La Mănăstirea Faneromeni

TIPĂREȘTE

Nu pot încheia seria impresiilor despre Lefkada fără a prezenta în câteva cuvinte un lăcaş de cult, cel mai mare şi cel mai important pentru credincioşii din insulă, Mănăstirea Faneromeni. Rândurile mele nu se doresc un îndemn special pentru a merge acolo. Dacă vă aflaţi în Lefkada, este aproape imposibil să nu treceţi pe lângă ea, iar dacă o veţi vizita sau nu, rămâne la propria apreciere.

Mănăstirea Faneromeni este situată în nord, aproape de Lefkas - oraşul capitală, pe drumul care duce spre Vasiliki, prin partea de vest a insulei. Este inutil a menţiona satul Fryni ca punct de reper. Din maşină, pe drumurile sinuoase, cu siguranţă o veţi remarca! Iar dacă mergeţi la Agios Ioannis pentru plajă sau pentru a înălţa un zmeu de lângă morile de vânt, puteţi contempla sfântul lăcaş chiar de pe ţărm.

S-a întâmplat ca noi să mergem la Mănăstirea Faneromeni sâmbătă, înainte de Rusalii. Din cauza aglomeraţiei, nu cred că aş recomanda cuiva să meargă acolo cu ocazia marilor sărbători. Grecii sunt un popor credincios şi în orice aşezare - de la cea mai mică până la cea mai mare - fiecare om îmbină evlavia cu plăcerea sărbătorii. Aşadar, în afară de slujba de la biserică, mai este nevoie şi de altceva. Lângă mănăstire, pe drumurile în pantă, atunci când am fost noi, se circula anevoie din cauza tarabelor deja instalate, aşezate înghesuit una în cealaltă, oferind produse dintre cele mai diverse. A fost singurul loc şi singura dată în care am văzut agenţi de circulaţie pe şoselele Lefkadei. Rolul lor nu era altul decât acela de a dirija traficul astfel încât să nu se creeze blocaje. Cu greu, am găsit un loc de parcare într-un spaţiu impropriu spus "amenajat". Era mai curând un loc retras, ceva mai sus de drumul principal.

Printre tarabele încărcate nu doar cu produse tradiţionale (miere, ulei, măsline, dulciuri, fructe şi seminţe), ci şi cu tot felul de vase şi ustensile de bucătărie, perdele, lenjerie de pat, îmbrăcăminte, papuci, jucării..., cărora li se alocaseră în mod oficial o bună parte din carosabil, am ajuns la poarta mănăstirii.

Dacă participaţi la o liturghie grecească veţi observa predominanţa femeilor şi copiilor în interiorul bisericii. Bărbaţii, atunci când vin la biserică, au tendinţa de a rămâne afară, preferând o discuţie cu prietenii. Absenţa lor din biserică este compensată de faptul că femeile aduc acasă pâine binecuvântată, tămâie, busuioc şi alte obiecte sfinţite. Femeile se roagă pentru soţii lor şi tot ele pregătesc bucatele specifice fiecărei sărbători, acest devotament oferindu-le o putere deosebită în cadrul familiei. A devenit celebră şi chiar este înscrisă în anumite ghiduri turistice, replica unei femei ameninţată că soţul ei o părăseşte: "Dacă pleci, nu vei mai avea pe nimeni să aprindă o lumânare pentru tine în biserică. Dacă pleci, cine va mai avea grijă de sufletul tău? "

Dincolo de vacarmul străzii şi al iarmarocului, trecând pe sub poarta deasupra căreia tronează chipul Fecioarei Maria - protectoarea insulei - într-un duios gest de acceptare pentru toată lumea, te învăluie liniştea profundă a oricărui lăcaş de cult.

Umbra deasă a pinilor şi a arborilor ornamentali, aleile îngrijite, băncuţele, mulţimea leandrilor încărcaţi de floare, precum şi a ghivecelor cu alte plante înflorite, toate îţi spun că te afli într-un lăcaş al Domnului. Gardurile de bârne, stâlpii de lemn de la cerdacurile caselor mănăstireşti sunt în deplin acord cu cadrul natural. Sub streşini, de la un pom la altul, toată curtea este împânzită cu mici steguleţe triunghiulare greceşti.

Cei care nu sunt îmbrăcaţi corespunzător, vor găsi la intrarea în biserică veşminte speciale pe care sunt invitaţi să şi le pună peste ţinuta personală, de vacanţă. Interiorul bisericii este ca oricare altul într-un lăcaş de cult ortodox. Ceea ce prezintă cel mai mare interes este o icoană făcătoare de minuni realizată - se pare - la Muntele Athos, în sec. XIX.

Vizitatorii interesaţi de muzee ecleziastice pot afla că şi aici exită unul. Intrarea este liberă, toată ziua, dar fotografiatul este interzis. Sunt expuse manuscrise bisericeşti, diverse documente vechi, veşminte preoţeşti, cruci şi potire de argint, candele şi alte obiecte necesare ritualurilor ortodoxe. Pe lângă vechi icoane, realizate în mare parte de meşteri locali, în muzeu se pot vedea mai multe valoroase obiecte provenite de la alte lăcaşuri de pe insulă, în prezent dispărute.

Poziţionarea sa la înălţime, pe un deal, face ca Mănăstirea Faneromeni să ofere vizitatorilor săi posibilitatea de a admira şi fotografia panorame încântătoare. În partea din spate, într-un punct de belvedere special amenajat, se poate vedea Lefkas - oraşul capitală a insulei, plaja Agios Ioannis şi bineînţeles marea cu imensitatea ei albastră. Am petrecut aici câteva clipe minunate şi încă am mai fi rămas dacă nepoţica noastră nu ne trăgea "la animale".

În incinta Mănăstirii Faneromeni există un mic parc zoo care îi va delecta cu siguranţă nu doar pe prichindei, ci şi pe cei mari. Iepuri, raţe, gâşte, găini şi cocoşi de rase decorative, căprioare cu pui, păuni, lebede şi foarte mulţi papagali de diferite specii, ţestoase şi chiar peştişori înotând într-un mic iaz, încântă deopotrivă pe toată lumea.

Spuneam la început că rândurile mele nu se doresc un îndemn special pentru a merge acolo, dar acum, după ce le-aţi citit, îndrăznesc să spun că Mănăstirea Faneromeni din Lefkada este un obiectiv care n-ar trebui să fie ratat. Dacă nu pentru bucuria sufletului în faţa unei icoane rare, făcătoare de minuni, dacă nu pentru peisajul unic pe care îl veţi admira de pe terasa de belvedere, măcar pentru sclipirea din ochii copiilor voştri privind papagalii cu penaj multicolor şi gingaşii pui de căprioare cătând spre mamele lor.

---

VIZUALIZĂRI: 4672 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI