Colț de... Rai

TIPĂREȘTE

Visele pentru această vacanță au început prin 2009 datorită unor poze cu plajele și golfurile din zonele Fethiye și Oludeniz.

În fiecare an era prima opțiune de vacanță dar prețul și niște rate nemernice făceau visul aproape de neatins. Și uite așa am ajuns să vedem litoralul bulgăresc vre-o patru ani la rând, ceea ce nu e deloc rău, dacă știi ce și cum să cauți. Dar despre bulgari, Elenite, Nessebar, Balcic, Kaliakra promit să povestesc, pe larg, altă dată.

Să ne întoarcem la visul nostru. Am vizat această zonă a Turciei pentru că peisajele erau parcă diferite de ce mai văzusem, Kusadasi și Antalia, semănând mult cu cele din însorita Eladă iar condițiile de cazare/confort erau specifice Turciei.

Dar să nu mai zăbovim prin alte amintiri, că iese de un mini roman și să purcedem la achiziționarea concediului. Lucrul ăsta complicat a fost executat taman pe la începutul iernii trecute când, la un sfat cu încă o familie de prieteni, fetele, cu ochii printre zeci de poze, au hotărât: “vrem la bungalow-uri și între flori. Ne-am săturat de betoane! ” Cum și noi vroiam tot spațiu, verdeață și loc de bântuit, toată lumea fericită... mai puțin agenția noastră de făcut vacanțe mișto, care s-a trezit cu tema: “vrem la Letoonia Club, da’ ia luați voi o pilă mare și vedeți cum scoateți prețul cam la jumate față de Booking”. Minune mare, au și reușit, 8 nopți 1232 euro uai.

Eeee, dacă belete avem, vara a venit, să-i dam talpă.

Drumul ok, 1300 km, parcurs cu căruțele proprii, fără oprire la dus și cu un popas la întors în Canakkale. Și ajunserăm în resort.

Păi aici se complică treburile. Intrare păzită cu ceva turci cu pac pacuri. Salutăm, ne prezentăm, se uitară ei pe niște liste și liber bre, că cică taman pe noi ne așteptau. Și ajungem în mult râvnitul club.

Aici povestea e cam așa... mult club, da’ muuulltt, 16.5000 mp, una bucată hotel cu 4 nivele (chiar la intrare), acolo fiind și recepția și 69 de bungalow-uri cu parter și etaj, trântite pe coasta muntelui, pe două nivele, printre palmieri, pini, banani, viță de vie, lămâi și o grămadă de pete de culoare date de niște flori bougainvillea de toată frumusețea. Viață taică! Bonus, hmmm…, se auzea un zumzăit așa în surdină, că de, orice junglă trebuie să aibă si niște gâze.

Dacă tot am început să scriem despre bojdeuci, demn de menționat ar fi următoarele: clubul a fost construit in 1989 și renovat în 2014. Camerele sunt mari, cam 20 mp, baia și ea spațioasă, doatată cu dus (cu cădiță), uscător de păr și cel mai important, geam cu plasă împotriva insectelor. Noi oricum n-am văzut nimic zburând sau târându-se prin cameră, dar na, ești într-o mini junglă. Camerele sunt semi rotunde, din lemn pe interior, dând senzația de casă rustică turcească. Moblilerul nu este nou, dar este bine întreținut, singurul punct în minus fiind televizorul. Pentru că în trecut au fost tv-uri cu tub, încastrate în mobilă, spațiul existent pentru lcd a fost mic și te cam uiti lung la el din pat. Dar nici nu aveau unde să îl pună prin altă parte așa că... am venit la mare, nu la vizionat filme... oricum erau doar posturi turcești, vre-o două de muzică, Wild și CNN, singurele în limba engleză. Paturile mari și confortabile.

Copilul proprietate conjugală, în valoare de 11 ani, a primit un al treilea pat identic cu ale noastre, pe care l-am lipit de primele două, ieșind ditai drăcia... și în cameră încă era spațiu gârlă. Ce se mai găsește prin jur: fierbător de apă, plicuri cu ceai, cafea solubilă și zahăr, recompletate zilnic, suficient de multe și variate încât să nu te poți plânge, o sticlă cu apă plată de 2 l, adusă zilnic, chiar dacă nu o beai pe precedenta, frigider cu două sticle de apă minerală la 0,25l și două sucuri la cutie cu pai. Și acestea erau completate zilnic și au fost incluse în prețul inițial.

În baie aveai toate cele necesare spălării inclusiv scuzați, da’ e util, tampoane. Totul se completa zilnic. Halate și papuci te asteptau pe ușa de la baie, frumos, pe umerașe. Curațenia se făcea zilnic, cu schimbarea prosoapelor puse pe jos și, la cerere, printr-o atenționare agățată pe mânerul ușii, se schimbau lenjeriile, chiar și zilnic, dacă asta doreai. Balconul... mare, semirotund, cu masă de lemn, două scaune și o minicanapea de două persoane. Până aici sună bine.

Puncte minus (că nu putea fi totul perfect) ar fi mobilierul care se observă că este cam vechi (dar într-o stare foarte bună încă) și holul din vilă, până la intrarea în cameră, unde ar trebui o curățare temeinică a mochetei sau chiar înlocuirea ei, că și-a cam făcut treaba. Dar astea sunt chestii minore. Per ansamblu, comparând spațiul de cazare cu altele tot de prin Turcia, am văzut chestii mai spectaculoase la 4 stele și chiar și mai proaste la 5. I-as acorda 5 stele pentru suprafată, 4 stele pentru conservarea lemnului camerei (nimic spectaculos, mici crăpături ce pot fi chituite), 4 stele pentru starea și vechimea mobilierului și vre-o 10 stele pentru peisaje, amplasare, priveliște din balcon (o să pun pozne, promit).

Ce mai e de menționat, aer condiționat individual, mergea perfect și podeaua e placată cu gresie. Ca și promptitudine a serviciilor, am avut două mici probleme, una cu scurgerea de la duș (i-am explicat cameristei dimineața și până am venit de la plajă s-a rezolvat) și furtunul de duș care a pleznit într-o după amiază, am sesizat problema la recepție și în 30 de minute aveam altul nou, gata montat. Deci și aici păreri bune.

Eeee și dacă am terminat cu camera, să trecem la ce e prin jur. Vilele sunt așezate pe munte (nu v-am spus că drăcia asta de club e pe o peninsulă care e după orașul Fethiye, împădurită zdravăn de către turci și care are câteva golfulete pe lângă, folosite pe post de mini plaje), pe două nivele, accesul la ele făcându-se fie pe scări (eu nu le-am descoperit, dar nici nu am fost curios), fie cu un lift pe rotile, gen funicular.

Plajele sunt în număr de trei: Marina Beach, în dreptul hotelului, Champagne Beach, în zona de centru și Dolphin Beach, care are trei tobogane ce se termină direct în mare. Pe plaje și în mare este nisip iar în zona toboganelor este pietriș mic rotund. Fiecare plajă are bar propriu, șezlonguri și umbrele într-un număr suficient astfel încât nu ai o problemă în a găsi oricând un loc. Mai există, deasemenea, balansoare și hamace, poziționate strategic, în zonele cu umbră.

Piscinele mari sunt: trei descoperite, una acoperită în cadrul hotelului și două pentru kinderi cu topogane și echipă de animație.

Ca și animație, dimineața erau diverse concursuri pe la piscine pentru copiii mai mărișori, după amiaza polo sau fotbal pentru adulți iar seara, la amfiteatru spectacole de divertisment. În Agora cânta ziua muzica în surdină iar seara era o formație care cânta live suficient de bine și de încet incât să nu deranjeze pe cei de la mese.

Chestii gratuite: baie turceasca, sauna, baie de aburi, jacuzzi, sala de fitness, aerobic, aqua aerobic, volei, baschet, mini-fotbal, 6 terenuri de tenis, tenis de masa, darts, biliard, tir cu arcul, mini-golf, sporturi nautice fara motor, windsurfing, internet cafe, internet WiFi in toate camerele hotelului, pe plaje și la Agora.

Ca fapt divers, organizează și petreceri onomastice, pentru cine își dorește așa ceva. Copilul nostru a împlinit 11 ani în concediu, nu am vrut petrecere, pentru că am plecat într-o excursie pe la niște insule, dar ne-am trezit, a doua zi, cu un puzzle cu clubul pe pat, plus urările de rigoare, pe ambalaj.

Contra cost: masaj (verificat de soață și decretat ok), nocturna terenului de tenis, lectii de tenis individuale, parapanta, lectii de diving, sporturi nautice cu motor.

Restaurante: principal- mare, bine ventilat, curățenie lună, debarasarea meselor rapidă, la prânz și seara echipa de bucătari era prezentă în sală, astfel încât, dacă aveai ceva de întrebat, menționat, te ajutau cu plăcere. La plecare, dacă solicitai, primeai mâncare pentru drumul spre casă (fi’miu i-a cerut bucătarului șef o caserolă și acesta l-a luat cu el și i-a prezentat bucătăria);

Moonlight – poziționat în capătul clubului dinspre Fethiye, terasă mare, panoramă superbă – deschis doar seara. Mâncare multă și bună, nu varia dar erau atâtea feluri încât nu reușeai să le încerci pe toate într-o săptămână. Singurul minus au fost ciorbele, nu erau decât două feluri și slăbuțe la gust (dar cu îmbunătățiri de verdețuri și alte alea deveneau ok).

Erau și trei restaurante a la carte, dar nu am mai apucat să ne ocupăm timpul și cu ele. Oricum știu că se plătea o taxă de 12 dolari de persoană și că rezervările se făceau dimineața pentru cina din seara respectivă.

Băuturi: de import se plăteau, dar cele locale erau multe, bune și barmanii chiar se descurcau la făcut cocktailuri.

Fauna: ruși cam 40%, ucrainieni cam tot atâția, ceva turci (mai mulți în weekend) și câte o familie de italieni, francezi, scoțieni, polonezi.

Picolițele vorbeau toate bine rusa (ochi oblici – import Kurdistan), turca, dar la engleză era mai simplu din degete.

Amabilitatea a fost ok, zâmbetele au fost prezente, atmosfera super ok.

Am uitat de Disco – imediat după Moonlight, la nivelul mării, în formă de far. Merită pierdută o noapte și pe acolo.

Sâmbăta seara, party beach, muzică, animație, dansuri, focuri de artificii.

În concluzie, pentru cei ce vor relaxare într-o oază de verdeață, liniște și copii fericiți, această locație merită din plin.

Despre ce e de văzut prin zonă... e mult de povestit.

---

VIZUALIZĂRI: 3879 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI