Pelerin la Ierusalim și Betleem

TIPĂREȘTE

Salutare tuturor.

Demult mi-am dorit sa ajung in Tara Sfanta si Dumnezeu mi-a ajutat si ingaduit sa ajung acolo in praznicul Nasterii Domnului. De putin timp intors in tara, puterea acelor locuri inca ma inconjoara si gandul la locurile in care Mantuitorul Hristos, Maica Sa si Sfintii Apostoli au calcat nu ma lasa. Este si greu sa te desparti de acele locuri unde a inceput totul si unde speri sa revii, caci odata ajuns acolo, chemarea launtrica care te-a indemnat sa mergi pentru prima oara devine si mai puternica dupa ce ai parasit Tara Sfanta.

Asa ma simt scriind aceste randuri, sub imperiul emotiei si al dorintei de revenire cat mai curand in Ierusalimul pamantesc care nu poate fi tratat ca un simplu obiectiv turistic pentru ca este mai mult de atat. Ierusalim este acel loc in care omul tanjeste nu doar dupa mantuire cat mai ales dupa sfintire, caci mantuirea este treapta cea mai de jos care duce la sfintenie.

Ajuns in Ierusalim in zi de Sabat, totul era inchis, orasul parea pustiu si nimic nu circula. Oarecum dezolant peisajul in prima zi insa odata cu lasarea serii, orasul se redestepta si isi recapata freamatul care il defineste. Sabatul tine de vineri seara pana sambata seara si este tinut cu strictete de localnicii evrei.

Cazarea am avut-o undeva in orasul nou, aproape de Poarta Jaffa, cam la 15- 20 de minute de mers pe jos, locatie centrala si foarte buna.

Ajunsi la Poarta Jaffa, poarta de intrare directa in cartierul crestin din orasul vechi, ne-am indreptat catre Biserica Sfantului Mormant, unde ne-am inchinat si noi la Piatra Ungerii, Golgota cu locul rastignirii si Sfantul Mormant.

Din fericire nu a fost coada mare, am stat cam 10-15 minute maxim sa intram in Sfantul Mormant in care nu puteai sa stai mai mult de 10 secunde caci un calugar grec te grabea sa iesi ca sa intre si altii dupa tine. Tot aici se afla si presupusele morminte ale lui Iosif din Arimateea si Nicodim, unii din conducatorii fariseilor care au crezut si L-au urmat pe Hristos.

Fiind aproape seara deja, ni s-a facut foame si am tot cautat un loc sa mancam dar nu prea gaseam totul fiind inchis. Nu am avut curajul sa mancam in orasul vechi, am cautat ceva in orasul nou si abia pe la 6 seara se deschisese un restaurant pe langa hotel unde am reusit sa ne potolim foamea.

Apoi, pentru o plimbare de seara, am luat-o pe Mamilla Avenue, principala strada comerciala din Ierusalim, unde gasesti magazine moderne cu de toate si pentru toti, un fel de mall dar descoperit, la preturi exagerat de mari.

De la inceput tin sa precizez ca Ierusalim este un oras scump, chiar foarte scump pe alocuri, si de cele mai multe ori nemeritat zic eu, asa ca este bine sa aveti un buget pe masura.

Am mancat si la restaurantele de pe Mamilla mai mult din comoditate fiind foarte aprope de hotel, insa comoditatea ne-a costat si nu putin, un pranz pentru 6 persoane cati eram in grup ajungand si la 600 nis, adica in jur de 750 lei. Si nu era cine stie ce varietate de mancare, ci un singur fel principal si o bautura.

Transportul local acolo este destul de scump, mai ales taxiul, insa am apelat la serviciile oferite de hotel pentru transferul dus-intors aeroport hotel aeroport, adica in jur de 1000 nis pentru un minivan. Nu stiu daca am procedat bine sau nu dar sambata nu circula nimic de la Tel Aviv la Ierusalim si nu voiam sa ne tepuiasca taximetristii asa ca am preferat o varianta care, chiar daca s-a dovedit a fi mai scumpa, cel putin era sigura.

A doua zi, am plecat spre Muntele Maslinilor, locul de unde se vede cel mai bine orasul vechi, si locul de unde, in coborare spre oras, poti atinge cele mai importante locatii din Ierusalim.

Pentru Muntele Maslinilor, am luat un autobuz local din autogara palestiniana din fata Portii Damasc din cartierul musulman, nu mai stiu exact numarul autobuzului.

Mentionez ca sunt doua autogari palestiniene de unde pleaca autocare catre toate destinatiile importante din Palestina (Betleem, Ierihon, Hebron, Nazaret) in afara Ierusalimului cu AC si conditii foarte bune la 7 nis calatoria si o alta autogara de transport local in Ierusalim, ceva mai sus de prima, la conditii de transport nu prea bune la un pret de 5 nis calatoria, ambele in cartierul musulman din apropierea Portii Damasc.

Recomand microbuzele si nu autobuzele catre Muntele Maslinilor, sunt mai curate si se strecoara mai usor printre stradutele inguste din Ierusalim, fiind si mai ieftine (3 nis).

Ajunsi la Muntele Maslinilor (spuneti soferului Mount of Olives si va lasa exact acolo), am mers un pic pe jos in locul de unde se vede panorama orasului vechi in toata splendoarea sa. Ne-am dat seama ca trebuia sa ne reintoarcem la locul unde ne-a lasat soferul, pentru ca tocmai trecusem pe langa locul Inaltarii Domnului. Dupa cateva poze cu orasul vechi cu Domul Stancii si Poarta de Aur (inchisa) in spate, am urcat spre capela Inaltarii Domnului, administrata de musulmani in prezent pentru care se plateste o taxa de intrare de 5 nis. Am intrat in capela si am atins cu mainile noastre piatra de pe care S-a inaltat la cer Mantuitorul Hristos, existand si o urma a unui picior pe piatra; cealalta se pare ca a fost dusa la Constantinopol.

La un moment dat am ramas singur in capela in fata pietrei si ma gandeam cat de important este acel loc pentru noi crestinii, fiind locul unde a calcat Hristos inviat din morti dupa ce a savarsit lucrarea pamanteasca.

Am plecat de acolo catre Biserica Inaltarii, un pic mai jos de capela, doar traversezi strada, o manastire greceasca unde am dat din intamplare peste o maicuta romanca careia i-am lasat un acatist si un pomelnic pentru a fi citite acolo.

Am coborat pe niste scari catre orasul vechi trecand pe langa mormintele profetilor Vechiului Testament, de unde am intrat in Biserica Dominus Flevit, am trecut pe langa manastirea ruseasca Maria Magdalena (inchisa la ora aceea), si mai jos am ajuns la Gradina Ghetsimani (locul tradarii si prinderii lui Hristos).

Am intrat in Gradina Ghetsimani si de acolo in Biserica tuturor Natiunilor, unde inca se mai pastreaza piatra pe care Hristos S-a rugat Tatalui ceresc pentru a fi indepartat paharul durerii.

De acolo peste drum se afla Biserica cu Mormantul Maicii Domnului, care tocmai se inchidea urmand a se redeschide peste doua ore.

Am plecat cu gandul de a ne reintoarce la Mormantul Maicii Domnului catre Poarta Leilor, o alta poarta de intrare in orasul vechi din cartierul musulman, unde, imediat la dreapta se afla Biserica cu locul nasterii Maicii Domnului, la care se ajunge coborand niste trepte intr-o grota la subsol. De fapt, orasul vechi e construit peste orasul antic de acum 2000 ani si nimic din ce e in orasul vechi nu corespunde celui antic cu unele exceptii.

De acolo am plecat spre Zidul Plangerii, cel mai important loc de pelerinaj pentru evreii de pretutindeni, iar de acolo ne-am reintors la Poarta Leilor pentru a iesi din orasul vechi si a vizita si mormantul Maicii Domnului, afara din cetate.

Biserica cu mormantul se redeschisese si am avut bucuria de a ne inchina la mormant si la locul unde trupul Maicii Domnului s-a inaltat la cer necunoscand putrezirea.

De acolo am urcat spre statia de autobuz de unde am luat un microbuz catre Poarta Damasc si apoi pe jos pana la Poarta Jaffa trecand pe langa Poarta Noua (New Gate).

A treia zi am decis sa mergem la Betleem. Pentru asta am luat autocarul 231 din autogara palestiniana ce face legatura dintre Ierusalim si orasele din Palestina din fata Portii Damasc. Costul 7 nis de persoana si trece prin punctul de frontiera dintre Israel si teritoriile palestiniene (West Bank); e obligatoriu sa ai pasaportul la tine fiind controale la granita.

De retinut ca trebuie luat autobuzul care duce inauntrul teritoriului palestinian la Beit Jalla si nu la checkpoint unde te lasa si acolo te descurci singur.

La intrarea in Palestina nu a fost niciun control insa in Betleem mai sunt patrule de politie palestiniana care iti pot cere pasaportul pentru identificare.

Ajunsi in Betleem pe Hebron road, au navalit pe noi vreo 10 palestinieni taximetristi care se ofereau sa ne duca contra cost la Biserica Nasterii Domnului, la Grota Laptelui si la Biserica Pastorilor din Beit Shahour, la 50 nis de persoana. Initial, am refuzat dorind sa facem drumul pe jos pana la biserica, insa nu am reusit sa scapam de ei si, dupa negocieri, am acceptat la un pret de 25 nis de persoana incepand cu drumul pana la Biserica Pastorilor. Alegerea a fost cat se poate de inspirata intrucat Biserica Pastorilor (pastorii fiind primii oameni anuntati de nasterea lui Mesia de catre ingerul Gavriil) e absolut minunata si nu am fi putut merge le ea pe jos fiind la 14 km de oras; de mentionat ca sunt doua biserici una franciscana si una greceasca, noi fiind la cea greceasca unde se pastreaza grota pastorilor si mormantul lor.

Soferul ne-a asteptat in fata bisericii si de acolo am mers spre Biserica Nasterii Domnului, situata in centrul orasului, in Piata Manger (Piata Ieslei), o adevarata capodopera, cea mai veche biserica din Tara Sfanta, ridicata de Constantin cel Mare si consolidata de Justinian.

Intrarea in biserica se face printr-un zid ingust si mic de 1 metru cred tocmai pentru ca navalitorii sa nu intre in biserica calare dar si ca semn al umilintei si smereniei ce trebuie sa caracterizeze orice pelerin care vine aici.

Pana sa intram in biserica multi "binevoitori" se ofereau sa ne ajute cu turul bisericii si grotei laptelui dar am refuzat si ca sa scapam de ei, le ziceam ca e a doua sau a treia oara cand venim aici deci nu era cazul sa ne ajute cu nimic.

Am coborat si la subsolul bisericii la steaua pe locul unde S-a nascut Hristos, am stat foarte putin la coada cred ca 5 minute, ne-am rugat si inchinat si am plecat multumiti ca Dumnezeu ne-a ajutat sa ajungem pana aici tocmai in postul nasterii Sale.

Langa biserica se afla biserica catolica Sfanta Ecaterina, la subsol pastrandu-se grota nasterii originala care face legatura cu locul nasterii Domnului din Biserica Nasterii.

In Biserica Nasterii se faceau pregatiri intense pentru ziua de Craciun si am simtit parca miresmele darurilor aduse de cei 3 magi Pruncului la ieslea din Betleem.

De acolo am mers spre Grota Laptelui, situata cam la 200 m de Biserica Nasterii, grota fiind locul unde se spune ca Maica Domnului l-a alaptat pe Prunc.

Fiindu-ne foame am zis sa mancam ceva si am gasit in zona restaurantul St. George unde am mancat cel mai bun shishtaouk mancat vreodata.

Preturile in Betleem sunt la jumatate fata de Ierusalim, chiar mai mici in unele locuri, insa curatenia cam lasa de dorit, ceea ce in Ierusalim nu am intampinat probleme in acest sens.

Am platit numai in shekeli in Betleem iar in Ierusalim tot shekeli, cu exceptia suvenirurilor, insa noi am avut mai mult shekeli cumparati din tara.

Se apropia seara si nu voiam sa ne prinda prin Betleem singuri asa ca am plecat in graba cum ne-a invatat soferul pe strada papa Paul al VI lea pana la strada principala de unde am zarit statia de autobuz care ne-a dus inapoi la Ierusalim.

La iesirea din Palestina si intrarea in Israel, toti ocupantii palestinieni au fost dati jos din autocar pentru control si am ramas doar noi 6, un soldat israelian controlandu-ne pasapoartele si viza (tichetul) albastru de intrare in Israel de la aeroport. Am trecut cu unele emotii si am ajuns inapoi la hotel.

In ultima zi am mers pe muntele Sion unde am vizitat Biserica Adormirii Maicii Domnului (abatie benedictina), unde a adormit Sfanta Fecioara, diferita de Biserica greceasca cu mormantul Maicii Domnului unde a fost inmormantata. Aici a adormit Maica Domnului, Sfintii Apostoli ducand trupul sau pana la mormantul din afara cetatii unde se afla biserica greceasca. Tot pe muntele Sion se afla mormantul regelui David si locul Cinei celei de Taina.

De aici am intrat in orasul vechi prin Poarta Sion care duce in cartierul armenesc si am vizitat si Patriarhia armeneasca.

Pe oriunde am fost am cumparat si suveniruri nu de la comercianti ci numai din biserica.

Oricum pe toata durata sederii noastre nu am simtit nicio teama (poate un pic in Betleem), siguranta fiind deplina in Ierusalim.

Mergeti in Tara Sfanta.

---

VIZUALIZĂRI: 3830 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI