La plimbare prin Provence (III) — Manosque

TIPĂREȘTE

Manosque este un oraș în Franța, în departamentul Alpes-de-Haute-Provence, regiunea Provence-Alpi-Coasta de Azur.

Îmi place sa cutreier prin Provence, sa descopar mici bijuterii ale timpului, cladiri, monumente, castele, orasele mici fara aglomerari urbane, nu stiu daca va place sa cititi despre asa ceva dar eu totusi voi scrie…

În ultima zi din ianuarie am plecat spre Manosque, un orasel din Provence pentru a descoperi burgul medieval si a petrece o zi pe stradutele pline de farmec si de istorie.

O vorba populara zicea ca trei napaste erau în Provence: parlamentul din Aix, acum nu mai exista, râul Durance al carui curs a fost deviat pentru a evita inundatiile si Mistralul. 

 « Mistral este un vânt regional, puternic, rece și de obicei uscat, venind din nord, care accelerează atunci când trece prin văile fluviului Rhone și râului Durance spre coasta Marii Mediterane în zona regiunii Camargue. » I-am simtit si eu puterea si asprimea, taisul rece ce patrunde pâna la oase, când « umbla » prin zona mai bine stai acasa.

În mai putin de o ora am ajuns în Manosque plecând din Aix. Asezarea orasului este pitoreasca, între malurile râului Durance si Parcul Natural Luberon, cine se încumeta sa faca o drumetie pâna la « La Tour du Mont d’Or » de pe dealul Mont d’Or are parte de o priveliste spectaculoasa asupra orasului si a vaii Durance. 

De la o mica asezare rurala, Manosque s-a dezvoltat de-a lungul timpului si a devenit o destinatie turistica în ziua de azi, activitatea de baza fiind plantatiile de maslini si cultivarea vitei de vie. 

Am parcat masina la liber în apropierea unei parcari subterane, în jurul centrului istoric sunt destule parcari fara plata, si am pornit pe jos la explorarea orasului, atractia fiind centrul istoric. Ajungem pe promenada Joseph Aubert Millot si vedem o statuie numita Le Froid. 

Statuia reprezinta o femeie si un barbat îmbracati cu haine de epoca, statuia a fost facuta în 1901 de sculptorul Paul Roger Bloche, femeia este îmbratisata de catre barbat, expresia fetelor este trista pentru ca sufera de frig. Din pacate lipseste placuta cu datele de identificare, cu numele sculptorului si ceva explicatii privind simbolistica acestei opere.

În Evul Mediu intrarea în oras se facea prin patru porti situate în cele patru puncte cardinale, împartind localitatea în patru cartiere Palais, Hebreards, Martels, Payans. Blazonul orasului reprezinta patru mâini (palme) -patru cartiere si reprezinta unitatea tuturor locuitorilor din Manosque.

Poarta din sud numita Saunerie- poarta sarii este o constructie de la sfârsitul secolului al XIV-lea, pe aici circulau carele cu sare pentru a fi depozitat într-o cladire exterioara satului de atunci. O constructie în stil romanic cu un corp principal si doua turnulete laterale si creneluri în partea superioara.

Am intrat în centrul istoric prin aceasta poarta si am hoinarit pe stradutele înguste pline de farmec, vestigiile trecutului se vad pe fatadele cladirilor cu forme de ferestre diferite conforme cu arhitectura acelor vremi când au fost construite. Ne plimbam pe stradute admirând cladirile, buticurile de lux sau buticurile de artizani, am ajuns la poarta din nord Porte Soubeyran- poarta cu ceas din Place Marcel Pagrol 24, ceasul a fost adaugat în secolul XIX. 

Porte Guillempierre, 2 rue Guillempierre, poarta de vest a fost mentionata pentru prima data de catre notarul contelui Guillaume IV de Forcalquier si care a redactat carta ce acorda privilegii locuitorilor. Aceasta poarta a fost demolata în 1835 si refacuta în 1986 pentru ca ambientul sa fie complet cu ocazia festivalurilor medievale.

La intersectia strazii Aubette cu bulevardul Mirabeau, în partea de est a centrului istoric, se afla si poarta de est a orasului Porte d’Aubette construita în secolul XIV si demolata în 1935, nu a mai fost refacuta.

Ne-a iesit în cale biserica Saint Sauveur, adresa 30 Place Saint Sauveur, constructia este în stil romanic completat cu gotic de sec. XIII-XIV, cu un turn cu clopotnita si campanila din fier forjat si dotata cu o orga în stil baroc din secolul XVII. În interior era cam întuneric si fotografiile au iesit cam întunecate.

Dar prima biserica din oras este Notre Dame de Romigier, adresa 10 Place de l’Hôtel de Ville, o biserica în stil romanic ce a fost reconstruita începând cu sec XVII pâna în sec al XIX- lea. Am putut admira altarul din marmura de Carrara ce îi reprezinta pe apostoli si statuia ce o reprezinta pe Fecioara neagra adorata de locuitori datorita protectiei asupra orasului.

Ïn acest loc este si Primaria orasului de unde si numele acestei piete. Era o zi de vineri dupa ora 15, adica era o zi de munca scurta, mai ales în Franta si oficiul de turism al Primariei era închis dar ce mi-a placut a fost ca au pus un stand cu pliante turistice în fata vitrinei, pliante cu infos despre toata zona Provence. Am luat pliantele care m-au interesat în doua exemplare… si pentru colega crismis stiind dorinta ei de a vizita Provence anul acesta.

Eram cam obositi si înfometati asa ca am început sa cautam un loc unde sa mâncam, nu prea departe de unde eram sunt doua restaurante, am ales localul La Barbotine.  

Pe trotuar era o tabla pe care era scrisa cu creta oferta zilei, dar am consultat si meniul localului dupa ce ne-am asezat la o masa pe mica terasa din fata localului. Am ales, eu, o portie de lasagnia si JC, camembert la cuptor în bol de ceramica cu doua grisine cu susan înfipte în brânza topita si cu legume (o compozitie cu salata, castravete murat, ciuperci, cartofi la cuptor, felii de andiva, un pic din rosie, felii subtiri de morcov, 2-3 masline aruncate la gramada sa fure ochiul) si sunca de munte. Când am vazut platoul lui JC am cascat ochii si bineînteles ca am gustat si eu din portia lui si el din portia mea. Amândoua felurile au fost bune, gustoase. Sticla cu apa de la robinet gratis la masa. Per total vreo 38 de euro. Am observat ca programul de functionare al restaurantelor din zona veche a orasului este diferit de ce stiam în general si anume ca duminica este închis. 

Orasul mai este cunoscut si ca orasul natal al scriitorului si cineastului Jean Giono (1895- 1970) ce a locuit în copilarie într-o casa din centrul istoric, apoi într-un mic paradis lânga Le Paraïs între anii 1930-1970. 

Orasul a dedicat un centru cultural ce poarta numele scriitorului, adresa 3 Boulevard Elemir Bourges, într-un conac provensal din secolul XVIII-lea. Aici au loc evenimente culturale pe tot parcursul anului, expozitii permanente si temporare, lecturi din opera scriitorului.

 Maison Le Paraïs

 Casa unde a trait scriitorul si familia sa este situata pe dealul Mont d’Or. Casa apartine acum orasului (a fost cumparata în 2016) ca obiect de patrimoniu si se poate vizita de marti pâna sâmbata dar în acest moment muzeul este închis pentru renovare.

Adresa Impasse du Paraïs, Mnt des Vraies Richesses.

Dealul Mont d’Or

Pentru iubitorii de drumetii sunt trasee prin padure, locul cel mai cunoscut fiind Turnul Mont d’Or, turn ce a facut parte din castelul contelui Guillaume « Eliberatorul ». Din castel au mai ramas niste ruine si acest turn. Din acest loc ai parte de o panorama superba asupra orasului si împrejurimilor.

O alta atractie a orasului este fabrica L’Occitane.

Fabrica L’Occitane creeaza si produce cosmetice fiind un brand cunoscut de îngrijire si înfrumusetare fiind la doar 4 km distanta de Manosque.

Se poate face un tur ghidat al fabricii, prin laboratoare, ateliere de productie, liniile de ambalare, cu informatii despre istoria parfumurilor de lux Occitane si probabil un mic cadou la plecare. Inscrierile se fac online. La magazinul fabricii produsele sunt mai ieftine cu 10% fata de magazinele clasice.

Turul include si vizitarea gradinii mediteranene ce apartine firmei si din care se culeg plante, flori folosite apoi în procesul de productie.

A fost o zi placuta petrecuta în Manosque, farmecul caselor cu obloane din lemn vopsite sau nu, cu ferestre mari si false balcoane, cu terase în fata restaurantelor de unde poti privi spectacolul strazii, cu stradute înguste si magazine cu branduri cunoscute si mai putin cunoscute, cu buticuri de artizani, atentie aceste buticuri sunt închise la prânz, ei respecta cu sfintenie ora de masa care se poate întinde si la doua ore, ei sunt artisti, au program lejer si o viata boema. 

Mi-a placut Manosque, am vizitat centrul istoric la pas si partea moderna din fuga masinii. La fiecare tura vizitez câte o bucatica din Provence unde am început sa ma simt ca acasa.

Calatorii frumoase si interesante!

---

VIZUALIZĂRI: 105 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI