici este totusi destul de spectaculos si a meritat tot efortul facut.

Pe drum am intalnit foarte multi turisti, insa toti bulgari, nimeni din turistii straini nu a fost asa curios ca si noi, incat sa vina sa vada ce e aici. Am stat de vorba cu multi dintre ei, am facut poze, ne-au facut poze, in general oameni foarte deschisi, gata sa ajute cu ceea ce stiu. La un moment dat nevasta-mea a deschis si o harta ca sa ajute niste fete ca sa isi dea seama pe unde se afla si incotro e manastirea. Noroc ca exista si niste bancute pentru odihna, pe drumul greu pana sus in varful dealului.

Ca sa nu va mai tin mult pe jar va spun ca aici e vorba de un fenomen natural de eroziune, pe dealurile din zona invecinata satului Stob exista cel putin 3 portiuni in care pamantul a luat-o la vale, lasand in urma terenul mai solid si stancile. Apa din ploi, vantul si zapezile au facut totul si ce a ramas in urma sunt niste creste asemanatoare cumva cu niste piramide. Pamantul de culoare rosie aproape si formele ciudate lasate in urma asigura un peisaj nemaivazut de noi, pe care l-am imortalizat in cateva zeci de poze.

Cum urci si urci in dreapta, apare mai sus un gard de lemn, acel gard e facut pentru a nu cadea turistii in valea cu piramide. Aceste asa zise piramide rosii seamana foarte mult cu alte doua locuri renumite de pe la noi, unul dintre ele fiind groapa de la Ruginoasa. Noi am ales sa ii spunem Groapa, ei au ales sa ii spuna Piramide. Chestie de gust, groapa de la Ruginoasa mie cel putin imi suna ca si groapa de la Glina (groapa ecologica de gunoi) in timp ce Piramidele din Stob suna destul de pompos si chiar atractiv pentru orice turist.

Aici la Stob insa exista si ceva caracteristic, unele piramide au ramas cu cate o stanca destul de masiva in cap. Aspectul e ciudat, stancile avand si pana la 2 tone, piramidele arata ca o femeie in varsta cu palarie pe cap. Pana in varful dealului sunt 3 portiuni de piramide cu acelesi caracteristici, pamant de culoare maro rosiatic, cu forme ciudate ce curge la vale. Cararea ce duce in varful dealului se ingusteaza atat de tare din cauza eroziunii solului, incat la un moment dat nu prea mai poti merge chiar in picioare pentru cateva metri doar.

Daca nu stiti cum arata nici Capadokia, nici groapa de la Ruginoasa atunci va invit sa vedeti pozele mele de acolo. Eu zic ca a meritat efortul facut si chiar am stat un pic sa admiram peisajul acolo sus, peisaj destul de rural, insa atat de frumos. La picioarele noastre in spate se intindea Stobul un sat marisor, cu case cu etaj, aici se afla si o biserica foarte veche si renumita (biserica sf Procopie, singura din Bulgaria cu numele asta) care insa a fost daramata de turci si stramutata ulterior in sat, adica au construit alta noua cu acelasi nume. S-a pastrat insa locul in care a fost cea veche, este bine delimitat si semnalizat.

Despre piramidele din Stob exista si niste legende, normal nu, descrise pe cateva panouri, jos langa parcare. Se spune ca in urma cu multi ani, obiceiul era ca la o nunta mireasa sa nu fie vazuta de ginere inainte si sa fie aleasa de nuntasi dintr-un sat invecinat. Ea venea cu un val pe chip si era adusa de nuntasi. Pe drum acolo unde sunt acum piramidele, unul din cavalerii ginerelui a ridicat valul miresei vrand sa ii vada chipul si sa o sarute. Nuntasii vazand fapta, ingroziti s-au transformat in stane de pietra ramanand astfel pana azi cu palarii cu tot pe cap.

O alta istorie spune ca aceste piramide sunt defapt formate din trupurile unei fete bulgare si a unui baiat turc, transformate in stane de piatra, care se indrageau si a caror iubire nu se putea consuma din cauza diferentelor religioase.

Totusi din cauza ploilor, a eroziunii, a vantului si ninsorilor, formele piramidelor se modifica an de an.

Am coborat repede spre masina si dupa o mica odihna, de hidratare si hranire si a corpului, nu numai a sufletului, am plecat sper Rila. Imi place la nebunie sintagma folosita pe acolo prin panouri: Rilska Manastirska.

Deja se facuse tarziu si am renuntat si la vizita la Borovets, lasand aceasta placere pentru vara asta cand avem de gand sa urcam pe Musala (oricine doreste sa ne insoteasca, e bine venit si ma poate contacta prin PM). Am strabatut cei 28 de km ramasi destul de greu, soseaua facand multe meandre, drumul e bun, dar urca in multe curbe inguste pe langa un rau si printre doi versanti destul de inalti.

La un moment dat, se pare ca drumul se infunda intr-un perete, atunci ati ajuns, peretele e al Manastirii, dar drumul nu se infunda ci ocoleste cladirile bisericii prin stanga. Am parcat destul de departe fiind la curent cu preturile din parcarea propriu-zisa si am mers pe jos 200m, pana la locul faptei. Pe afara cladirile seamana cu manastirile fortificate de pe la noi, din nordul Moldovei, insa odata intrat inauntru ai impresia ca esti atat de mic si ca biserica asta e cea mai mare pe care ai vazut-o.

Curtea interioara lasa impresia de vechi, pietrele de pe jos avand o varsta considerabila. Povestea manastirii incepe undeva prin anii 900 si ceva, interesant fiind mai mult pozitia sa intre munti, la inaltime, pe un drum care practic nu duce nicaieri. Astfel fiind protejata de turci sau alti navalitori.

Nu am platit nimic la intrare, probabil poate ca din cauza ca erau ore de slujba pe 26 decembrie, nu stiu, dar nimeni nu ne-a cerut bani, noua sau altora care intrau acolo.

Biserica propriu-zisa e incercuita de un zid urias, format din cladirile administrative cu 5 etaje, care lasa totusi un spatiu generos in curte in jurul cladirii principale. Langa biserica se afla un turn de aparare inalt de cam 20-25 m, probabil construit in trecut, cand nu erau zidurile de aparare. Acum din varful lui probabil ca nu se mai vede mare lucru, insa a fost pastrat si intretinut foarte bine pana azi. Erau foarte multi turisti de toate felurile prin curte, se faceau poze la greu acolo, insa in liniste locul impunand un respect deosebit, prin aerul de vechi si probabil prin importanta locului in ochii bulgarilor. Aici turistii interesati se pot caza in chiliile amenajate in acest scop de calugarii manastirii.

Cladirea principala arata destul de traditional pentru o biserica, este mai mare ca altele e adevarat. Pe zidurile exterioare sunt picturi deosebit de frumoase in culori foarte vii, reprezentand diferite scene biblice. Ciudate mi s-au parut arcadele de la intrarea in biserica, adica ele nu sunt ciudate, ci culoarea folosita, la noi acele arcade sunt de obicei albe. Aici aceste arcade sunt vopsite in dungi orizontale albe cu un gris inchis, ce bate in verde la partea inferioara si la etaj se foloseste un caramiziu in loc de gris. Aceste arcade in dungi se folosesc si pe arcadele cladirilor adminstrative, ce inconjoara ca un zid ermetic biserica. Apoi usor usor mi-am adus aminte, ca am mai vazut asa ceva in Grecia, la noi insa nu am mai vazut acest model in dungi, late albe cu alta culoare.

In interiorul bisericii nu se poate poza sau filma, asa ca am intrat in liniste, fara sa facem ceea ce nu trebuie, am admirat, am aprins cate o lumanare si am iesit usor rugandu-ne ca noi toti sa avem o viata mai buna si mai linistita. In curte exista ca si in cazul manastirilor de la noi, un muzeu pe care noi l-am evitat din pacate.

Dupa cercetarea tuturor cotloanelor din curte am trecut si inafara manastirii, sa vedem ce e pe acolo. Mai exista o alta biserica mai mica, cateva tarabe cu suveniruri si o carciuma, doua cu terasele aferente. Aceasta Manastire este mai mult ca sigur prima biserica a Bulgariei si centrul spiritualitatii din aceasta tara, aici se spune ca au avut loc multe minuni si au trait preoti si calugari deosebiti, deveniti intre timp sfinti prin faptele si suferintele lor.

Un loc deosebit ce trebuie vazut, insa aici ar trebui acordate cateva ore bune pentru ca drumul de 31 km dus si apoi intors, se face in mai mult de 2 ore, iar acolo se mai sta in functie de preferintele fiecaruia. Pe drumul de acces catre Manastire exista din loc in loc mai multe restaurante, fiecare laudandu-se cu pastrav proaspat la gratar si vin bun la rece.

Sper ca v-am ispitit si nu mai treceti in mare viteza, in drum spre Grecia, pe langa indicatorul ce zice: Catre Manastirea Rila 31 KM.

---

VIZUALIZĂRI: 5514 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI