Tot răul e spre bine

TIPĂREȘTE

Dar tu mai vezi pe altcineva de varsta ta care se dă pe toboganele de copii? Nu, raspunde el putin rusinat…dar in acelasi timp cu o tărie in voce adaugă …dar EU VREAU... nu ma interesează ce zic altii! Vreau, vreau, vreau…răspund eu si eu vreau multe si nu le primesc…asa e viata! dar el intretimp a tulit-o si il văd urcandu-se in viteza luind chiar două trepte dintr-odată pe scarile ce duc sus pe platforma de unde te poti rostogolii in tobogane de plastic incolăcite, abrupte sau stil tub spre un bazin cu apă de circa 1 metru adancime. Construite special pentru copii. Cine crede că sint o mamă rea si nu permit copilului sa se distreze – se inseală. Nu e vorba de un copil- sotul meu la o varstă de peste 40 de ani doreste si el sa resimta cum este sa fi copil…sau mai binezis el nu a reusit pina acum sa renunte la aceasta fatadă a personalitatii sale…si va ramane pentru totdeauna un copil…din păcate un copil zăpăcit. Primele alunecari se desfăsoara fara prea mari probleme dar el este dezamăgit si vrea sa incerce ceva mai periculos să simtă extazul si adrenalina in corp. Si astfel il văd cu se pregăteste să alunece cu capul in jos cu toate ca este interzis. Dar semnele de interdictie sint facute doar pentru copii…si el este doar un adult? Si astfel intretimp ce fac cateva poze in văd cum alunecă cu capul in jos…se intoarce necontrolat pe suprafata toboganului si cum se loveste cu capul de rand facand un zgomot ca si cum face o lubenită cand cade de la inaltime pe pamant. Spre norocul lui nu sa spart! Eu speriată si supărata foc incep sa strig la el... gata, gata ajunge…dar el parca abia cum a simtit gustul aventurii si nu mai vrea sa se oprească…Mai vreau, mai vreau strigă el in timp ce eu incerc sa găsesc alte metode de convingere... dar cepoate face o femeie cand stă in fata unui bărbat de peste 100 de kg cu aproape 2 capuri mai inalt decat ea care nu se lasa convins de vorbe bune…da aveti dreptate singura posibilitate este sa faca o mutră supărata si să-l ameninte- daca nu te opresti eu plec si te las singur. Mă găsesti la plajă! Un zambet sufisant imi dovedeste că nu a fost metoda cea mai buna pe care am ales-o. Dupa circa 2 ore de asteptare incep sa-mi fac griji si mă intorc tiptil la locul de joacă. Hainele lui, prosopul si papucii de plajă sint lăsate vraiste pe sezlongul de langă piscină…dar el nu e nici unde. Să-l caut la bar ma gandesc…dar nici acolo nici urmă de el. Ce să fac? Să intreb la receptie daca a fost vre-un accident la tobogane? sau daca a fost transportat vre-unul cu picioare rupte si capul spart…ce sa vă mai spun, voi care aveti copii stiti cu siguranta mai bine ce ganduri iti trec prin cap intr-o astfel de situatie. Si in urmatorul moment simt cum mă prinde cineva de umăr- mă intorc sperand ca el este…dar nu o fata de circa 20 de ani mă intreaba: We have yoga lessons now... do you want to participate? In primul moment vreau sa o refuz dar după aceea ma gandesc- de ce nu? e cazul sa ma linistesc- cred ca imi fac prea multe griji fără motiv. Si astfel reusesc cu adevarat să mă relaxez pentru mai mult de o oră. Intretimp s-a lasat seara si eu ma intorc cu teamă in cameră – ce fac dacă nu e acolo? dar cum deschid usa camerei il văd tolănit pe pat aproape sforăind. Se trezeste morocănos cand mă aude si cu un repros in voce: uite ce-am pătit imi arata amandoi genunchii jupuiti si o minunătie de cucui in mijlocul fruntii – dacă m-ai lasat singur! Tot răul e spre bine! zice un proverb romanesc. Stiti ce e bine in tot răul acesta? ca este abia a doua zi de concediu – si de acum incolo totul va decurge exact asa cum imi doresc eu!

Rodos nu este o insula prea mare – are doar 78 de kilometrii lungime si circa 40 latime si străzile pe coasta de est unde ne aflăm acum sint destul de bune. Am ales un hotel in apropiere de orăselul Lindos pe care dorim neapărat să-l vizitam in urmatoarele zile. Hotelul Lindos Imperial este construit pe un areal imens cu mai multe etaje fiind defapt construit pe un deal. Mie imi place, deoarece asa gasesti cu siguranta locul tău preferat fara sa fi deranjat de mase de oameni si copii. In zona in care “locuim” noi este zona de relaxare unde se afla si relax-pool-ul si camera noastră are vedere direct spre mare. Un restaurant direct in apropiere ne permite să luăm masa de pranz aproape direct pe plajă si si plaja are destule sezlonguri astfel incat nu esti obligat sa-ti rezervi unul din timp (dacă nu stiti cum se face rezervarea – priviti cu atentie nemtii care coboară la plajă inainte de răsăritul soarelui si ocupa sezlongul cu prosopul. Uneori un astfel de sezlong rezervat rămane aproape toată ziua nefolosit deoarece “proprietarul” lui a uitat că astazi este defapt plecat pentru mai multe ore intr-o excursie sau si mai bine ii place sa ramana la piscina unde ciudat si acolo are un sezlong rezervat.) Hotelul este pe principiul “all inclusive” ceea ce eu nu favorizez deoarece mancarea si băuturile sint aproape intotdeauna de calitate mai inferioara insa stiam dinainte ca in această zonă nu exista posibilitatea să iesi seara la un restaurant in apropiere. Un lucru care nu mi-a placut deloc in Rodos- nu exista promenadă si plaja este pietroasa (pietrele fiind uneori de marimea unui ou) astfel incat e foarte greu sa faci plimbări pe plaja. Ne aflam in localitatea Kiortari si in afară de hotelul nostru mai este unul din aceeasi retea de hotele si atat. In dreapta si in stanga pustietate. Si cand zic pustietate – imaginativă un desert de piatră cu cativa boschetii pe ici si colo. Pentru a putea vizita cele cateva zone turistice trebuie sa ai masina inchiriată. Autobusele circula neregulat si cu toate ca distantele nu sint asa de mari te trezesti ca esti toata ziua pe drum deoarece opresc oriunde cand cineva ridică mana să se urce in ele.

A doua zi de dimineata plecam spre Lindos- nu mă asteptam la ceva deoasebit si cand parcăm jos la poala orasului mi-e foarte greu sa ma motivez sa urc pana sus. Dar drumul prin orasul vechi este asa de intortocheat incat nici nu iti dai seama că duce greu la deal. Zeci de magazine si buticuri ce vand absolut tot ce isi poate dorii un turist – inclusiv pisici (vezi poza) incearca sa te abata din drum. Dar după doar cateva minute (poate sa fi fost si o jumate de oră că nu m-am uitat la ceas) ajungem sus la cetatea din Lindos. Intrarea costă 6 EUR pe persoana insa se merită pe deplin.

Acropolisul cu templul Athena dateaza din a Sec. al IV-lea b. c. și este înconjurat de o cetate Johanita din sec. XIV. Panorama exceptionala în toate direcțiile - spre nord peste portul natural din Lindos, la sud spre Golful St Paul și la vest peste oraselul Lindos, este impresionanta și compeneaza - in special in timpul verii - urcarea grea.

La intoarcere am descoperit ca exista si o alta metoda de urcare si anume cu un “Taxi” specific in Lindos-un magar.

În partea de nord a insulei situata la mijloc intre coasta de est si vest se află Valea Fluturilor. De cum am auzit de ea mi-am dorit neparat sa o vizitez. Si daca nu ar fi fost conștiința vinovată a sotului meu probabil ca nu ar fi intrat pe lista locurilor de vizitat in Rodos. Am ajuns acolo exact in miezul zilei si ne-am bucurat amandoi de vegetația luxuriantă și de micul parau pe malul caruia serpuieste o poteca. Chiar și în cele mai călduroase luni ale anului domnește pe valea "Petaloudes" un climat plăcut. Din acest motiv, nenumărati fluturi isi petrec „vara” perioada iunie-septembrie aici. Noi nu am vazut chiar asa de multi – probabil din cauza turistilor dar doar pentru racoarea locului merita o vizita.

Si daca tot ne aflam aici am trecut pe partea de vest a insulei descoperind cu mirare ca plajele de aici sint mult mai frumoase cu nisip fin si apa curata insa nici urma de hotele. Ne-am oprit totusi la un restaurant pe malul marii unde am mancat o inghetata.

La intoarcere am vizitat ruinele din Kamiros. In urma circa 3000 de ani fusese aici un oras doric si unele vestigii povestesc si acum de maretia acestui loc. Potrivit mitologiei primii colonisti din Kameiros au provenit din Creta. Povestea se spune că Katreus regele Cretei i-a fost profetizat de un oracol ca unul dintre copiii lui il v-a ucide intr-o zi. De teama ca soarta se va adeverii Katreus il trimite pe fiul sau Athaimenes pe o insula in apropiere (Rodos) si construieste orasul Kameiros. Inpotriva dorului de casă, Athaimenes construieste pe muntele Attavrios un sanctuar al lui Apollo, de unde in zilele clare putea vedea pana pe insula sa natala. Tatăl sau imbatranind isi doreste ca Athaimenes să se întoarcă acasă pentru a putea prelua tronul cretan în cazul mortii sale si astfel navigeaza spre Rodos. Când el și oamenii săi au ancorat în Kameiros, Athaimenes a crezut că vin pirații și ia ucis pe toti. Astfel oracolul s-a adeverit. Cand Athaimenes si-a dat seama pe cine a ucis, ia cerut lui Zeus, ca pământul sa se deschida si să-l înghită imediat, și așa sa întâmplat. Eu am calcat cu mare grija pe pamanturile dintre ruinele ramase unde acum doar caprele pasc linistite.

Seara am luat masa la restaurantul „a la carte” care este inclus in pretul „all inclusive” dar unde trebuie sa te anunti cu cel putin o zi inainte. Mancarea a fost insa la fel de neapetisanta ca si la restaurantul principal. Spectacolul de seara l-am mai vazut insa am renuntat sa megem la discoteca dupa aceea deoarece aveam sa ne trezim urmatoarea zi foarte devreme pentru a prinde ferrybotul spre insula Symi... dar despre asta am sa povestesc in alt review. Va urma.

---

VIZUALIZĂRI: 4023 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI