Castelul Dunrobin, bijuteria Highlands-ului

TIPĂREȘTE

Dupa micul dejun servit in camera, la Shandwick Inn, am inceput itinerariul unei noi zile in Scotia, cu cel mai nordic punct pe care ne-am propus sa-l atingem, nu insa si cel mai nordic punct al Scotiei. Distanta intre Inverness si Castelul Dunrobin (54 mile) am parcurs-o in aproximativ 1h30 minute, acesta aflandu-se pe coasta de est a Highlands de Nord, cu vedere la Moray Firth, la nord de satele Golspie si Dornoch (faimos pentru catedrala si Royal Dornoch Golf Club).

Am ajuns devreme la castelul Dunrobin, insa ceata ne-a impiedicat sa-l vedem de la distanta. Am fost intampinati cu muzica scotiana traditionala la cimpoi si angajati imbracati in kilt-ul specific clanului Sutherland.

Pretul unui bilet este 11,5 lire, in care este inclusa si o demonstratie de vanatoare cu soimi, doar in intervalul orar 11,30-14,00.

Castelul Dunrobin (deschis anual intre 1 aprilie si 31 octombrie) este cel mai mare din Highlands de Nord, cu 189 de camere si unul dintre cele mai vechi castele locuite continuu, datand de la inceputul anilor 1300, casa contilor si mai tarziu, ducilor de Sutherland.

Castelul, care seamana cu unul francez, cu turnurile sale conice inalte, a cunoscut influentele arhitectonice ale lui Sir Charles Barry, care a proiectat Casa Parlamentului din Londra si ale lui Sir Robert Lorimer din Scotia. Castelul a fost folosit ca spital naval in timpul primului razboi mondial si ca scoala internat pentru baieti, din 1965 pana in 1972.

A fost casa contilor si ducilor din Sutherland din secolul al XIII-lea si pentru prima data a fost mentionat ca o cetate a familiei in 1401. Sutherlands a fost una dintre cele mai puternice familii din Marea Britanie, cu numeroase aliante matrimoniale si teritoriale importante.

Numele Dun Robin inseamna Dealul Robin sau Fortul in gaelica si probabil vine de la Robert, cel de-al 6-lea Conte din Sutherland care a murit in 1427.

Castelul timpuriu era de fapt o fortificatie patrata, cu pereti grosi si un tavan boltit, care s-a pastrat timp de 200 de ani, pana cand s-au adaugat o scara si o casa inalta. In 1785 a fost construita o extensie a acestuia. In mod remarcabil castelul timpuriu inca mai supravietuieste, mult modificat, facand din Dunrobin una dintre cele mai vechi case locuite din Scotia.

Sir Charles Barry a fost retinut in 1845 pentru a remodela complet castelul, pentru a-l schimba de la un fort intr-o casa in stil baronial scotian, care a devenit popular printre aristocrati, inspirati de noua resedinta a reginei Victoria de la Balmoral.

Exista foarte multe influente franceze, inclusiv gradinile asemanatoare cu cele de la Versailles, acestea oferind florile cu care sunt realizate aranjamentele fabuloase pentru camerele castelului.

O mare parte din interior a fost distrusa de un incendiu in 1915, iar interiorul de astazi este in principal opera arhitectului scotian, Sir Robert Lorimer, care a modificat turnul principal si turnul cu ceas din partea nordica a cladirii, in stilul Renasterii scotiene.

Turul incepe de la scarile principale, in dreapta acestora aflandu-se un semineu functional, frumos ornat cu steme ale familiei si cu inscriptii in gaelica. Scarile duc la camerele de stat de la primul etaj.

Sala de mese are tavanul din stejar, friza din partea de sus a camerei, de origine italiana prezinta scene din perioada clasica greaca. Scaunele, 22 la numar, sunt in stil jacobean, ducesa Eileen cofectionand husele intre anii 1932-1939, fiecare avand cate o stema diferita a familiei. Masa este impodobita cu argint georgian sau victorian. O piesa mare din argint in dreapta mesei este confectionata de argintarul Paul Storr.

Turul continua cu The music room, The breakfast room, The drawing room, The military room cu o colectie de uniforme, arme, medalii si steaguri, iar in Library sunt 10000 carti, unele editii rare. The Green and gold room, invecinata cu Dressing room, a fost redecorata in stil francez de catre ducesa Eileen in 1921, camera originara datand din 1785 cand contesa de Sutherland s-a casatorit cu lordul Stafford. Apartamentul are si un dressing și o baie, care a fost prima instalata in castel. In Nursery, copiii familiei si cei invitati se amuzau impreuna cu bona, jucariile incluzand un cal si o casa a papusilor, care au fost oferite cadou de contesa de Southerland, fiicei ei.

Dormitorul copiilor are paturi pentru doi copii, iar baia este extrem de ingenioasa: dupa ce a fost construita baia din dormitorul ducesei, acesteia i-a venit ideea de a scoate toate scarile circulare si de a le inlocui cu bai rotunde prevazute cu robinete foarte puternice si conducte de apa.

The seamstreess’s room (croitoria) mai e denumita si Camera bantuita. In sec. al 15-lea, contele de Sutherland a capturat, dupa o lupta, o frumoasa tanara fata din clanul Mackay pe care a inchis-o in aceasta camera. Contele a vrut sa se casatoreasca cu ea, dar fata l-a refuzat si intr-o noapte a incercat sa fuga, coborand pe o franghie. Infuriat, contele a scos spada si a taiat franghia, cauzand moartea fetei. Se spune ca fata plange si tanjeste, dar nimeni nu a vazut-o. Cu toate acestea, la un nivel mai jos, se povesteste ca se aud adesea pasi.

Nu pot sa nu remarc faptul ca in fiecare camera sau hol exista aranjamente florale realizate cu mult bun gust, majoritatea continand un soi de leandru cu flori gigantice. De asemenea, gradinile pot fi admirate de la ferestrele castelului, insa noi nu am avut acest privilegiu din cauza cetii.

Pentru a ajunge la gradini am coborat treptele din partea opusa intrarii in castel si am avut surpriza ca la poalele treptelor sa gasim o specie de Gunnera manicata, din America de Sud, numita si Piciorul dinozaurului, cu frunze gigantice, cu diametru ce poate ajunge la 8 picioare. In ciuda locatiei lor nordice, gradinile adapostesc o gama surprinzatoare de plante, fiind interesante pentru toti si mai ales pentru cunoscatorii gradinilor formale victoriene.

Incet, incet s-a ridicat si ceata, facand vizibila gradina in splendoarea ei si castelul in maretia lui. Ne-am apropiat de zona in care urma sa asistam la spectacolul oferit de pasarile de prada si ne-am intalnit cu Andy Hughes, instructorul profesionist, care, tinea in brate’’ un ditamai vulturul.

Spectacolul a inceput cu o bufnita de 20 ani, urmata de un mai tanar soim, iar Andy ne-a demonstrat și explicat diferitele metode de vanatoare folosite de bufnite, soimi intr-un spectacol fascinant, care a creat oportunitatea unor fotografii superbe, pasarile zburand exact deasupra capetelor noastre.

A instrui una dintre aceste pasari salbatice si fabuloase este un proces lung si dificil, care necesita rabdare, expertiza si dedicare. Intre instructor si pasari am sesizat, o chimie’’, intocmai ca intre un caine si stapanul sau.

Dupa ce spectacolul s-a terminat, am facut cateva fotografii, profitand si de faptul ca ceata s-a mai risipit, apoi ne-am continuat drumul catre Eilean Donan castle, cu destinatia finala a zilei: Loch Ness si Urquhart castle.

---

VIZUALIZĂRI: 1079 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI