Lourmarin, un sat pitoresc si un castel interesant

TIPĂREȘTE

Lourmarin este unul dintre satele turistice cunoscute în Provence, plin de viata vara când vin multi vizitatori si terasele cafenelelor si restaurantelor sunt pline de turisti cu o atitudine de relaxare maxima de parca nu mai trebuie sa faca nimic altceva în viata. Galeriile de arta ofera lucrari artistice gen picturi, felicitari pictate, buticurile provensale ofera tesaturi, piese de înbracaminte de designeri mai putin cunoscuti, unii vin de la Paris si îsi expun creatiile pe timpul verii, preturile sunt ridicate…

Lourmarin este doar la 35 km distanta fata de Aix-en-Provence, sau la 45 km distanta de gara T. G. V. Aix-en-Provence, sau la 65 km fata de Marsilia, depinde din ce parte veniti sau foarte aproape de noi pentru ca venim din alt sat Le Puy Sainte Reparade.

Am vizitat de 3-4 ori acest loc în diferite perioade, iarna, primavara, toamna si de fiecare data am fost încântata de farmecul acestor locuri.

Putina istorie a locului. Lourmarin a fost populat înca din epoca neolitica si s-a dezvoltat de-a lungul secolelor pâna in secolul al XIV-lea când epidemia de ciuma a bântuit prin Europa în anul1348 si a decimat populatia, ca apoi sa urmeze valul de migratori ce au jefuit totul în cale.

Locul s-a repopulat la sfârsitul secolului al XV-lea cu populatii ce au venit dinspre Hautes Alpes si Piemont formând un grup religios ce au aderat la tezele religioase ale lui Pierre Vaudes. Alaturi de reformati, acestia au suferit represalii religioase dure ce au dus la distrugerea satului în anul 1545.

A renascut din nou din cenusa Lourmarin la începutul secolului al XVII-lea odata cu aparitia fabricilor de viermi de matase si productia de matase. Industria a aparut în secolul al XIX-lea si începând de la Primul Razboi Mondial numarul populatiei a început sa scada treptat pâna în ziua de azi.

Dar anumiti dezvoltatori si-au pus amprenta asupra satului si au reusit sa dea o tenta de modernitate si astfel acest sat a trezit interesul lui Albert Camus, câstigatorul Premiului Nobel pentru literatura în 1957, ce a locuit aici si este si înmormântat în cimitirul local.

Câteva date despre Albert Camus, scriitorul s-a nascut în Algeria, s-a format în cercurile literare si jurnalistice de acolo, apoi s-a mutat la Paris. Împreuna cu cei doi prieteni scriitori, Henri Bosco si Rene Char, au vizitat Lourmarin si vrajit de farmecul locurilor sub lumina blânda a soarelui si a cerului albastru de Provence a hotarât sa se stabileasca aici. Astfel, cu banii primiti ca premiu Nobel si-a cumparat o ferma veche de viermi de matase. Albert Camus obisnuia sa ia un aperitiv la restaurantul Ollier stând la aceeasi masa si privind spectacolul strazii, si pentru a-si pastra anonimatul era numit de catre personal « Monsieur Terrace » sau sa stea la cafeneaua « Cafe de l’Ormeau ».

A venit si data fatidica de 4 ianuarie 1960 când pe drumul dintre Lourmarin si Paris (drum lung… peste 800 km) masina cu care se deplasa scriitorul s-a izbit de un platan în Pont-sur-Yonne, platani uriasi ce strajuiesc drumurile si acum în Provence. Din pacate Camus a murit pe loc la doar 46 de ani si a fost înmormântat în cimitirul din Lourmarin. 

Biroul de turism Luberon Cœur de Provence asigura un tur ghidat cu durata de 1h si 30 de minute numit « Pe urmele lui Camus », un tur ce porneste de la mormântul lui, apoi pe stradutele din sat si prin locurile unde obisnuia scriitorul sa mearga si sa petreaca vremea, se asigura si lecturi din opera scriitorului (Strainul, Mitul lui Sisif, Ciuma, Caderea, Omul revoltat…).

Biroul de turism Cœur de Provence il gasiti la adresa: Château de Lourmarin 2, Avenue Laurent Vibert 84160 din Lourmarin.

O plimbare pe stradutele înguste ale satului te deplaseaza în timp admirând arhitectura cladirilor vechi cu obloane din lemn la ferestre, cu tencuiala scorojita de vreme lasând vederii peretii din piatra, cu buticuri la parter si o parte din marfa expusa pe trotuar în fata magazinului pentru a îmbia clientii doritori de produse hand made sau nu, articole artizanale, produse din lavanda, câte un indicator arata ca în locul respectiv este un atelier de artisti si ar fi frumos sa le treci pragul macar pentru o vizita si un « bonjour ».

 Stradutele se întretaie si pe fiecare latura sunt restaurante, terase, ca turist lasi masina în parcarea de lânga castel sau biserica reformata si o iei la pas pe toate stradutele fara teama ca te ratacesti, treci pe lânga restaurantul « La Fontaine » ce a luat denumirea dupa vechea fântâna de alaturi, fântâna decorata ca si o fatada de casa, ce nu mai este functionala, calcarul depus a blocat tevile de curgere si nu a fost restaurata înca, cladirea din care face parte e în proces de restaurare si probabil în curând vom vedea alta fata a locului.

Terasa « Le Tanneau » cu butoaie pe post de masa si scaune înalte pe care te cocoți este pentru persoane solitare, vis-à-vis un butic cu haine nu tocmai ieftine, în spatele unei case sta un cațeluș adorabil ce parea un pic pierdut (sper ca nu era asa!), pe urmatoarea straduța gasim înghețata artizanala buna si scumpa, privim prin vitrine arta expusa, admiram platanii batrâni si înalti ce ofera umbra dorita (este octombrie si este cald), aproape fiecare casa are ghivece cu flori la ferestre, la balcoane sau la usa de intrare, pereti încarcati de verdeata- un fel de iedera cataratoare, buticuri cu suveniruri pentru turisti…

Satul are trei turnuri clopotnite, clopotnita propriu zisa, biserica si templul reformat de unde ai parte de privelisti frumoase asupra zonei. Biserica Saint Andre et Saint Trophime este din secolul al XII-lea si din pacate am gasit-o mereu închisa. La fel ca si templul reformat (1806-1816) ce a fost restaurat între anii 1993-1996 cu ajutorul statului francez, a donatiilor private de la artisti, banci, membrii parohiei. Poate voi prinde si momentul când le voi gasi deschise pentru o vizita interesanta, fiind atât de aproape, vizitam des aceste locuri, mereu gasim lucruri frumoase de vizitat.

O alta atractie a satului este castelul Lourmarin.

Castelul Lourmarin

Av Laurent Vibert 84160, Lourmarin, Franta

Castelul este construit pe un platou stâncos oferind de pe terasele sale o frumoasa priveliste catre satul Lourmarin.

Castelul a fost construit în secolul XV pe ruinele unei fortarete din sec. XII de catre Foulques d’Agoult, urmatorii proprietari au îngrijit mai mult sau mai putin castelul, ocupându-se mai mult de terenurile ce aduceau venituri si nu de renovarea castelului astfel ca la sfârsitul secolului al XIX-lea a ajuns o ruina.

În anul 1920 castelul urma sa fie vândut la licitatie pentru a fi folosit ca o cariera de piatra, piatra din zidurile sale sa fie folosita la constructia altor case. Soarta a facut ca un industrias din Lyon, Robert Laurent-Vibert, sa descopere castelul, l-a cumparat si restaurat folosind documente vechi din biblioteca din Aix-en-Provence. Din pacate Vibert a murit repede într-un accident de masina în 1925 dar a lasat mostenire castelul Academiei de Stiinte, Agricultura, Arte si Litere din Aix-en-Provence, el nefiind casatorit si fara urmasi, cu o singura conditie de a se înfiinta o fundatie care sa îi poarte numele.

Fundatia Lourmarin Robert Laurent-Vibert este culturala, anual primeste pe timpul verii 15 tineri artisti oferindu-le un cadru de desfasurare pentru activitatile lor artistice din diverse domenii: pictori, sculptori, muzicieni, cercetatori, scriitori. Artistii sunt cazati în castel sau într-o casa alaturata recent renovata, li se asigura o subventie saptamânala pentru hrana si deplasari.

Fundatia se ocupa si de întretinerea si gestionarea castelului, se ocupa de colectiile de carti din biblioteca castelului, sunt peste 28.000 de lucrari, de mobilierul din secolele XVI-XIX, de obiectele de arta si gravuri.

Programul de vizitare este: din mai pâna în septembrie 10h30- 18h45

Din noiembrie pâna în martie 10h30-12h45 si 14h30-17h15

Lunile aprilie si octombrie 10h30-13h15 si 14h30-17h45. Prêt bilet 8 euro.

Accesul din exterior pentru turisti se face printr-un portic, se merge pe o alee strajuita de copaci batrâni, se intra prin alt portic si aici este o gradina mica cu un iaz cu pesti colorati. În stânga este biroul de turism al castelului de unde se poate cumpara biletele de acces.

Dupa ce am platit biletul am primit si un pliant cu descrierea castelului ce este disponibil în limbile: franceza, engleza, germana, spaniola, catalana! , italiana, olandeza, ceha, rusa, chineza, japoneza si portugheza. La finalul vizitei acest pliant trebuie înapoiat doamnei de la casa de bilete.

Sunt disponibile si audioghiduri în limbile franceza si engleza. În lunile iulie si august se asigura si vizite ghidate toata ziua si în afara sezonului ghidajul se asigura doar cu rezervare si pentru grupuri mai mari de 7 persoane.

Vizita începe din punctul indicat « depart de la visite », se coboara scara pâna în curtea medievala, se viziteaza mai întâi partea de castel vechi sec. XV si urmarind indicatoarele se ajunge si în partea de castel noua din sec. XVI, partea renascentista. Din aceeasta curte privim arhitectura celor trei niveluri ale partii vechi a castelului. La parter sunt camerele folosite cândva ca bucatarie, pivnite, brutarie. Ne întoarcem la scara din piatra situata în turnul hexagonal construita cu rasucire dubla, sunt 93 de trepte monolitice, fiecare dala este o treapta înglobata în perete, si o cornisa decorata cu o friza sculptata cu 316 motive, spectaculoasa realizare.

Sala de concerte

A fost sala unde se mânca, sau în timpul razboaielor religioase a fost sala de garda. Astazi aceasta sala este o sala de concerte si de conferinte. Aici sunt expuse faianta de Delft, sticla de Murano sec. XVIII, o tapiserie d’Aubusson, pe pereti sunt expuse gravuri de Piranese, un celebru graveur italian din sec. XVIII.

Camera de onoare sau camera femeilor este situata la primul etaj.

Camera este mobilata cu mobila provensala sec XVIII, un frumos dulap ornat cu sculpturi, o canapea cu trei locuri în fata semineului, patul si paravanul sunt acoperite cu acelasi material ca si draperiile, pardoseala este acoperita cu placi din faianta, pasesti cu grija si atentie.

Sala de receptii

Sala de receptii este mare, usa de la intrare este singura de origine din tot castelul. Gresia de pe pardoseala este în mare parte cea originala si a ajutat ca model de referinta pentru refacerea pardoselilor din tot castelul. Piesa centrala a salii este semineul impresionant ca marime si decor iar piesele de mobila sunt în cea mai mare parte de origine spaniola: scaune în piele de Cordoba, mobila pentru obiectele de cult, un cufar pentru zestrea de casatorie... Un tablou ce reprezinta „La Crucifixion” ne atrage atentia...

Le petit salon

Micul salon contine un ansamblu de trei biblioteci datând de la sfârsitul secolului XVIII, aceste mobile provin de la o biserica din Avignon unde papii au locuit între anii 1309-1418. Într-o vitrina sunt expuse o tiara papala si embleme religioase. În salon mai putem vedea o masa spaniola sec. XVII, în centru un pian de concert Bluthner utilizat de tinerii muzicieni în timpul verii.

Ïn stânga semineului este o pictura din secolul XV, lucrare executata de Filipo Lippi care a fost ucenicul lui Botticelli, turistii sunt rugati sa faca fotografii fara blitz pentru protectia picturii, bineînteles ca m-am conformat. Este o pictura frumoasa pe lemn din Quatrocento.

La semineu sunt placi din fonta din a doua jumatate a secolului XVI, din pacate ceea ce era scris nu se mai întelege deoarece focul a distrus scrisul si se mai vad scenele ce reprezinta masacrul adeptilor religiei Vaudois.

Urmam scara din piatra si ajungem la etajul doi la a doua camera de onoare, adica camera barbatilor.

Camera de onoare, camera barbatilor

Camera este o reconstituire a unei camere din secol XVIII utilizata ca, camera de dormit de partea masculina. Mobila este sculptata, frumoasa si sobra, câteva piese de arta risipite prin camera.

Sala de muzica

Sala de muzica are plafonul pictat si arhitectura semineului în stil art deco. Plafonul si semineul au fost realizate în 1932 de pictorul Riou ce a beneficiat de oferta fundatiei de a locui si a crea opere de arta. Sala are mobila din secol XVIII si o colectie interesanta de instrumente muzicale: un clavecin din 1967 ce este o copie a unui clavecin din secol XVIII, un pianoforte din 1830 si un pian Erard din 1876 ce a apartinut lui Robert Laurent-Vibert, cel ce a dat o noua viata acestui castel.

Pe pereti sunt agatate instrumente muzicale din China si Vietnam, pe pardoseala sunt instrumente africane ca de exemplu un „balafon” stramosul instrumentului de azi xilofon.

Pe o masa cu suprafata sculptata sunt doua table de joc din sec. XVIII iar în vitrine sunt expuse piese din sticla sec. II-III provenita din situri arheologice egiptene si siriene.

La final înainte de a cobori la parter admiram terminatia scarii, e o cupola în forma de umbrela sprijinita pe o coloana subtire ce porneste de la scara rasucita. Superba aceasta scara de piatra.

Pe terasa de lânga bazin pe perete este o placa comemorativa dedicata lui Robert Laurent-Vibert.

Privim catre castel si observam ca ferestrele partii renascentiste sunt impodobite cu pilastrii în stil doric iar gorgoii de pe cladire ne privesc amenintatori dar nu mai sperie pe nimeni. Am petrecut clipe minunate vizitând acest loc iar terasele castelului ofera locuri de belvedere frumoase spre satul Lourmarin.

Castelul Lourmarin este clasat ca monument istoric si merita a fi vizitat de cei care trec prin Provence. 

---

VIZUALIZĂRI: 204 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI