Mânăstirea Rojen (Rozhen)

TIPĂREȘTE

Teritoriul Bulgariei de azi, patria tracilor ale căror urme se regăsesc din abundență și care au locuit-o continuu, cu peste trei milenii înainte de nașterea lui Isus, pământ ocupat vremelnic, asemeni Daciei, de către romani dar și de triburile migratoare, este cucerită în anul 679 de bulgari. Aceștia se stabilesc definitiv aici și, formându-și un stat bine consolidat, fiind în calea marilor puteri europene prin poziția geografică, devenind în același timp și o putere militară recunoscută, au nevoie foarte curând de o apartenență la una din "familiile statelor creștine" și așa are loc între anii 865 -867 adoptarea oficială a creștinismului ortodox ca religie de stat, în timpul hanului Boris I, Bulgaria devenind astfel primul stat organizat din Europa răsăriteană care trece la creștinismul de tip bizantin (că hanului Boris I i-a fost greu să aleagă între Creștinismul Papei și cel al Bizanțului, este consemnat în istorie, hotărâtoare au fost politicile statului căci prin acceptarea botezului ortodox granițele țării au fost modificate în favoarea hanului, acest fapt fiind doar unul din darurile obținute). De altfel, Boris I a fost canonizat și este cunoscut drept "țarul sfânt".

Deși luptele dintre adepții cultelor păgâne și cei creștinați au fost multe și dureroase, ortodoxia câștigă repede teren și așa se face că apar treptat biserici ortodoxe și mânăstiri pe locul vechilor temple păgâne și nu numai. Bulgaria se transformă într-o țară profund ortodoxă ce a reușit să-și păstreze cultura și noua religie chiar și în timpul celor aproximativ 500 de ani de ocupare otomană iar în momentul de față are peste 100 de biserici și vechi mânăstiri, în funcție de chiar un mileniu, cele mai multe deschise pentru vizitare.

Una din acestea este Mânăstirea Rojen sau Rozhen, cel mai mare centru spiritual ortodox din zona munților Pirin, la un km de satul cu același nume (un sat care număra la ultimul recensământ, 2011, doar 19 locuitori), mânăstirea fiind înscrisă și în lista celor 100 de site-uri turistice din Bulgaria, ea fiind și una din puținele încă bine conservate lăcașuri medievale. La această mânăstire se ajunge destul de ușor, căci este la numai 6 km de cel mai mic orășel bulgăresc (cu maxim 280 locuitori), Melnik, drumul este asfaltat și destul de bun, printre frumoasele piramide de nisip ale zonei, mereu în transformare.

Despre ridicarea Mânăstirii Rojen nu se cunosc foarte multe date. Sunt unele documente care spun că a fost construită înainte de anul 890 dar încă nu sunt certificate, ce se știe sigur este că în timpul Despotului Alexi Slav, urmaș al Asăneștilor, în sec. XIII, au fost ridicate clădiri noi în jurul bisericii existente, s-au făcut reparații, s-a împroprietărit cu terenuri întinse. Din sec. XIII există o parte a unei frize de marmură dar și un mormânt de tip bizantin în care s-au găsit câteva monede. Un alt document, abia în sec. XVI, în anul 1551, o însemnare a starețului Cosma, dovedește existența lăcașului, însemnare ce se află în biblioteca Marii Lavre de la Muntele Athos. De altfel se spune că a fost singura mare mânăstire ce a avut permisiunea restaurării în perioada otomană.

Biserica a fost pictată în exterior prima dată în 1597, pictura înfățișând pe Isus și cei 12 apostoli, scene de după Înviere sau viața lui Ioan (în ceea ce se zice ca este refacerea catacombei) iar în 1611 este pictată și fațada sudică dar aproape toată este distrusă de incendii puternice între anii 1662 - 1674. Este refăcută în sec. XVIII prin donațiile bulgarilor înstăriți din toată țara, lucrarea durează 17 ani și în 1732 este terminată și resfințită, primind hramul Nașterea Fecioarei Maria. Toate frescele sale, 150 la număr, respectă metoda narațiunii cronologice. Iconostasul sculptat în lemn în sec. XVII este deosebit de frumos, se păstrează aici, scăpând de jefuitori. Unele vitralii de atunci, icoanele vechi și alte obiecte deosebite au fost scoase din Bulgaria și expuse în Germania și Franța unde sunt și acum.

Deosebirea față de alte biserici o face planul sau neregulat, în șase colțuri, cu antreu și o capelă în partea de nord. Este în mijlocul unei curți pietruite, înconjurată de clădiri vechi unde erau chiliile și sălile de masă și învățătură. Biserica a atins apogeul în sec. XIX când a devenit centrul spiritual și literar, plus că a cunoscut cea mai mare bogăție, suprafața terenurilor deținute era fabuloasă.

Are, ca multe biserici vechi, o icoană făcătoare de minuni, a Maicii Domnului "Portărița", păstrată într-un chivot, în una din capele, cea a Sfinților Cosma și Damian. Legenda spune că o văduvă din Nikea a aruncat în apă curgătoare icoana Fecioarei pentru a o salva de la distrugere în timpul domniei lui Teofil, celebru pentru persecutarea creștinilor. Icoana a plutit mulți ani iar în 999 a ajuns la porțile mânăstirii Iviron din Grecia, fiind înconjurată de o aureolă de lumină; aici nu a rămas în biserică ci s-a mutat singură deasupra porții mânăstirii de unde, spune prorocirea, va pleca tot pe mare când va veni sfârșitul lumii. După această icoană s-au făcut mai multe copii, una primind-o mânăstirea Rojen.

La biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, se află o lucrare deosebită, creată la Rojen în sec. XIV, "Interpretarea lui Iov", redarea cărții lui Iov în 117 miniaturi lucrate manual. Din păcate copia nu era expusă la Rojen.

Clădirile ce se văd astăzi în curtea mânăstirii sunt din sec. XVII, chiliile și sala de mese au fost folosite un număr de ani ca dormitoare ieftine pentru turiștii veniți în zonă. Există în curte un izvor de unde oamenii beau apă și aruncă bani, izvor despre care se spune că este unul din cele 600 tămăduitoare din Bulgaria.

La poartă există un magazin cu icoane și cărți, singurul loc unde am găsit o lucrare cu informații sumare, în limba română, despre mânăstirile bulgărești. Nici o monografie, în nici o limbă despre Mănăstirea Rojen.

Ian sau Yane Sandanski, numit în popor "Țarul Pirinului", cel al cărui nume este amintit în unul din versurile imnului Macedoniei, revoluționarul care a încercat salvarea acestei țări de sub jugul Otoman, are mormântul în aproprierea mânăstirii Rojen, în locul unde a fost ucis în aprilie 1915. Sandanski, orașul din apropriere, a primit numele revoluționarului în 1948 iar în Melnik este amintit numele lui la casa Kardopulos unde a stat ascuns. Sandanski este deseori citat pentru replica sa "pentru o viață în libertate se luptă gratis".

În aproprierea mormântului, destul de neîngrijit, este ridicată o biserică, neterminată pe dinafară, încuiată, despre care nu am aflat nimic.

Mânăstirea se vizitează tot timpul anului, intrarea este gratuită dar fotografiatul în interiorul bisericii este interzis. În ziua când am ajuns noi acolo era sărbătoare și era plin de pelerini, unii aduși pe brațe. Mânăstirea nu oferă cazare și nici masă însă se poate mânca la Zlaten Rozhen Hotel sau la alte două trei mehane din zonă, de asemeni posibilități mult mai variate fiind la Melnik.

Este un loc ce merită vizitat, atât pentru istoria sa cât și pentru frumusețile naturii.

---

VIZUALIZĂRI: 2274 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI