Le village des Bories

TIPĂREȘTE

Cătunul BORIES -Gordes (Vaucluse)

Adresa : 1570 chemin du village des Bories 84220 Gordes

Aflat la 4 km de satul Gordes  pe versantii muntilor Vaucluse, acest loc ne introduce în atmosfera secolului XVII-lea pe când se construiau asezari temporare pentru muncile sezoniere de catre tarani saraci. Catunul sezonier nu avea cimitir si nici biserica.

În secolele XVII si XVIII taranii curatau terenurile de pietre pentru a avea teren agricol astfel ca în jurul satul Gordes erau mii de tone de piatra extrase din sol.

Cu aceste pietre s-au construit ziduri din piatra si grupuri de colibe (bories).

Am parcat masina unde am putut, e un loc de parcare neamenajat si am mers pe jos câteva sute de metri pe un teren denivelat pâna la cladirea unde este casa de bilete si intrarea în site. Din drumul principal spre Gordes si de unde ai o panorama spectaculara spre satul cocotat pe versant, faci stânga, e un indicator si drumul te duce spre site, flancat  pe ambele parti de un gard construit din foi de piatra fara liant.

Biletele costa 8 € pentru adulti, pentru studenti  si copii 12-17 ani 4 €, pentru grupuri de adulti peste 10 persoane biletul costa 7 €.

Parcarea pentru autocare este la o distanta de 1,7 km si de aceea se ofera (cu rezervare la primarie) o naveta pentru persoanele de vârsta a treia.

Am cumparat biletele, am aruncat o privire catre suveniruri si am început vizita în ritmul nostru.

Asezarea este compusa din 5 grupuri de locuinte, o locuinta ‘borie’ este alcatuita dintr-o curte mica pavata si protejata cu un gard din ‘foi’ de piatra -pietre plate contra vântului puternic Mistral si de animale salbatice. O asemenea locuinta are un minim de confort : o vatra de foc, pardoseala din lespezi de piatra si peretii tencuiti grosier. Alaturi este construit un adapost pentru animale, tarcuri pentru capre si spatii pentru depozitare.

Spatiile comune pentru aceasta asezare erau formate din doua arii de treierat cereale pardosite cu lespezi din piatra, doua cuptoare de pâine si doua cuve pentru vin.

Parcelele defrisate si curatate de pietre au fost cultivate cu plante care nu necesita irigare si care se adapteaza unui sol sarac în precipitatii, cum ar fi vita de vie, duzi pentru hranirea viermilor de matase, migdali, anumite cereale, plante furajere, maslini.

În apropiere erau morile pentru  ulei masline si asigura o oarecare bunastare locuitorilor din Gordes. Din pacate a venit marele înghet din 1956 si datorita temperaturilor extrem de scazute majoritatea maslinilor au înghetat si s-au distrus, astfel ca productia de ulei de masline a scazut dramatic.

Alte ocupatii erau cresterea animalelor mici, capre si oi, albinaritul, cultivarea gradinilor, recoltarea plantelor aromatice si medicinale, cautarea trufelor si cresterea viermilor de matase, confectionarea talpilor din piele pentru cizmarii din sat. Toate aceste activitati le aduceau taranilor venituri modeste cât sa nu moara de foame.

Aceste informatii le-am citit de pe panourile de la intrarea în site si descifrate cu ajutorul lui JC.

De la jumatatea sec al XIX-lea populatia ce se ocupa cu muncile agricole s-a diminuat în Gordes ca în tot departamentul Vaucluse, migrând spre orase pentru o viata mai buna datorita perioadelor de seceta repetate, de insectele filoxera ce au atacat culturile de vita de vie, si de progresul tehnologic în viata cotidiana.

Datorita exodului rural-urban aceste asezari au fost abandonate si treptat-treptat au ajuns o ruina, doar sunt constructii din lespezi/foi de piatra fara liant între ele, distrugerea lor este accentuata si de actiunile rau intentionate ale celor care sustrag pietrele pentru a le refolosi sau de ce nu, ca suvenir.

Aceasta arta de a construi cu pietre seci fara liant este înscrisa în patrimoniul UNESCO începând cu anul 2018. Ïn Provence exista 6000 de locuinte ‘borie’ din care 400 doar la Gordes.

Am vizitat aceste locuinte în zig zag deoarece erau si alti turisti si cum spatiile sunt mici nu aveam loc unii de altii. Unde erau turisti evitam sa mergem, saream, mergeam la urmatoarea si apoi reveneam si mai ales sa reusesc sa fac fotografii fara personaje în cadru sau ne asteptam unii pe altii…

Nu aveam acces înauntru la toate încaperile, unele erau blocate cu geam de protectie pentru uneltele expuse, altele aveau tablite cu infos la intrare dar am putut admira si interiorul unei ‘borie’ si ramâi uimit de tehnica suprapunerii acestor felii de piatra din ziduri si bolta de deasupra capului si fara sa se darâme, fiecare piatra are locul ei cu o anumita inclinatie pe orizontala si verticala.

Zidul exterior a fost refacut în perioada când situl era restaurat pentru a fi pregatit pentru vizitatori.

Vegetatia de lânga ‘borie’ este alcatuita din :Ienupar ghimpos care poate trai pâna la 1000 de ani, lemnul sau este aproape imun la putrezire. Uleiul din ienupar are proprietati calmante si antiinfectioase. Chiar am vazut un ienupar batrân… Dud alb cultivat înca din antichitate, frunzele sale sunt hrana viermilor de mataseStejarul, rezista la seceta, vânt si frig, mistretii se hranesc cu ghindele sale. Fistic terebinthus, planta cu frunze cazatoare, traieste aproape 100 de ani. Spre iesire este o cladire cu un etaj construita în stil borie unde este un mic muzeu cu panouri cu infos despre borie, constructia lor, organizarea lor, activitatile desfasurate de tarani, pâna la caderea în uitare si pâna la restaurarea sitului pentru vizitatori. Pe un ecran ruleaza si un film despre acest site.

Pâna sa intram în cladirea cu casa de bilete este un panou cu  infos si care la sfârsit ne îndeamna sa respectam acest loc, evitând sa ne cataram pe pereti ! sau sa mutam pietrele… stricam echilibrul.

Bineînteles ca mi s-au lipit de degete « quelques petits souvenirs » spre disperarea lui JC.

Am plecat de aici catre satul Gordes cu gândul de a mânca ceva la o terasa dar fiind déjà în sezon turistic (iunie) ne-am învârtit pe toate stradutele libere pentru circulatie în speranta unui loc de parcare… nici o speranta. Am vizitat Gordes în luna ianuarie 2025, poate revin cu un articol despre le Château de Gordes, ca despre sat a povestit @crismis.

Asa ca ne-am multumit cu sendvisurile luate de acasa si cu apa plata…

A treia atractie a zonei spre care ne îndreptam este Abatia de Senanque, dar asta este o alta poveste.

P. S. Mi-am adus aminte de copilarie când petreceam vacantele de vara la tara si mergeam cu matusile mele la cositul fânului pe fânetele din jurul satului. Aveau o cabanuta din lemn unde mai pastrau ceva unelte pe vremea când nu se fura în zona. Vara, un unchi mergea la o fâneata aflata la trei ore de mers pe jos pe un drum nu tocmai usor (am mers o data când eram adolescenta si m-am lecuit !) si statea doua saptamâni la cabana lui din lemn, lua cu el  vacile sa pasca iarba grasa de munte, mulgea vacile de lapte si facea brânza. Cabanuta era dotata cu soba din caramida, pat din lemn cu cuverturi, avea oale, cratiti, alimente carate cu desaga în spate si în caruta, un izvor cu apa în apropiere si un radio pe baterii. Chiar cultiva un petec de pamânt cu legume si cartofi. Apoi au venit porcii mistreti si au stricat totul.

Fiecare taran din zona noastra are câte o cabanuta din lemn pe fânetele aflate la departare de sat, unde poate dormi câteva zile sau adaposti de vremea rea.

Sa ne vedem cu bine.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 58 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI