Popasul liniștit din inima Zambiei

TIPĂREȘTE

Este o vorbă celebră, călătorului îi stă bine cu drumul. Anul ăsta chiar am făcut ceva drumuri lungi ori foarte lungi. Din acest motiv sunt și foarte în urmă cu scrisul. Ultima incursiune pe anul acesta am făcut-o în Zambia la chemarea unui amic. A fost o tură și cu treabă, dar și cu relaxare, așa cum îmi place mie, să îmbin utilul cu plăcutul.

O să încep seria de articole despre Zambia, o țară surprinzător de frumoasă, cumva atipic și anume cu o cazare de la mijlocul sejurului.

Am ajuns în Mumbwa spre seară, când lumina devine moale și praful drumului pare să se așeze odată cu tine. După ore bune pe șoseaua M9, Lelesha Lodge a apărut exact la momentul potrivit nu spectaculos, nu pretențios, ci pur și simplu... … binevenit. Orașul Mumbwa chiar nu arăta foarte bine, după o ploaie puternică erau noroaie de nu puteai mere pe jos, așa că apariția acestul lodge a fost o mare surpriză plăcută.

Lodge Lelesha este întins pe vreo două hectare și este compus din mai multe căsuțe individuale plus recepția, barul ori restaurantul. Toate sunt situate cumva într-un colt de rai, o grădină verde foarte frumos amenajată și întreținută. Nu mă așteptam sincer să găsesc așa ceva, într-un asemenea loc. Dar prin Africa de multe ori poți avea asemenea surprize.

Parcarea largă mi-a dat primul sentiment de siguranță. ne-am lăsat mașina, mi-am întins spatele obosit și am intrat. Recepția simplă, oamenii calzi, fără grabă, genul de loc unde simți că nimeni nu se preface. Check-in rapid, un zâmbet sincer și cheia camerei. Pentru o nopate am achitat destul de mult în jur de 70 usd. În banii aceștia aveam inclus o camera single deluxe plus un mic dejun.

Camera nu încearcă să impresioneze, dar are tot ce contează: pat comod, aer condiționat (o binecuvântare după căldura zilei), baie curată și liniște. Am lăsat rucsacul jos și pentru prima dată în ziua aceea, m-am oprit din mers. Tăcerea era reală. Și totuși impresionează cu ceva, cu mărimea acesteia. Din estimările mele cred că avea cu totul vreo 40 metri pătrați.

Patul era mare, salteaua foarte bună așa că și somnul a fost foarte odihnitor. Mobilierul era clasic, dulap de haine, o masă cu un scaun, noptiere, o canapea, tot ce trebuie. Sincer arăta ca un hotel de patru stele.

Baia era mare și era dotată cu duș. Apa caldă era de la boiler și acesta trebuia băgat în priză ca să se încălzească. Aveam prosoape de calitate mari groase și curate și produse de igienă la fel.

Problemă mare am avut cu prizele că nu mergeau nici măcar cu adaptorul pe care-l aveam și toți a trebuit să lăsăm telefoanele la încărcat la recepție. Ăsta chiar a fost un mare disconfort.

Mai târziu, am coborât la bar. Acolo am savurat câteva beri reci, extrem de bune după o zi cu mult praf... În jur, câțiva alți călători, probabil și ei în tranzit. Fără muzică tare, fără agitație doar conversații joase și sunetele serii africane care se strecurau din exterior. Din nefericire a avut loc și o pană de curent așa că la un moment dat am stat pe întuneric la lumina lumânării. Cu toate astea atmosfera era surprinzător de plăcută. Lumina venea de la lumânări și de afară, iar timpul părea să curgă mai încet. Toți erau relaxați ca și cum era ceva firesc, nu se plângea nimeni. În Africa, lipsa curentului nu oprește seara, doar o schimbă. Nervii și grijile le lași pur și simplu deoparte.

După o zi lungă ni s-a făcut foame. Am comandat câte ceva de mâncare. Eu parcă am ales pizza. Dar după mai bine de jumătate de oră după ce ne-a luat comanda a venit chelnerul să ne anunțe că s-a închis bucătăria! Pe bune? Păi și de ce ne-ai mai luat comanda? Și uite așa de voie, de nevoie ne-am culcat pe burta goală.

Colac peste pupăză a început și ploaia. Noiembrie în Zambia este situat exact la schimbarea anotimpurilor din cel secetos, în cel ploios. Și acolo când plouă, plouă. Era o o furtună puternică, una din acelea serioase, cu ploaie grea și tunete adânci care făceau aerul să vibreze. Ce cu găleata, cu butoiul parcă aruncă Doamne Doamne! Am așteptat să se liniștească, dar nimic. Așa că am fugit preț de vreo 100 de metri până în cameră și m-a făcut ciuciulete. Nimic nu mai era uscat pe mine. Acolo este o problemă pentru că din cauza umidității foarte ridicate hainele se usucă foarte greu.

Noaptea la Lelesha Lodge a fost liniștită. Sunetul ploii pe acoperiș era constant, aproape hipnotic... Și am dormit foarte bine. Un somn adânc, liniștit, de parcă furtuna spăla nu doar praful drumului, ci și oboseala. Fără zgomote deranjante, fără stres. Doar noapte, ploaie și odihnă adevărată.

 Dimineața m-a prins devreme. Soarele deja încălzea aerul, iar Mumbwa începea să se miște lent. Între timp apăruse și lumina, dar peste noapte iar a fost oprită. Mi-am dat seama pentru că nu aveam apă caldă.

Am ieșit la micul dejun! Acesta era destul de basic. Aveam doar o omletă cu cârnat și fasole, tipic englezesc plus gem, unt, suc de fructe și cafea. Una peste alta a fost destul.

O cafea, o ultimă privire spre curte și mi-am dat seama că locuri ca acesta nu sunt despre „wow” , ci despre echilibru. Lelesha Lodge este genul de loc care nu îți rămâne în memorie prin lux, ci prin faptul că te-a ținut bine pe drum. Curat, sigur, corect. Exact ce trebuie atunci când călătoria contează mai mult decât destinația.

Dacă vă întrebați cine-și permite să stea într-o locație atât de frumoasă și destul de scumpă, ei bine răspunsul este simplu. Mumbwa este situat într-o zonă auriferă și pe aici se învârt mulți tipi cu bani, cu bani adevărați. Dar asta este deja o altă poveste.

---

VIZUALIZĂRI: 22 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI