Rever a la Suisse

TIPĂREȘTE

Rever a la Suisse

Respir de câteva ore aerul purificator, plinde inocență al Apilor, din ale căror creste albite de pulberea stelelor se prăbușește un noian de stânci, o adevărată frontieră imaginară a iernii eterne. Din împărăția aspră a stâncilor, floarea de colț contemplă de sus frumusețea peluzelor florale ce împodobesc centrul Zurichului, primul oraș imperial independent din istoria frământată a helveticilor.

Străbat Muntenngras, una din străzile medievale, pe care trebuie să fi trecut de multe ori Voltaire, Cristian Tzara sau Lenin, despre care mă întreb cum s-a convertit la socialism într-un oraș botique, plin de valori renascentiste și mediavale. Apoi Eistein, adesea sosit în vacanță de la Berna, și alte suflete ce au schimbat destinul omenirii. Dar ochiul turistului, adevăratul rege al elveției, alunecă pe deasupra acoperișurilor inegrite de timp, către siluetele vechi ale cabanelor și hotelurilor horse classe, profilate pe peisajul alpin, aducând nostalgic cu înțlepciunea câtorva bătrâni uriași cu barba albă.

Pe stăzile ce gem de turiști mai tăcuți ca oriunde pe la ora prânzului, pietruite cu macadan, te miști ca într-un teatru al vieții publice în care fiecare actor rostește un fel de monolog pașnic al tăcerii, mișcându-se impersonal într-o geometrie spirituală ce-și prescrie singură normerle, de la o generație la alta.

Se vorbește în șoaptă Schwitzer, în care helveții și-au îngănat primul cântec de leagăn, alături de engleza turtistică și se trece prin adevărate baraje de grupuri de turiști tineri, de data asta, nou sosiți la o stație din fața faimoasei Napfgasse. Peste tot, cea mai uzitată expresie este a votre service înt-o țară bogată, unde autosuficiența nu-și găsește locul și unde anemonele, migdalii și mușcata trăiesc printre elementele de fuziune ce alcătuiesc unitatea acestui popor minuțios, demn, harnic și unit, ca un stup de albine.

Într-o țară în care singura avuție a sololui este piatră, se dovedește că omul este cea mai de preț avuție a unui popor. Trecănd de mărețul Brunneturn, spațiile verzi te duc cu privire la niște cimitire pline de flori și coroane proaspete, cu senzația ca, așa cum propovăduia Calvin, raiul poate coborî pe pământ, atunci când omul își îndreaptă toate energiile spre familie și religiei. Altfel nu mi-aș putea explica cum omul de rănd, pe care întălnești pe stradă, în restaurante și prinparcuri, își păstrează ceva din seninătatea ochilor deschiși ai lacurilor și demnitatea semeață a munțilol. Poate aceeași demnitate ce o vezi adesea și la noi în zonele muntoase, o stare de spirit ce-și are obârșia în izvoarele pure ale genezei minerale a existenței.

Chiar dacă Rathous (Primăria), Stadrat (Consiliul Județean), ca și întreaga stradă Bohnhofstrasse din Paradeplatz, ca și toată zona din jurul râului Limat ce străbate centrul capitalei economice a Elveției, aduc vizitatorilor exuberanți o arhitectură închisă, aproape eclectică, încerc mereu să-mi explic starea generală de mulțumire a pietonilor și, mai ales de ce cantoanele helvetice restituie guvernului o mare parte din fondurile alocate proiectelor locale. Răspunsurile apar unul câte unul chiar în peisajul împietrit al străzii.

Mă opresc în fața cătorva bănci cu aspect de oameni posaci și neprimitori care îți transmit printre zăbrelele ferecate ale ușilor și ferestrelor un mesaj destul de ușor de dedus: “ Mă bucur să vă cunosc dar dacă nu dețineți cifrul nostru, este mai bine să vă continuați periplul elvețian pe deasupra sutelor de kilometri de tuneluri cu seifuri încăpătoare ce vorbesc multe limbi necunoscute turiștilor. Visele nu sunt interzise. Așa că vă puteți plimba și visa peste câteva milioane de cutii și cutiuțe de valori, statui din aur, diamante, si rarități de pietre scumpe ca platina, tritiul, plutoniul, rodiul și cleștarul, tablouri unice, containere pline averi fabuloase, corn de rinocer, trufe albe, sau chiar palate de cristal... ”

-Secretul bancar, my dear, mă ajută un interlocutor amabil, este un privilegiu acordat fiecărui posesor de valori iar contul bancar poate fi un simbol, o cifră sau un nume.

Băncile elvețiene, cu aspect de meduze pietrificate pe ale căror buze poți citi cuvinte ca: siguranță, Cutia Pandorei, diplomație, națiune sigură, istorie, cheia magică, dictatori, ură, speranță, interese, Calvin, dominație și resemnare, toate în fața unor zaruri deja aruncate, stabilesc în continuare timpii financiari ai planetei.

Ps. Imi cer scuze pentu lipsa accentelor franceze din computerul meu

---

VIZUALIZĂRI: 1185 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI