Zürich

TIPĂREȘTE

Cireașa de pe tort cu ocazia vizitei în Elveția a fost vizitarea orașului Zürich. Ideea de a vizita acest oraș mi-a venit când am observat că voi ocoli foarte puțin dacă fac o vizită aici. Gândit, zis și făcut, și iată-mă în acest oraș elvețian, capitală a cantonului Zürrich. de pe malul lacului Zürrich.

Orașul se află aici 47°22′28″N 08°32′28″E acestea sînt coordonatele gps, aici se află din punct de vedere geografic.

Din punct de vedere rutier Elveția am străbătut-o pe autostrada A1, iar autostrăzile de legătură până în centrul Zürrichului au fost A1H (la intrare în oraș dinspre vest) și A1L (la ieșire din oraș spre est). Mi-a plăcut mult faptul că A1H ne-a dus până în centru și de acolo am circulat foarte puțin pe alte străzi cu o circulație aerisită (având în vedere că a fost și vineri) și am ajuns la parcarea subterană Urania foarte aproape de obiective turistice de larg interes. La fel la ieșire după cca 2-3 străzi parcurse am intrat deja pe autostradă.

Spre deosebire de Berna aici pentru același timp am plătit mai puțini bani pentru parcare, echivalentul a aproape 40 de lei. Doar că aici după plată aparatul de la ieșire a înghițit biletul și nu l-am mai putut lua ca souvenir.

Orașul de află la o altitudine deasupra mării de 408 m. Cei 447082 de locuitori au la dispoziție 88 km pătrați suprafață fără zona metropolitană acolo mai locuiesc cca 1 milion.

Orașul vechi ceea ce ne intersează pe noi turiștii și se întinde pe ambele maluri ale râului Limmat, care curge din lac.

Centrul geografic al orașului este Lindenhof, un mic deal natural pe malul vestic al râului Limmat. În prezent orașul se întinde pe ambele maluri ale lacului Zürrich și în jos pe malurile râului Limmat. Până la Alpi mai sînt 30 de km de aici, având în vedere timpul mohorât nu am văzut nimic din acești munți.

Următoarele rânduri le-am preluat din mediul online, descrierea istoriei este un pic lungă dar se și întinde pe multe secole. :

La 1 mai 1351, cetățenii din Zürich au trebuit să jure credință în fața reprezentanților cantoanelor Lucerna, Schwyz, Uri și Unterwalden, ceilalți membri ai Confederației Elvețiene. Astfel, Zürich a devenit al cincilea membru al Confederației, care era la acea vreme o confederație liberă a statelor independente de facto.

Zürich a fost cantonul care prezida Dieta din 1468 până în 1519. Această autoritate a fost consiliul executiv și organul legislativ al confederației, din Evul Mediu până la înființarea statului federal elvețian în 1848. Zürich a fost exclus temporar din confederație în 1440, din cauza unui război cu celelalte state membre asupra teritoriului Toggenburg (vechiul război de la Zürich). Niciuna dintre părți nu a obținut o victorie semnificativă când pacea a fost convenită în 1446, iar Zurich a fost readmis în confederație în 1450.

Zwingli a început Reforma Elvețiană pe vremea când era principalul predicator la Grossmünster în 1519. Biblia din Zürich a fost tipărită de Christoph Froschauer în 1531. Reforma a dus la schimbări majore în chestiunile de stat și viața civilă din Zürich, răspândindu-se și la mai multe alte cantoane. Mai multe cantoane au rămas catolice și au devenit baza unor conflicte grave care au dus în cele din urmă la izbucnirea războaielor de la Kappel.

În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, Consiliul de la Zürich a adoptat o atitudine izolaționistă, rezultând un al doilea inel de fortificații impunătoare construite în 1624. Războiul de 30 de ani care a izbucnit în toată Europa a motivat orașul să construiască aceste ziduri. Fortificațiile au necesitat o mulțime de resurse, care au fost luate din teritoriile supuse fără a se ajunge la vreun acord. Următoarele revolte au fost zdrobite cu brutalitate. În 1648, Zürich s-a proclamat republică, renunțând la statutul său de oraș imperial liber. În această perioadă, sistemul politic din Zürich era o oligarhie (Patriziat): familiile dominante ale orașului erau următoarele: Bonstetten, Brun, Bürkli, Escher vom Glas, Escher vom Luchs, Hirzel, Jori, Kilchsperger, Landenberg, Manesse, Meiss, Meyer von Knonau, Mülner von Orelli.

Revoluția Helvetică din 1798 a văzut căderea antichiului regim. Zürich a pierdut controlul asupra terenului și privilegiilor sale economice, iar orașul și cantonul și-au separat posesiunile între 1803 și 1805. În 1839, orașul a trebuit să cedeze cerințelor supușilor săi urbani, în urma Züriputsch-ului din 6 septembrie. Majoritatea meterezelor construite în secolul al XVII-lea au fost dărâmate, fără să fi fost vreodată asediate, pentru a înlătura preocupările rurale legate de hegemonia orașului. Tratatul de la Zürich între Austria, Franța și Sardinia a fost semnat în 1859

Zürich a fost capitala federală în perioada 1839-1840 și, în consecință, victoria partidului conservator de acolo în 1839 a provocat o mare agitație în întreaga Elveție. Dar când, în 1845, radicalii au recâștigat puterea la Zürich, care a fost din nou capitala federală pentru 1845–46, Zürich a preluat conducerea opunându-se cantoanelor Sonderbund. În urma războiului din Sonderbund și a formării statului federal elvețian, Zürich a votat în favoarea constituțiilor federale din 1848 și 1874. Imigrația enormă din cartierele de țară în oraș din anii 1830 încoace a creat o clasă industrială care, deși „așezată” în oraș, nu deținea privilegiile burgheziei și, în consecință, nu avea parte în guvernul municipal. În primul rând, în 1860, şcolile orăşeneşti, deschise până acum „coloniştilor” doar cu plata taxelor mari, au fost făcute accesibile tuturor, apoi în 1875 rezidenţa de zece ani a conferit dreptul de burgherie, iar în 1893 cele unsprezece districte periferice au fost încorporat în orașul propriu-zis.

Evoluții extinse au avut loc în secolul al XIX-lea. Din 1847, Spanisch-Brötli-Bahn, prima cale ferată de pe teritoriul elvețian, a făcut legătura între Zürich și Baden, punând Zürich Hauptbahnhof la originea rețelei feroviare elvețiane. Actuala clădire a Hauptbahnhof (gara principală) datează din 1871. Bahnhofstrasse (strada Gării) din Zürich a fost amenajată în 1867, iar Bursa de Valori din Zurich a fost fondată în 1877. Industrializarea a dus la migrarea în orașe și la creșterea rapidă a populației., în special în suburbiile Zürichului.

Quaianlagen reprezintă o piatră de hotar importantă în dezvoltarea orașului modern Zürich, deoarece construcția noului mal de la lac a transformat Zürichul dintr-un mic oraș medieval de pe râurile Limmat și Sihl într-un oraș modern pe malul Zürichsee, sub îndrumarea inginerului orășenesc Arnold Bürkli.

În 1893, cele douăsprezece districte periferice au fost încorporate în Zürich, inclusiv Aussersihl, cartierul muncitorilor de pe malul stâng al Sihlului, iar terenul suplimentar a fost recuperat de la Lacul Zürich.

În 1934, au fost încorporate opt districte suplimentare din nordul și vestul Zürichului.

Zürich a fost bombardat accidental în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pe măsură ce evreii persecutați căutau refugiu în Elveția, SIG (Schweizerischer Israelitischer Gemeindebund, Comunitatea Israelită din Elveția) a strâns resurse financiare. Comitetul Central pentru Ajutor pentru Refugiați, creat în 1933, avea sediul la Zürich.

Cantonul Zürich nu a recunoscut comunitățile religioase evreiești ca persoane juridice (și, prin urmare, ca egale cu bisericile naționale) până în 2005

Stema Zürich, folosită atât de oraș, cât și de canton, constă dintr-un câmp împărțit cu alb (argent) și albastru (azur). Originile sale datează din secolul al XIV-lea, cu cea mai veche documentație găsită pe un sigiliu al Curții Imperiale de Justiție din 1384. Scutul a apărut colorat pe un steag în 1437 și o monedă în jurul anilor 1417/18. Când cantonul Zürich a fost înființat în 1803, a adoptat realizarea heraldică care fusese a orașului de secole și a fost creată o nouă versiune pentru oraș prin adăugarea unei coroane murale ca blazon. Există mici diferențe între susținătorii orașului și canton, de asemenea: ambele au stemele susținute de doi lei, dar leii cantonului țin o sabie și o frunză de palmier (care au aparținut orașului înainte de venirea cantonului).

Traseul meu desenat cu o linie roșie se vede în P99. Pe scurt de la parcarea Urania am ajuns direct pe malul râului Limmat și am trecut peste podul Rudolf Brun la malul celălalt. De acolo am luat-o spre lacul Zürrich pe strada Limmatquai (cu diferite mici ocoliri spre obiective turistice)

La malul lacului Zürich am mers mai departe până la clădirea operei, m-am întors, am trecut peste Quai brücke Zürich punctul de vărsare ale apelor lacului în râul Limmat, am trecut pe malul celălalt al lacului și mers pe lângă portul turistic până la un parc Renterwiese și de acolo m-am întros spre Bahnhofgasse. De pe Bahnhofgasse bineînțeles că am făcut ocoliri spre diferite obiective turistice.

Astfel am ajuns până la clădirea gării și obiectivele din jur (Landesmuseum) după care m-am întors spre parcarea Urania.

Primul obiectiv este chiar podul peste care am trecut Rudolf Brun Brücke. A fost construit între anii 1911-1913 arhitectul fiind Gustav Gull. Lungimea podului este de 80 de m, are 7 deschideri între piloni și pot trece ambarcațiuni joase pe sub pod.

Pe Mühlergasse (drept înainte după ce trecem podul) se poate ajunge până la Zentralbibliothek (biblioteca centrală din Zürrich) și Predigerkirche, biserică reformată construită în 1231, în stil arhitectural romanic și gotic. Turnul ascuțit a fost construit târziu în anul 1900 arhitect fiind Wherli Friedrich. Acest cartier se numește Neumarkt.

Circulând mai departe și admirând casele, bisericile de pe ambele maluri ale râului Limmat, fauna râului si locuitorii orașului am ajuns la primărie clădire construită pe malul lacului o clădire foarte interesantă, este construită în apă, iar fundațiile sale găzduiesc două canale tip tunel în care pot intra ambarcațiuni mici.

Rathaus Zürich, primăria veche a fost construită în 1252. Nu arăta ca primăria din prezent. În 1357 s-a construit alta mai mare. Primăria din prezent s-a construit în 1694.

Rathausbrucke (podul primăriei) se află lângă instituție și s-a construit în anul 1893. Este un pod foarte lat, mai mult o platformă, piață. deoarece acest pod pietonal este și piață îi mai spune și Gemüsebrücke (podul zarzavaturilor)

În scurt timp am ajuns la Grossmünster. cea mai reprezentativă biserică protestantă din Zürrich, este foarte veche construită între 1100-1220. Biserica construită în stil romanic a fost sfințită de către episcopul Bruno von Trier și are hramul sfinților orașului Felix și Regula. În 1787 s-au construit și cele 2 turnuri neo-gotice. Turnuri avea și înainte de 1787 dar arătau altfel și erau mai joase. Dacă din afară arată mare interiorul bisericii nu este cel mai încăpător, este mai mult îngust și înalt. Cripta bisericii este construită în secolul XV, sacristia datează din secolul XVI, vitraliile colorate din 1933, prima orgă data din 1418 iar orga din prezent din 1960.

Podul pest râul Limmat din dreptul bisericii Grossmünster se numește Münsterbrucke. A fost construit în anul 1838 și are 5 deschideri semirotunde. Maistrul constructor se numea Conrad Stadler.

Cu mici ocoliri pe străduțele din jur, și admirând părți din portul turistic în același timp am ajuns la Quaibrücke podul pe sub care se varsă apele râului Zürrich în râul Limmat. Pe malul celălalt se află un circ permanent Zirkus Conelli cu o existență de 40 de ani. Nu se pot admira doar spectacole specifice circului, acrobații, ci și diferite alte spectacole și se poate servi și masa acolo.

Quaibrücke Zürrich are 121 m lungime și 30 m lățime. Podul a fost construit în 1884, în prezent zilnic circulă cca 50000 vehicule și de 1500 ori tramvaiele orașului.

De aici am luat-o spre clădirea operei. În fața operei se află o piață uriașă de cca 15000 mp, amenajată în 1896 se numește Sechsenlautenplatz. Aici ne aflăm la marginea orașului vechi.

Opera din Zürich (Opernhaus) s-a deschis în 1891 până în 1964 s-a numit teatrul orășenesc și au loc 1100 de spectatori înăuntru. Înainte de 1891 a existat un alt teatru care s-a distrus într-un incendiu în 1890.

După observarea operei din exterior am venit înapoi spre pod pe malul lacului Zürrich pe promenada amenajată. Fauna lacului este compusă din păsări, pești. Există liste cu poze, denumiri și descrierea păsărilor peștilor care trăiesc în/pe lac/râu. Cele mai multe sînt lebede și rațe pe care le veți observa într-una din filmulețele atașate.

În apropierea podului am observat pe apă la mal o clădire de lemn colorată. Este Herzbaracke o clădire de teatru cabaret deschisă în 1998.

Trecând la celălalt mal al lacului Zürrich pe lângă strada Talstrasse și pe urmă bulevardul General Guisan pe lângă portul turistic se găsesc diferite obiective, un micuț parc Burkliplatz, un ceas cu flori (în Târgu Mureș există ceva identic) dar acesta din Elveția nu funcționa era defect.

Pe malul celălalt al lacului Zürrich m-am dus până la Arboretum (Rentenwiese) parc amenajat în 1887. Pe suprafața parcului vom găsi o colecție de pomi și arbuști din flora Elveției.

Venind înapoi spre Bahnhoffstrasse (strada Gării) am trecut lângă o fântână amenajată cu apă potabilă. Am povestit în articolul despre Berna că sînt multe fântâni, unele istorice, altele mai noi dar frumos amenajate cu figurine. În fine Zurrich are 800 buc în total.

Parcul care se află între Bahnhofplatz și o piață aflată la malul râului Limmat se numește Stadthausanlage și este amenajat din 1908. Aici există și o promenadă pentru muzicanți, se organizează târguri iar la momentul vizitei în dreptul Bahnhofgasse am observat o piață de flori, fructe dar și de alimente. Am remarcat rulota cu brânzeturi care mai de care delicioase și un preț nu prea ridicat. În general în Elveția toate prețurile sînt mari dar la brânzeturi am observat prețuri cât de cât convenabile și pentru noi. Poate că există o diversitate prea mare, mulți producători, țărani produc din lapte de vacă, capră, oaie tot felul de brânzeturi.

Bahnhoffstrasse este obiectiv turistic. Este una din cele mai animate străzi din Zurrich. Face legătura între clădirea gării și lacul Zürrich. Din Bahnhoffstrasse ne puteam abate pentru a intra pe la diferite obiective turistice.

Paradeplatz este undeva la o 1/3 distanță între lac și gară. Piața există încă din secolul XVII atunci când era un fel de piață de animale și tot aici le și tăiau inclusiv porcii aici erau tăiați. În prezent clar nu se mai taie porcii aici. Din dreptul Paradeplatz putem să ne abatem din drum și să o luăm la dreapta spre râul Limmat. Acolo se află câteva obiective turistice importante. Cel mai important obiectiv este Fraumünster. Biserica mânăstire există din 853 și este una din cele mai vechi biserici din Zürrich. Bineînțeles că nu arăta întotdeauna ca în prezent și la început nu avea elementele arhitecturale gotice. Biserica este de confesiune reformată și evanghelică. Piața din fața bisericii se numește Münsterhof și nu lipsește nici fântâna de acolo. De la Fraumünster se poate trece dincolo la Grossmünster. Bisericile sînt față în față îi desparte doar râul Limmat.

Nemaiîntorcând pe Bahnhoff Strasse putem folosi diferite străduțe pitorești ca să ajungem la o altă biserică importantă St Peter (biserica Sfântul Petru) Biserica romanică construită în anul 1000 (peste ruinele altei biserici din secolul XVIII) îl putem remarca datorită cadranului de ceas supradimensionat. Biserica este de confesiune reformată și poartă hramul Sfântului Petru.

Lindenhof este cel mai vechi loc din Zurrich, aici a existat un castru roman descoperit în 1747. Așa cum am povestit mai sus Lindenhof este atât centrul geografic cât și istoric al locului. În prezent este un loc de recreere, un parc.

De aici am ajuns înapoi la parcarea noastră Urania dar încă nu am finalizat vizita. Parcarea s-a denumit după un obiectiv turistic aflat în apropiere Uranien Sternwarte (Observatorul Urania) S-a construit în 1907 o clădire cu 6 etaje iar deasupra celor 6 etaje în colț se mai ridică un turn cu încă 4 etaje iar în vârful acestuia există observatorul.

De la Urania m-am întors la Bahnfoffstrasse și am ajuns până la clădirea gării. Zürich Hauptbahnhof (gara centrală) s-a construit în 1847 și există 13 capete de linii aici. S-a mai reconstruit o dată în 1871. Se află în Piața Gării nr 15.

După gară se află Landesmuseum, muzeul național al Elveției, o clădire de importanță majoră și dacă aveam un sejur în Zürrich acesta era una din obiective de vizitat. Așa m-am mulțumit cu observarea fațadei care este impozantă, are și turn. Muzeul s-a deschis în 1898.

După vizitarea Bahnhofbrücke (podul de peste râul Limmat din dreptul gării) și un pod pietonal Mühlesteg balustrada căreia este plină de lacăte, am făcut ultimele poze în Zürrich. La plecare din parcare am dat prioritate la o polițistă care parca cu spatele. Ne-a mulțumit. În aproximativ o oră, oră și ceva am părăsit Elveția. Călătorii faine vă doresc

---

VIZUALIZĂRI: 122 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI