Israel la început de februarie - Ierusalem partea a II-a

TIPĂREȘTE

Continuare ziua a treia

Așa cum scriam în reviewul despre Bethlehem am luat apoi autobuzul spre Ierusalem și am rugat șoferul să ne lase în stația de lângă Jaffa Gate pentru a câștiga timp prețios și a nu mai merge până la Stația de autobuze HaNevi’im Terminal.

Aici am trecut de poarta în formă de L, doar am văzut centrul de turism în stânga, era închis, zi de Shabbat, și am intrat în Piața Omar Ibn al-Khattab. În dreapta ei se află Citadela, nu am vizitat-o, mi-am prioritizat obiectivele după dorințele mele și după timpul avut la dispoziție.

Am vrut să văd Cartierul Armenesc și mai ales Catedrala Sfântul Iacob cu orar de vizitare 15-15:30, în timpul slujbei. Am mers pe strada Patriarhatului Ortodox Armean circa 200-300 de metri, și pentru că am ajuns mai devreme am intrat pe marea poartă și apoi am mers pe un culoar în dreapta în zona de vizitare a cartierului care este așezat în interiorul zidurilor. Harta coloniei armene este armeniapedia.org/wiki/Fil ... meniquarter.gif.

Am ajuns într-o piață interioară, mai erau și alți turiști, am admirat clădirile și scrierea lor doar în armeană, am mers printr-un coridor și am ieșit pe altă stradă unde doar am pozat Biblioteca Galoust Gulbenkian și Muzeul Mardigian, erau închise. Am trecut și pe lângă reședința călugărilor și școala mănăstirii și după un mic grup de ruși care aveau ghid am coborât pe scări pentru a vedea mica Biserică Sfinții Arhangheli, cu mica grădină cu măslini și o „bătrână” viță de vie. De aici era zid și nu se mai putea merge înainte. Frumoasă dar scurtă plimbarea prin liniștitul cartier armenesc... Din 2010, khachkar, crucea armeană de piatră și simbolismul ei sunt înscrise pe lista UNESCO a patrimoniului cultural imaterial, se găsește peste tot, pe ziduri și nu numai…...

Am revenit pentru a vedea marea catedrală închinată lui Iacob, fratele lui Iisus, primul episcop al Ierusalimului. Este biserica principală a Patriarhiei Armenilor din Ierusalim. Am intrat și am ascultat cu plăcere slujba, am admirat temelia de azulejos, frumoasele covoare, balcoanele, scaunul patriarhului, marele iconostas, realizate din lemn foarte fin lucrat, candelabrele și icoanele gen tablou, puțin înnegrite de fum. Cred că erau o minunăție dacă ar fi fost recondiționate, mi-am adus aminte de Catredrala Vank din Isfahan vezi impresii. Nu am putut poza prea mult și acum îmi pare rău pentru că nu am avut mai mult curaj, un călugăr vigilent îmi făcea observație să nu deranjez slujba, avea dreptate, însă….

Cu regret am părăsit catedrala, m-am întors pe același drum și am luat-o imediat la dreapta pe strada pietonală James și de aici pe stânga pe strada Ararat ce urcă ușor în trepte, pentru a ajunge la Mănăstirea Siriană și la Biserica Sfântul Marcu, aflată în interior. Este o mică sectă ortodoxă ai căror membri sunt cunoscuți sub numele de iacobiți. Am intrat în curtea interioară, mică, biserica era deschisă, întuneric beznă, nu am putut face poze….

De aici am urcat spre nord pe strada Mark și undeva în stânga aproape de câteva magazine, un patron ne-a spus să urcăm pe o scară metalică pentru priveliști deosebite, așa am ajuns la Promenada pe Acoperișurile Bazarului. De aici se poate vedea Minaretul Moscheii lui Omar, Cupolele Bisericii Sfântului Mormânt, Clopotnița și Cupola Bisericii Luterane și alte obiective mai apropiate sau mai îndepărtate….

Am revenit și am plecat la Biserica Luterană a Mântuitorului cu a sa mare clopotniță care cu o seară în urmă era închisă. Am plătit 15 NIS de persoană pentru a urca în turn. Se urcă în spirală pe scări înguste, la început are și două platforme binevenite pentru odihnă. De sus am admirat Ierusalemul, Cupolele Sfântului Mormânt dar și frumoasa cupola albăstruie a Bisericii Sfântului Ioan Botezătorul. Am vizitat și vechea fundație a altei biserici aflată la subsol și o frumoasă cafenea aflată la parter, în afară, în dreapta într-o frumoasă zonă cu coloane și coridoare.

Am ajuns imediat la Muristan Square cu bazarul său și frumoase cafenele și restaurante, ne grăbeam puțin, era trecut de ora 17:00. Am întrebat pe cei cu magazine cum se ajunge la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, îi vedeam spatele dar nu și intrarea, nu sunt indicatoare. Un tânăr ne-a dus la intrarea care se face dintr-o alee a bazarului, mi-a cerut 10 NIS, m-am făcut că nu pricep, m-a salvat pictorul care a venit și ne-a deschis biserica. Aceasta are pictura aproape terminată, este frumos realizată, în dreapta este o icoană a Sfântului Ioan Botezătorul în care este încorporat un fragment din craniul Sfântului.

De aici prin bazar și tot pe indicatoare am plecat la Poarta Damasc și la hotel. În drum am trecut și prin piața din zona arabă pentru anumite cumpărături fără prea mare importanță. Aceasta a fost ziua a treia a plimbării mele prin Ierusalemul vechi pe care am să-l mai vizitez și în a patra zi.

Ca de obicei am plecat dimineața, era o zi de duminică, prin Poarta Damasc, pe strada Al-Wad, pe indicatoare la Muntele Templului. Zona era pustie la acea oră, tarabele închise...

În jurul orei 8:20 eram la intrare. Acesta era deschis între orele 7:30- 10:30, se intră ca la aeroport. Înainte mai trecusem printr-o altă poartă ce merge la Zidul Plângerii. Am hotărât să vedem Muntele Templului mai întâi și am intrat pe singura poartă deschisă pentru nonmusulmani, Poarta Maurilor.

Cum intri în dreapta este Muzeul Islamic și puțin mai în față Moscheea Al-Aqsa. Despre această întinsă zonă nu voi mai scrie cu amănunte, puteți citi impresiile colegei Carmen Ion - vezi impresii; am mers mult în față până la capătul curții de jos spre Grajdurile lui Solomon dar și pentru poze spre Muntele Măslinilor, apoi am urcat la Domul Stâncii. Puțină lume la acest deosebit obiectiv care mi-a plăcut mult și nu trebuie ratat.

Am ieșit prin Poarta Lanțului (Bab al-Silsila) cea mai apropiată de Zidul Plângerii pe care l-am văzut mai bine a doua oară. Cred că este mai ușor să-l vedeți mai întâi pe el și apoi să urcați și să intrați la Muntele Templului.

De aici am revenit pe lângă Tunelurile Zidului de Vest pe care nu le-am văzut și după ce am ieșit din zona securizată am vizitat, urcând niște trepte în dreapta, Sinagoga Ytzak, complet restaurată, frumoasă în interior, era prima văzută în Ierusalem. Pentru cei care vor să afle detalii despre sinagogă și despre obiecte de artă rituală evreiască, recomand site-ul jewish-romania.ro/patrimo ... obiecte-rituale.

Apoi am urcat pe niște străzi în trepte spre stânga, spre Cartierul Evreiesc pe care vroiam să-l văd, având câteva repere. Am ajuns mai întâi pe Cardo, acum o zonă frumoasă cu galerii de artă, antichități, magazine, erau și ruine ce aminteau de vechiul Cardo Maximux, al orașului ridicat de Hadrian. Am ajuns apoi în zona de case, magazine, sinagogi...

Am trecut de Moscheea Sidi Umar cu al său înalt minaret ce se află foarte aproape de Sinagoga Hurva. Clădirea este o copie fidelă a vechii sinagogi, are o cupolă mare și mari arce și este considerată a treia ca mărime și înălțime pe cerul Ierusalimului, alături de Domul Stâncii și de Sfântul Mormânt. Am urcat și am intrat într-o anticameră pentru a-i vedea interiorul dar un paznic vigilent ne-a spus să plătim 15 NIS de persoană pentru că se poate merge și sus pentru poze. L-am rugat să mă lase doar pe mine să fac o poză din ușa sinagogii, nu am avut succes. Am mers mai departe dar la întoarcere am profitat de lipsa lui și tot am reușit să fac câteva poze fără bani...

Foarte aproape, în spatele sinagogii, este Piața Hurva, aici se află și un centru turistic de informare și tot aproape este Beit El Yeshiva, Yeshiva este o instituție evreiască de învățământ superior religios care se concentrează asupra studierii textelor religioase tradiționale, în primul rând a Talmudului și a Torei, scrierile sfinte ale religiei iudaice. Aceasta a fost înființată în anul 1775 și evreii sefarzi au studiat doctrinele Kabbalei în această școală și continua să studieze și astăzi…...

Pe indicatoare tot aproape am mers la următorul obiectiv pe care doream să îl văd: Cele patru sinagogi sefarde. Ele au fost construite în sec. 17 mult sub nivelul solului, conform legilor otomane, care nu permiteau acoperișurilor sinagogilor să depășească în înălțime clădirile învecinate. Se intră în prima unde am plătit 15 NIS de persoană, bilet de seniori. Aceasta se numește Yohannan Ben Zakkai și are în partea din față două dulapuri unde se țin sulurile de Tora cu o pictură în nuanțe de albastru și auriu. Tavanul are frumoase arcuri asemănătoare stilului gotic. Se merge în față și în partea stângă se intră în altă sinagogă, mult mai mică ca lățime, Sinagoga Centrală. Apoi se intră în alta mult mai mare cu o frumoasă cupolă, Sinagoga Istanbul. Ne-am reîntors pentru a merge la cea de a patra, aflată tot în stânga dar vizavi de intrare. Mai întâi am vizitat un mic muzeu cu exponate religioase și am intrat la Sinagoga Eliyahu HaNevi (Sinagoga Profetul Ilie) considerată cea mai veche. Scaunul așezat la intrare amintește de scaunul pe care a stat Ilie. Tradiția spune că, dacă te așezi pe el, îți vei găsi perechea, la noi nu mai era cazul…. Sulurile de Tora sunt păstrate într-un superb dulap din sec. 16, sculptat manual.

De aici ne-am întors, am trecut pe lângă partea de vest a căii Cardo, erau frumoase coloane corintice, ce făceau parte dintr-un drum principal magnific din perioada romano-bizantină, care a servit de-a lungul timpului până astăzi ca o arteră importantă pentru cumpărături. Apoi ne-am reîntors tot pe Cardo, am văzut faimoasa Hartă a Ierusalimului la scară mult mai mare pe care eu o văzusem în realitate în Iordania, la Madaba, am făcut și poze frumoaselor mozaicuri așezate pe pereți ce înfățișau diferite activități. De aici tot pe indicatoare și tot aproape am mers la Zidul Larg - Primul zid al orașului apoi la Ierusalimul primei perioade - Yad Ben Zvi unde se prezintă pe zid harta și înălțimea posibilă a zidului și am continuat, de fapt am coborât să vedem Turnul Israelit și apoi am ieșit din cartier și din orașul vechi pe la Jaffa Gate.

Am coborât la nivelul străzii, am ajuns la partea finală a Promenadei Azrieli realizată în anul 2008 cu ajutor canadian, am traversat printr-un frumos parc, Parcul Teddy, apoi printr-o parte din Jerusalem Walls National Park și am urcat spre următorul obiectiv YMCA Ierusalim, hotel aflat pe Strada Regele David. A avut ca architect pe cel care a ridicat Empire State Building din centrul New Yorkului. Am mers acolo pentru a urca cu liftul în vârful clădirii pentru imagini atât asupra Ierusalimului vechi cât și a celui nou. Se plătește 15 NIS de persoană, am vrut să urc doar eu dar mi s-a spus că trebuie să fim două persoane pentru siguranță, nu am înțeles de ce…. Am renunțat, văzusem Ierusalimul vechi cu o zi în urmă din clopotnița Bisericii Luterane, acum regret pentru că vedeam orașul mergând cu liftul și nu pe minusculele și întortocheatele scări…...

Am coborât pe strada Regele David și imediat la prima intersecție am traversat la dreapta și am ajuns la capătul opus al Promenadei Azrieli, am mers pe ea și la un moment dat în fața unei parcări aflate vizavi văd un indicator pe care scrie: spre lift. Am traversat și am urcat cu liftul de la -5 la 1 și am ajuns pe un frumos pod ce leagă frumoasele magazine de pe Alrov Mamilla Avenue. Am pozat și tot cu liftul am coborât la parter și am mers pe frumoasa stradă pietonală cu magazine de firmă, restaurante, cafenele. În fața fiecărei intrări era câte o statuie, se putea cumpăra, era scris numele artistului. Aceasta a fost mica mea plimbare prin Ierusalimul de Vest...

Cu regrete am ajuns la capătul străzii Mamilla și am urcat la Jaffa Gate și apoi tot prin vechiul oraș și prin bazar pentru mici cumpărături am ajuns la Poarta Damasc și de aici la hotel. Am luat bagajele și am plecat apoi la Central Station pentru a lua autobuzul spre următorul oraș, frumosul Haifa. Despre transport voi scrie când voi povesti despre cazarea de colo...

La revedere Jerusalem, trăiesc cu speranța că voi mai reveni la tine, mai am atâtea de văzut!...

---

VIZUALIZĂRI: 3419 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI