Minunata insulă Lantau

TIPĂREȘTE

După ce ne-am dumirit cei cu Hong Kong-ul și cu peninsula Kowloon, am zis să explorăm un pic împrejurimile și să aruncăm o privire și pe Insula Lantau.

Insula Lantau este cea mai mare dintre insulele Hong Kong-ului. Este chiar de două ori mai mare decât insula Hong Kong. Din anul 1998 aici este și aeroportul internațional, pe care am aterizat și noi.

Pe această insulă sunt câteva atracții turistice. Dineyland Hong Kong este celebrul parc de distracție american, dar adaptat la zonă, cu tematică chinezească. Deoarece am citit în prealabil de acest parc faptul că nu se ridica laînăltimea celui din Europa, pe care de altfel l-am văzut și nici la înălțimea celui din America am decis să nu-l vizităm. E drept că am avut și o altă variantă, respectiv OceanPark. Dar acum să vorbim de Insula Lantau.

De departe cea mai mare atracție a insulei este Big Budha, în fapt cel mai mare Budha. Statuia gigantică a lui Buddha este din bronz și are o înălțime de 26 de metri. Această statuie a fost construită la sfârșitul anilor 80, în apropierea Mânăstirii Po Lin (lotusul prețios).

Până la apariția acestei statui gigantice, mânăstirea era un loc foarte liniștit si destul de greu accesibil. Există o cărare pe munte, pe care se ajunge la ea cam în câteva ore după estimarea mea. Dar lucrurile s-a schimbat substanțial. A apărut super spectaculoasa telecabină Ngong Ping, care duce turiștii cam în 25 de minute, până la statuia lui Buddha si la Mânăstire.

Ei bine știind toate acestea din țară, a treia zi am dedicat-o vizitei acestor atracții turistice. Am făcut rezervare de bilete din țară. Am plătit 258 HKD/persoană, pentru un drum dus întors până în vârf, cu o telecabină cu fund de sticlă. Prețul a fost un pic mai mic decât dacă am fi luat bilete de-acolo, dar sensibil mai mare, decât pentru o urcare cu o cabină normală. Dar a meritat fiecare bănuț.

Se știe că achiziționarea diverselor servicii pe net din China, poate fi periculoasă uneori. Am primit un voucher în urma plății, iar după două, trei zile am primit un altul spunându-ne că acesta cel din urma este valabil. Am avut așa o mica strângere de inimă, să nu fi aruncat banii pe fereastră. În fine, să revenim!

Am plecat pe la ora 8 de la hotel. Din ce mă informasem în prealabil am aflat că se formează cozi imense la această telecabină și am zis să ajungem printre primii. Drumul până acolo l-am făcut tot cu metroul. Să fac o paranteză aici. Cartela de metrou Octopus se validează și la intrare și la ieșire și este doar pentru o persoană. La ieșirea de la metrou în funcție de distanța parcursă vezi câți bani a costat călătoria. Un drum scurt era în jur de 4 HKD, iar acest drum ce a fost cel mai lung a costat 13 HKD.

Din Gara Centrală am luat metroul până la capăt, la stația Tung Chung. Drumul a durat destul de mult, cam 45 de minute. De aici mai este doar un pic de mers pe jos până la telecabină. Chiar la ieșirea de la metrou este un Mall cu produse gen Outlet, pe care am zis să-l vizităm la întoarcere.

Am ajuns și la telecabină. Aici având voucherul printat am avut prioritate. Totuși tot a trebuit să stăm la casa de bilete, să ni le transforme in bilete de acces. Conform specificației de pe bilet aveam acces la telecabina cu fund de sticlă, tur și retur, la Mânăstirea Po Lin și la the Wisdom Trail. Asta din urmă nu știam ce reprezintă aveam să aflăm ulterior.

După achizitionarea biletelor, tot am avut de așteptat vreo 25-30 de minute până la urcarea în telecabină. Cabina are capacitate maxima de 8 locuri, dar ca să nu stăm înghesuiți au intrat doar șase persoane.

Este o experiență deosebită urcarea pe munte, cu o telecabină cu fund de sticlă. Era unul de seținea strâns de mânere să nu cadă din telecabină. Ce ne-o mai fi înjurat pe noi, care nu stiam ce giumbușlucuri să mai facem, pe podeaua de sticlă. Pozele sunt absolut spectaculoase. Peisajele de vis. Telefericul este foarte silențios, nu am avut absolut nicio problemă. Sub picioarele noastre se vedea marea, iar în dreapta modernul si imensul aeroport. Aveam bilete în primul rând, să observăm decolarea si aterizarea avioanelor. Ca o paranteză fie spus, mi-aduc aminte copil fiind, cum îmi întindeam capul când treceam prin zona aerportului Băneasa, doar doar voi vedea vreun avion!

Panorama ce se vedea era extraordinara. Dupa ce am trecut de golful de sub noi, am început urcarea pe munte. Chiar sub noi se putea observa poteca despre care am făcut vorbire mai devreme. În zare se vedeau tot felul de insule sau insulițe.

Coborâm apoi iar urcăm un deal, când la un moment dat apare în zare măreața statuie a lui Buddha. Drumul cu telecabina pare că s-a terminat prea repede. Coborâm din ea si dăm de un parc tematic. Ceva în genul cum e la Disney, dar cu motive chinezești. Sunt tot felul de localuri ce te îmbie să le calci pragul, multe magazine cu diverse suveniruri și chiar un mini teatru. Destul de frumos aranjat, nu mi s-a părut a fi ceva de prost gust. Când am ajuns noi era plin de afișe, se ținea Festivalul Fluturilor. Aviz pentru Buterfly acolo e de ea.

Am făcut ceva poze și am trecut destul de iute de acest sat-parc tematic. Pentru că era foarte cald și pentru că zona se aglomera rapid am zis să mergem să-l vedem pe big Buddha. Nu erau numai turisti printre noi erau si pelerini ce au venit aici să se roage.

Până să ajungem la Buddha am trecut de o frumoasă poartă de acces apoi de un părculeț unde erau 12 statui cu soldații fiecare cu o alta armă.

De Buddha ce să zic? E o statuie impresionată, situată în vârful unui deal. Am urcat 16x16 trepte până am ajuns sus la el. Culmea că de sus, de lânga el nu-l mai poți vedea foarte bine! . Este o statuie grandioasă, probabil în genul celei cu Isus din Brazilia (pe care n-am văzut-o).

Tian Tan Buddha a fost construită în anul 1993, din bronz are 34 de metri înălțime și este îndreptată cu fața spre nord, ca sa se uite la marele popor chinez. Costul realizării acestei statui este de 60 de milioane HKD!!! Această statuie maiestoasă atrage pelerini din toată Asia. În jurul statuiei lui Buddha mai sunt alte statui mai mici bodhisattva, care toate sunt cu fața către Buddha, fiecare oferindu-i daruri si ofrande. De jur împrejur este o alee de unde se vede foarte frumos în toate cele patru zări, fie marea, fie muntele, fie Mânăstirea Po Lin. În interiorul fundației se află și un mic muzeu cu plată, pe care nu l-am vizitat!

Cu toată nebunia generată de mulțimile de turisti, pot spune că acest loc este grandios și nu ai cum să nu te simți copleșit. Este un loc senin și maiestos, un loc de neratat în cazul unei excursii în Hong Kong.

Din punctul meu de vedere aceasta mânăstire budistă este cea mai impresionantă de acest tip, văzută de mine până acuma. Cum am mai spus până la apariția lui Buddha Gigantic, mânăstirea era un loc liniștit, potrivit pentru reculegere. Clădirea mânăstirii este foarte frumos ornamentată, iar când îți arunci ochii înauntru ei ești absolut orbit de bogăție. Toate statuile din interior sunt din aur. Clădirea cu ornamentele din lemn, cu lampioanele agățate, cu frescele pline de colorit deasupra ușilor și geamurilor sunt de o frumusețe izbitoare. Curtea mânăstirii este foarte îngrijită. Au chiar și un iaz cu imenși pești chinezești, foarte frumos colorati.

Căldura mare, lume multă, miros foarte înecăcios de fum de la mulțimea de bețigașe de bambus aprinse... În curtea mânăstirii se afla și un restaurant vegetarian, dar nouă ne ardea gâtul după o bere rece. Așa că am decis să ajungem și la ultimul obiectiv turistic din zonă, respectiv Widsom Trail.

Pentru a ajunge la aceasta ultimă atracție am parcurs un drum ușor prin pădure, de vreo 15 minute. Calea înțelepțiunii este reprezentată de 38 de sculpturi din lemn pe verticală, mai bine zis gravuri, fiecare din ele realizată dintr-un trunchi de copac. Pe aceste monumente verticale sunt inscripționate diverse versete și rugăciuni venerate de budisti, taoiști si confucianiști laolaltă. Acestea reprezintă versiunea chineză a rugăciunii, bazată pe caligrafie și au fost realizate de profesorul Jao Tsung. Ele sunt aranjate exact după modelul infinit, folosit și de noi la matematică. E foarte clar că nu am înțeles nimic din ce scrie acolo. Noi ne simțeam ca într-un vechi film chinezesc, de arte marțiale. Am admirat, am făcut poze și apoi ne-am tras sufletul la un loc umbrit. La această ultimă atracție vine foarte puțină lume, mai mult cunoscătorii. De altfel apăruseră si niste călugări budiști prin zonă.

Am coborât în sat unde am băut câte o cafea și am asistat la un mic spectacol de teatru stradal. Tema principală, firește fluturii.

S-a făcut si după-amiază. E clar că pentru o vizită aici îți trebuie o zi întreagă. Zic hai să coborâm. Am aflat că mai exista o variantă de ajuns aici, în afara de poteca de pe munte și telecabina. Se putea ajunge și cu autobuzul. Avantajul de a coborî cu autobuzul era prețul foarte mic al biletului și faptul ca traseul acestuia trecea prin câteva sate pitorești și ajungeai chiar și pe malul mării.

Noi având arvunită si coborârea cu telecabina am mers tot pe această variantă. Am avut privilegiu să fim singuri în telecabină. Coborârea a fost chiar mai spectaculoasă, decât urcarea și am putut face o mulțime de fotografii care de care mai haioase.

După coborârea din telecabină am hotărât să aruncăm o privire și la Mall-ul cu produse OUTLET. Aici surpriză, chiar am avut ce să ne cumpărăm la preturi decente.

Seara vrând, nevrând la insistențele fetelor mele am luat iar calea catre Temple Street, locul de unde se pot face cumpărături la prețuri mai rezonabile. Doar că am facut o mare greșeală, nu am mai luat harta cu noi. Dacă în prima zi am nimerit din greșeală, acu nu a mai fost chip să-l găsim. Am găsit totusi strada Temple Street, unde este organizat un mic târg. Așa am aflat că târgul pe care îl căutam noi se cheamă Temple Street Night Market și nu are nicio legatură cu strada cu același nume. Și înca ceva: nu toți de-acolo vorbesc engleza. Uitați-va la oameni, cu cât sunt mai bine îmbrăcați sunt mai mari șanse să-ți răspundă la întrebari, în engleză. Fac această precizare pentru că exista mitul, că în această fostă colonie britanică toți vorbesc limba lui Shakespeare!

Așa s-a încheiat și ziua a patra prin Hong Kong!

În încheiere as vrea să vă prezint cele 5 subiecte de meditație a lui Buddha:

1. Sunt menit prin natura mea să îmbătrânesc. Nu există nicio cale de a evita batânețea;

2. Sunt prin natura mea menit sa ma îmbolnăvesc. Nu există nicio cale de a evita boala;

3. Sunt prin natura menit să mor. Nu există nicio cale de a evita moartea;

4. Tot ceea ce îmi este drag pe lumea asta și toți pe care-i iubesc sunt prin natura lor schimbători. Nu există nicio cale de a evita desparțirea de aceștia;

5. Acțiunile mele îmi aparțin în exclusivitate. Nu pot evita consecințele acțiunilor mele. Acțiunile mele reprezintă solul, pe care se sprijină ființa mea.

---

VIZUALIZĂRI: 5303 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI