Muzeul Legiunii Straine AUBAGNE

TIPĂREȘTE

AUBAGNE

Muzeul Legiunii Straine AUBAGNE

Pe la jumatatea lunii octombrie am început sa facem un tur pe la locurile de veci ale familiei, e un obicei ca înainte de 1 noiembrie, Ziua tuturor sfintilor, sa se treaca pe la mormintele familiei extinse pentru a aduce un omagiu, o floare si pentru a verifica ca toate sunt în ordine. Ca sa împletim utilul cu placerea de a vizita ceva am mers la Plan de Cuques apoi la Aubagne si la Muzeul Legiunii Straine.

Daca prima parte a zilei a fost mai sobra, a doua parte a fost interesanta.

Aubagne este un oras în regiunea Provence Alpi Coasta de Azur cunoscut ca locul de nastere al scriitorului Marcel Pagnol si cartierul general al Legiunii Straine.

Orasul se afla situat la 15 km de Marsilia, la 35 km de Aix-en-Provence si la 45 km de Toulon.

În vechime Aubagne era un centru comercial înfloritor datorita pozitiei sale din apropierea drumului roman, Via Aurelia. În Evul Mediu orasul a fost condus de contii de Provence iar mai apoi orasul s-a dezvoltat prin productia de ceramica si olarit.

Am parcat masina în zona veche unde am gasit o parcare publica libera, pe Avenue Therese Neveu, o inovatoare a artei santonier adica producerea de mici figurine (santons) din ceramica pictate manual si cu ajutorul lor se creaza scenele Nasterii Domnului provensale. Ne-am plimbat prin stradutele centrului vechi si am vazut multe magazine de artizani de ceramica, santoane, butic de creatii vestimentare, terase, restaurante, un butic cu suveniruri pentru Legion etrangere, chiar si un magazin cu plante recreationale, toate închise între orele 12-14 când e timpul rezervat pentru masa de prânz. Un sfat pentru turisti, sa aiba bani în portofel deoarece în micile magazine nu se poate plati cu cardul, atât JC cât si eu avem o rezerva cash pe lânga carduri. În unele locuri JC nu vrea sa plateasca cu cardul… Asadar am coborât si noi în piata centrala, admiram ceasul de la intersectie, si vedem numele orasului scris cu litere împodobite cu flori de toamna, loc bun pentru fotografii si ajungem în zona cu spatii verzi, cu un carusel pentru copii si doua mici restaurante cu terasa în fata.

Viata cotidiana nu este usoara pentru o mare parte din locuitori, interesul pentru ceramica si santoane a scazut si se traieste la limita saraciei cu 1070 de euro pe luna.

Alegem una din terase sI cum oferta e redusa, doar 10 preparate, am ales o salata chevre chaud 17,50 euro si gnocchi cu gorgonzola 18,90 euro, ce pot sa spun oferta este redusa dar preturile sunt maricele. Mâncarea a fost adusa în timp rezonabil, a fost ok, plus o sticla de apa rece de la robinet, gratis.

Dupa masa ne-am mai plimbat putin prin jur, trecem pe lânga monumentul închinat soldatilor francezi cazuti la datorie în primul razboi mondial, monument ce se vrea a fi renovat si se face apel la donatii publice dupa cum am vazut într-un pliant de la muzeu, cu exemple de donatii ce duc la reducerea impozitului pe venituri.

Dar a trecut timpul si trebuie sa ne miscam, JC s-a dus dupa masina si eu am intrat în magazinul de vis-à-vis de monument, un magazin Monoprix pentru « clatirea ochilor » timp de 20 de minute, pâna se întoarce cu masina. Alaturi de magazin este cladirea teatrului, teatrul Comedia, cu o pictura murala interesanta, chipuri de actori si o cortina trasa, gata sa înceapa spectacolul.

Muzeul Legiunii Straine Aubagne

Adresă: Musée de la Légion étrangère, chemin de Thuilière, 13400 Aubagne, cartier Vienot

Program de vizitare : de marti pâna duminica între orele 10-12 si 14-18, pauza de prânz 12-14.

Fiecare zi de luni este închis.

În 1962 Comandamentul legiunii Straine a fost mutat în orasul Aubagne si include si acest muzeu ce este si un loc de comemorare pentru memoria soldatilor care au murit pe câmpurile de lupta din lumea întreaga. Sa nu uitam ca si cinematografia si literatura au contribuit la crearea aurei de mister si legenda asupra activitatii acestei unitati de elita a armatei franceze. Pe un perete din muzeu sunt afisele cu filmele despre legiune, la loc de cinste este afisul cu Van Damme, afisul cu Belmondo, afisul cu Gene Hackman, Max Sydow si Terence Hill, chiar si un afis cu Louis de Funes si Jean Gabin.

Am ajuns mai devreme si am asteptat în parcarea mare vis-a-vis de muzeu ora de deschidere 14. Parcarea este gratuita, la fel si intrarea în muzeu.

Muzeul este protejat cu grilaje de fier, urci câteva trepte, vezi doua afeturi de tun vechi, curtea interioara este protejata de ziduri si grilaje, apoi se coboara câteva scari pâna la intrarea în muzeu.

Intram într-o sala mare unde este si shopul cu suveniruri, le vizionez ca sa vad ce mi-ar placea, am voie sa fac fotografii, un tânar legionar ce vorbea doar engleza ne-a povestit ca este în legiune de la vârsta de 15 ani venind acum 5 ani din Ucraina. Simpatic, politicos, se vede ca instructia l-a slefuit. Ne-a dat indicatii de cum putem vizita muzeul si începem din partea stânga cu prima încapere în care se gasesc teancuri mari de carti despre istoria legiunii, evenimente, batalii…, toate cartile sunt în limba franceza si au fost donate, fiecare carte costa 5 euro si banii sunt pentru fondurile dedicate soldatilor.

Voi folosi o prescurtare L. E. pentru Legion Etrangere.

L. E. a luat fiinta în 1831 când Franta era condusa de Napoleon al lll-lea si sotia lui, împarateasa Eugenie (1826-1920). Eugenie a sprijinit L. E. în campania din Mexic contra trupelor mexicane. Pe peretele de culoare rosie este un tablou mare cu Napoleon al III-lea si alaturi este tabloul ce o reprezinta pe împarateasa Eugenie. Tot Eugenie a autorizat pentru prima data ca trupele L. E. sa lupte pe sol francez în timpul razboiului din 1870-1871.

 Alaturi este un panou interactiv ce prezinta expeditia din Mexic, cu batalia de la Camerone din 30 aprilie 1863, o batalie epica, ultimii sase legionari ramânând fara munitie au atacat la baioneta trupele mexicane mult mai numeroase. Astazi în fiecare an pe 30 aprilie-1 mai se face o ceremonie de comemorare la sediul din Aubagne pentru camarazii cazuti în acea batalie, are loc o parada militara dupa care sediul îsi deschide portile pentru public la un fel de târg cu suveniruri.

În expozitie vedem manechine în uniforme specifice L. E. din anumite perioade, cu armele din dotare, diferite caschete ca forma si cu o pânza alba pe partea din spate ca protectie împotriva arsurilor solare. Manechinele par asa de reale, au si par împlantat pe picioare sau picaturi de apa pe frunte… Într-un colt pe fundal rosu sunt expuse doi colti de elefant, impresionant si trist în acelasi timp.

În vitrine sunt expuse uniforme, un alt manechin echipat cu uniforma unui legionar parasutist echipat cu mortiere grele, în mijlocul camerei este expus un manechin în postura de tragere al unui tragator de elita camuflat cu o patura facuta din plante.

Zona ce prezinta perioada 1831-1914 din viata L. E. are peretii de culoare rosie, tablourile expuse parca prind viata. Un tablou pictat de un legionar evoca lupta de la Eliane, Dien Bien Phu martie -mai 1954 între trupele franceze si fortele vietnameze ale lui Hô Chi Minh. Colinele din jur purtau nume feminine date de legionari, ca Gabrielle, Beatrice, Eliane. Aceasta batalie a dus la finalul razboiului din Indochina si marcheaza debutul retragerii coloniale franceze în Asia.

Perioada urmatoare de dupa 1914 este prezentata în zona cu peretii colorati în gri deschis si alb cu manechine în pozitie de lupta, un colt este dedicat generalului Paul Frederic Rollet, « père legion » tatal legiunii, este prezentat ca un manechin calare pe calul sau cu echipament de supravietuire, bidonul cu apa, cort, arme si alaturi este un legionar probabil aghiotantul sau. Mai vedem o macheta partiala a unui elicopter cu un legionar gata sa sara si un manechin reprezentând un legionar echipat ca un schior gata de actiune.

În aceasta zona sunt expuse si costume de parada traditionale sahariene, uniforme create în 1946. Vedem o macheta al unei nave parchebot Sidi-Bel-Abbes din 1949 (primul parchebot a fost torpilat în 1943), parchebot ce a asigurat transportul soldatilor între Franta si Algeria si a repatriat legionarii în 1962 la Marsilia. În ziua de azi relatiile diplomatice dintre Franta si Algeria nu sunt amicale, Algeria suparata cerând compensatii materiale mari pentru perioada când Algeria era o colonie franceza.

Într-un tablou este prezentat un batic/esarfa de culoare verde având la mijloc pe fundal alb monumentul « La legion et ses morts » si doua perioade 1831-1931 si 1931-1961 si deviza Legiunii « Honneur et fidelite ». Pe marginea esarfei de jur în jur sunt imprimate simboluri ale Legiunii.

Pe drapelul Republicii franceze este scris « Honneur et Patrie ».

Patronul spiritual este Saint Antoine, astfel legionarii au o deviza « Saint Antoine, vive la Legion » !

Ïn ultima sala înainte de Sala de Onoare, este expus Codul de onoare al legionarului cu sapte articole,  va prezint câteva restul le puteti citi din fotografia atasata. Legionarul este un voluntar ce serveste Franta cu onoare si fidelitate ; fiecare legionar este fratele tau indiferent de rasa, nationalitate si religie ; legionarul trebuie sa respecte traditiile, sa fie atasat de sefi, sa aiba disciplina si camaderie, curajul si loialitatea sunt virtutile de baza ale legionarului ; legionarul trebuie sa aiba o tinuta eleganta, comportamentul demn dar modest ; misiunea este sacra si trebuie îndeplinita cu price pret.

O macheta a monumentului din curtea interioara unde nu avem acces este expus într-o zona de unde putem vedea printr-o fereastra monumentul din curte.

Ultima parte a expozitiei este mai deosebita, intram în Sala de Onoare, o sala cu peretii în culoarea rosie, cu tablouri pe pereti cu decoratii sau personalitati din istoria L. E., o masa pusa în centru pe un postament alb si patru scaune, doua vitrine cu obiecte din istoria Legiunii.

În 1931 este creata o noua sala numita Templul eroilor. In 1961 s-au facut lucrari importante, s-a creat o bolta de intrare din Sala de Onoare în Templul Eroilor si s-a pus un grilaj de protectie.

Templul Eroilor este o cripta, pe doua panouri din marmura sunt înscrise cu litere de aur numele ofiterilor cazuti în lupta, în centru este o mica vitrina cu mâna capitanului Danjou, pamânt si oasele combatatilor de la Camerone, ramasitele sublocotenentului Maudet si emblemele regimentelor.

Acest loc este sacru, un loc de reculegere, de aceea legionarii nu intra aici decât de doua ori în cariera lor, dupa instructia lor si în momentul retragerii din institutie.

Vizita noastra s-a încheiat în prima sala unde este shopul cu suveniruri, bineînteles ca am cumparat câteva obiecte cu sigla Legiunii pentru a le darui fratilor mei.

A fost o vizita interesanta, am aflat informatii despre curajul si devotamentul legionarilor ce lupta fara ura si pasiune, ce respecta inamicul înfrânt si nu abandoneaza niciodata mortii sai, ranitii si armele sale (articolul 7 din Codul de onoare).

---

VIZUALIZĂRI: 107 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI