O cameră de hotel excelentă

TIPĂREȘTE

Am stat la “LDF all suits hotel” având o cameră la etajul 26. Spre deosebire de hotelurile din SUA, aici chiar dacă stai la etajul 26 se (între) deschid geamurile de la camera sau balcon.

Camera a fost foartemare și mi-a plăcut idea de a avea un hotel în care toate camerele arată la fel, respective sunt un mix reușit între o camera dublă obișnuită și o camera tip apartament. Patul a fost kingsize chiar supradimensionat.

M-a mirat prezența balconașului complet închis în sticlă și mai ales a faptului că geamurile pe cele două laturi ale lui se întredeschideau. Nu era nici un mobilier pe balcon și cred că era în principal gândit pentru fumători. Ori cum îți trebuie ceva antrenament ca să te simți în largul tău într-o “cușcă” de sticlă la o asemenea înălțime.

Si pentru că a venit vorba de fumători, trebuie menționat faptul că pentru această categorie (din care am făcut și eu o data parte) China este raiul pe pământ. După apriga discriminare și persecuție a fumătorilor în Europa și Nord America, să găsești o țară unde să fumezi ori unde vrei, inclusive în camera de hotel, e ceva minunat. Pe noptiera de lângă pat există scrumieră, dar și un mesaj de avertizare asupra faptului că fumatul în pat poate fi periculos dacă adormi cu țigara aprinsă în mână.

Baia a fost de asemenea a fost deosebită. Avea cadă și separat o cabină foarte mare de duș (vezi pozele) Aici am reîntâlnit scaunul de toaletă cu tastatură pe care-l văzusem prima data în 2001 la un super hotel de lângă Kobe. Am fost atât de încântat atunci de respectivul gadget încât m-am uitat special să văd cât poate să coste o astfel de dotare. Intr-un magazine de obiecte sanitare din Osaka am văzut capace similare cu prețuri de 2000-3000 USD (anul 2001). Bănuiesc că acum, chiar dacă marca este Panasonic, este produs în China iar prețul actual ar putea fi de vreo 10 ori mai mic.

Micul dejun a fost inclus în prețul camerei care a costat 650 CNY (Yuan Renminbi) ceea ce inseamnă aproximativ 105 $ (USD).

Micul dejun era atât în varianta occidental cât și în cea chinezească, de tip bufet suedez, rezonabil din punct de vedere al diversității produselor.

Hotelul este la o distanță de circa 50 minute față de aeroport (Pudong) cu taxi-ul. După spusele cunoscătorilor, în funcție de oră drumul poate dura 40-70 minute. Ori cum drumul până la aeroport are în cea mai mare parte aspect de autostradă cu 3 benzi de circulație pe sens.

De la hotel până în Pudong downtown sau The Bund (zona central) taxiul face circa 15-25 minute (7-8 km) și costă 35-45 CNY (~6-8 USD) ceea ce este mai mult decât rezonabil pentru Shanghai. Nu știu câte mii de taxiuri or fi în Shanghai, dar nu a fost nici o problemă să găsesc foarte repede un taxi liber (oprit din mers) la întoarcerea spre hotel.

Un lucru foarte important care nu trebuie uitat atunci când te afli într-o țară în care ai șanse minime să întâlnești persoane vorbitoare de limbă engleză (cum ar fi China și Japonia). Nu uitați să luați de la recepție 3-4 cărți de vizită ale hotelului scrise și în limba respectivă. In special în China nu aveți nici o șansă să vă faceți înțeles încercând să pronunțați denumirea hotelui sau adresa în chineză. De aceea singura modalitate de a fi dus la destinația dorită (înapoi la hotel) este să arătați taximetristului cartea de vizită scrisă cu caractere chinezești.

Inclusiv când plecați de la hotel și cei de la recepție vă cheamă un taxi, încercați să le explicați exact unde vreți să mergeți pentru ca și portarul hotelului să-i comunice exact taximetristului destinația. Eu am pățit-o în Shanghai atunci când am vrut să ajung pe Nanjing Road. Intenția mea era ca taxiul să mă lase în zona cea mai populară, respectiv pe Nanjing Road East, dar celor de la recepție nu le-am spus decât că vreau taxi pentru nanjing Road. Ca urmare taximetristul m-a dus pe drumul cel mai scurt până a intersectat Nanjing Road, dar asta se întâmpla în extremitatea vestică a străzii, la vreo 5 km de locul unde îmi doream eu să ajung. E adevărat că omul m-a întrebat dacă e bine unde am ajuns și eu am spus că da pentru că am văzut multe magazine și scria Nanjing Road. Abia după ce m-am dat jos din taxi, mi-am pus ochelarii și am început să mă orientez pe hartă am constatat că mă aflam în extremitatea opusă a bulevardului.

Pentru că nu aveam chiar foarte mult timp la dispoziție (aveam avion seara) am luat metroul (linia 2) două stații pentru a mă apropia repede de zona pe care vroiam să o vizitez. Spre surprinderea mea orientarea la metrou a fost facilă, sistemul de ghidare fiind foarte OK. Biletele se iau numai de la automate dar există meniu în engleză.

De regulă evit să circul cu metroul pentru că de sub pământ nu vezi nimic și de aceea prefer transportul în comun de suprafață. De aceea nu prea știu cum e cu metroul prin Europa dar în mod cert în China, Japonia, Coreea de Sud, trebuie să păstrezi biletul de metrou ca să poți să ieși din stație la sfârșitul călătoriei (dacă țin bine minte cred că și la Londra e la fel). De când am pățit-o în 2001 la Osaka când am aruncat biletul după ce am coborât din metrou și am constat că fără bilet nu se deschid barierele la ieșire, m-am învățat minte și-l păstrez cu sfințenie. In Japonia am avut noroc că eram un grup de cinci persoane și ca să pot ieși a trebuit să-l iau în brațe pe un coleg a. î. să trecem amândoi o dată printre bariere.

Imediat lângă hotel sunt câteva restaurante și o mică alimentară de unde puteți lua sucuri, bere, dulciuri, snacksuri, alune, înghețată, etc. la prețuri cu cel puțin 50% mai mici decât cele din minibarul din camera de hotel.

In concluzie mi-a plăcut hotelul. Pentru shanghai este la o distanță rezonabilă de aeroport și chiar dacă pe hartă pare destul de departe de centrul orașului, taxiul nu este scump.

Un ultim indiciu de călătorie. Controlul de securitate pe aeroport (Pudong) este mai lejer decât în Europa, dar se stă foarte mult la verificarea de la emigration (controlul pașapoartelor). La sosire am stat aprox. 40 minute la coadă iar la plecare circa 15 minute. Marfa de firmă (cosmetice, ceasuri, băuturi, etc.) din free shop-ul de pe aeroport este originală 100% dar prețurile sunt la fel dacă nu puțin mai mari decât cele de pe aeroporturile din UE, lucru care pare incredibil. Eu am fost foarte atent la acest aspect pentru că aveam o listă de cumpărături și înainte de a ajunge în Shanghai notasem prețurile de la freeshop-ul din aeroportul din Munchen. Mai este un aspect care de asemeena nu trebuie neglijat. O dată ajunși pe aeroportul de tranzit din UE, veți trece printr-un nou security check unde vă vor evalua cantitatea de lichide pe care o aveți în bagajul de mână. Nu este exclus să aveți probleme dacă depășiți cantitatea de lichide admisă (100 ml parcă) chiar dacă produsele au fost luate de la freeshop-ul de pe aeroportul din Shanghai și sunt în ambalajul sigilat. Totul depinde de cât de scârboși sunt vameșii pe care-i veți întâlni în Europa.

---

VIZUALIZĂRI: 1957 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI