Groningen, Amsterdamul Nordului

TIPĂREȘTE

Groningen, este bijuteria ascunsă a Olandei, e mai la ,,capăt de linie’’, în nordul țării, aproape de granița cu Germania, la trei ore de Bremen sau două ore și jumătate de Amsterdam, e supranumit chiar Amsterdamul Nordului și este un oraș cu adevărat olandez, marea este destul de aproape și de vă plac lucrurile trăznite, se poate face o bălăceală în noroi, în niște insule de nisip mai la nord, dar eu tot amăn distracția pentru o zi cu soare.

Este capitala provinciei Groningen, fortăreața Olandei de nord, este al doilea oraș universitar al țării, are circa 50 000 de studenți, se ,,plimbă’’ zilnic pe roți, fiind considerat una din capitalele mondiale ale ciclismului.

Iubesc acest oraș prietenos pentru atmosfera lui aparte, e cu un pas spre trecut și cu unul spre viitor, prin arhitectura lui modernistă, de inspirație italiană în unele zone, motiv pentru care i se spune și Siena Nordului.

Orașe mari, precum Rotterdam sau Amsterdam, nu pot fi explorate într-o zi, dar Groningen este relativ mai mic, iar centrul lui istoric de 2 km, înconjurat de canale, este compact și bine conservat.

In Groningen, vechi oraș hanseatic din secolul 14, eu mă simt ca ,,acasă ‘’, el atrage prin forța lui istorică, prin casele vechi cu frontoane, prin cele 30 de case de oaspeti ce au fost odată azile pentru săraci și bolnavi, ele ascund curți interioare medievale, unde mai poti arunca o privire, dar ai nevoie de un ghid.

Arhitectura veche a urbei, trădează istoria turbulentă a acestui bătrăn oraș, menționat prima dată în 1040…nu voi scormoni prea mult în sacul lui istoric …a înflorit comercial în secolul 13 și în Evul Mediu …

In timpul celui de-al doilea război mondial, o parte a centrului istoric a fost distrus, dar orașul va înflori, prin expansiune, într-un ritm alert și modernist.

Poate e bătrăn, dar orașul are o inimă tănără, datorită Universității create în 1614, un sfert din populația orașului, ce numără aproape 200 000 de locuitori, este reprezentată de studenții olandezi și internaționali, ce studiază în facultățile răspăndite prin 150 de locații în oraș.

Groningen este un oraș la superlativ , are cea mai tănără populație din Olanda, a fost declarat pănă nu demult ca avănd cel mai bun centru istoric din Olanda, iar cetățenii lui sunt considerați ca fiind alături de danezi, printre cei mai fericiți europeni.

Are bătrănul oraș bogat o gară istorică de talie europeană, cotată ca fiind printre cele mai frumoase de pe continent… orașul are cel mai mare parking european de biciclete, are cel mai mare bar european, numit Trei Surori, are cea mai frumoasă clădire modernistă-Gasunie, e sediul unei companii de gaz, are cel mai modern urinoir decorat artistic, si se laudă cu prima femeie student la medicină din Olanda … mai are în buzunarul mic cea mai mare fabrică de zahăr …mai e și un festival muzical al verii numit Eurosonic, unde vin vara 200 de formații din toată Europa, o adevărată nebunie…sunt deja o groază de ,,the best’’.

A venit vremea să ne urcăm în tren, cobor în Central Station , una din cele mai surprinzătoare și frumoase gări din Europa, este o clădire monumentală și are 120 m lungime, ea se închină din 1896, zeilor călătoriei. Olandezii alintă gara cu numele de ,,catedrala roții înaripate’’, clădirea în sine este un monument național, ea a fost proiectată de un arhitect Gosschalk și te uimește prin proporții, are elemente clasice flamande, dar și renascentiste și gotice.

Prima dată am intrat în ea prin 2001, am trecut solo prin holul ei central, exact ca valiza prin gară, enervată de o mare întărziere, că greșisem trenul și nimerisem în Leeuwarden, orasul Matei Hari (vezi impresii).

Sala principală este ca un muzeu dedicat zilelor fericite ale călătoriei cu trenul în secolul 19. Regina Beatrix, a venit să inaugureze în 1959 gara renovată, eu am uitat să-mi dau voaleta jos, și am ratat ca fraiera plafonul spectaculos, făcut din papier –mâche, observănd doar decorațiile de pe pereti și vitraliile luminoase cu motive geometrice colorate, sunt absolute superbe.

Gara și-a pierdut din funcțiile oficiale, este grandioasă și simbolică, fiind situată în marginea orașului istoric, ce mai are încă două gări, în Groningen Nord și Groningen Europapark.

Iată-mă în gară într-o zi de sămbătă, zi de tărg, vin aici pentru a cincea oară, mă uit fermecată la un felinar înalt de fier de 6 m, care a fost refăcut pe baza unor fotografii vechi și pus chiar în hol.

Imediat ce ies din catedrala gării, ajung în ,,balconul orașului’’, Stadsbalkon o piață publică pietonală, salut afectuos statuia albă a unui cal, numit într-un căntec popular local, calul unchiului Tom, aluzie la un biet animal, ce nu a mai avut zile și a murit în măinile proprietarului… arunc apoi o privire veselă, spre noile parcări subterane din 2007, cu o capacitate de peste 6000 de biciclete, extinsă am înțeles la 10 000 în ultimii ani, datorită suprasaturării.

57% din populația orașului merge pe bicicletă, sunt de trei ori mai multe biciclete decăt locuitori, Groningen este considerat chiar capitală mondială a ciclismului, el se rostogolește de dimineașa pănă seara, pe un covor ciclabil, fără cusur, infrastructura este formidabilă.

De pe balconul gării, mă uit prin patru inele concentrice, ce ies din asfalt în underground și sunt fasinată de un ocean de biciclete, suprapuse pe două nivele …un pom verde iese din adăncuri, chiar prin cerc …prima dată nu am ghicit ce se ascunde în buricul pămăntului…merg în urma unei doamne în vărstă, ce coboară o pantă descendentă, spionez cum ridică abil bicicleta, cu un levier, pentru a o urca pe un rastel, o încuie cu un lacăt și pa…e în siguranță …oricum șansele de furt sunt mai mici, aici în parking, nu se plăteste nimic, totul e monitorizat …. descopăr și un atelier de reparat biciclete, unde un tănăr umflă o roată…e ordine desăvărsită, curătenie perfectă și liniste absolută, proprietarii sunt la muncă, eu la plimbare, pietonal.

Arta modernistă invadează orașul chiar din gară, traversez un pod mobil peste un canal și revăd cu plăcere clădirea postmodernistă a muzeului din Groningen, realizată de arhitectul Italian Alessandro Mendini, e înconjurat numai de apă, muzeul modernist mă așteaptă cu degetul mustrător, de mulți ani, are forma unui vas pe mare și căpitanul instituției, mă fluieră lung de pe pasarelă ,,I’ m open for you, Lady ‘’…nu voi mai trage chiulul de la lecția de artă și spre sfărsitul zilei turistice, voi poposi într-un muzeu de top al Olandei.

Canalul pe care trec se cheamă Diepenring , el înconjoară centrul istoric al orașului vechi, ce poate fi explorat pietonal sau cu bicicleta, aici, străzile principale sunt intersectate de străzi înguste, pline de farmec, traficul mașinilor este total interzis.

Am pornit spre centrul negustoresc al orașului, mergănd pe strada principală de shopping, numită Herestraat , la nord –estul ei se află Grote Markt , unde e miezul medieval, straturile vechi pe care s-a așezat istoria. Nu e prea multă lume, sunt turiști mai puțini ca altă dată, parcă și atmosfera nu mai e la fel de pitorească... dar olandezii și studentii sunt plecati în mare parte prin vacanță...

Nu mă abonez la Turnul Martini , (1462-82) simbolul orașului, să nu fac apoplexie, dar ochesc un grup de germani, ce urmau să se ancoreze de o sfoară, să urce temerar treptele turnului, pentru a avea orașul la picioare. Renovat recent, turnul a fus adus la gloria lui inițială de acum 500 de ani, el este poreclit ,,domnul cu haine cenușii’’ și este tăticul tuturor turnurilor din oraș, nici o clădire nu are voie să-l depășească în înălțime, a mai intrat la apă datorită vărstei, nu mai are chiar 100 de metri, e ceva mai scurt, are 96 de metri. Pentru 3 euro pe care-i încasează biroul de turism, aflat peste drum în Grote Markt, te legeni pe o sfoară și urci pe niște scări înguste, pănă pe la galeria trei, asteaptă –mă moșule mult și bine, că nu-s cocoșatul de la Notre Dame, poți să strigi din toți rărunchii, că esti trist și posomorăt, nu urc, ia uite ce scrie pe afiș, nu e recomandat persoanelor cu inimă sensibilă.

Acest al patrulea turn al Olandei, valoros moșul, se află lăngă Martinikerk , tot pe colțul nord estic din Grote Markt.

Biserica veche de 800 de ani, construită în sec. 15 mă primeste cu bratele deschise în împărăția somnului, teleportăndu-mă în Evul Mediu.

Ochii mei se odihnesc pe niște picturi vechi valoroase din sec. 16, apreciate de specialiști și pe orga barocă ,,number one’’, marca Arnold Schnitzer, se spune că e una din cele mai mari din Europa, dar nu mă întămpină cu nici un sunet, e în vacantă.

Istoria se retrage apoi subtil într-o clădire simbolică, extrem de apreciată de viața sufletească a orașului, este o clădire renascentistă ce-mi fură imediat ochii, este Godakantoor , adică Biroul de Aur, 1635, care a fost la origine locul de colectare a taxelor, aici se căntărea aurul și argintul în sec. 19, atunci el a primit si numele de ,,birou de securitate pentru aur si argint’’. Textul de pe clădire este în latină ,,Dă Cezarului, ce aparține Cezarului’’, eu îi aduc obolul meu umil, printr-un compliment fotografic.

Acest obiectiv istoric se află pe Waagstraat , la capătul nordic, lăngă Grote Markt. Monumentul superb are o fațadă bogat decorată și pe clădire se vede blazonul orasului Groningen. Trupele militare din 1945 nu au distrus monumentul, după bătălia dată între canadieni și germani, pentru eliberarea orașului Groningen... cred că au fost și ei impresionați de monument.

Astăzi taxele au înghețat, clădirea este sediul unui restaurant și face parte dintr-un complex modern cu trei corpuri, Waagstraatcomplex , un arhitect italian, Adolpho Natalini, a integrat Godakantoor în viața cotidiană, iar prezentul se întălneste cu trecutul, sub ochii unei statui numite ,,Întălnire cu muzica. ’’

Pe partea de vest a Pieței centrale stă Primăria, Sthaduis , 1777-1810, o clădire în stil neoclasic olandez.

Mă deconectez de istorie, traversez piața și fac o pauză la cel mai mare pub din Europa, numit De Die Gezusters , Cele trei surori, aflat aproape de primărie. Acest pub uriaș, ce descinde parca dintr-o reclamă turistică, este compus din 4 clădiri legate și are cinci intrări, capacitatea celor 20 de baruri unde curge cea mai bună bere olandeză, este de 3750 de locuri.

Cafe Hoppe, una din clădiri, este încorporată într-o biserică originală, Grotte Griet e cel mai vechi pub din Grote Markt, el fiind preferatul sportivilor, eu intru într-o cafenea cu un interior stilat și cu tavane înalte, cu niște candelabre superbe, și observ și tabloul cu cele trei surori.

Lăngă acest pub imens se află lipit hotelul Dolen, o clădire monumentală... este deja cald afară, cam 28 de grade, traversez iar Grote Markt și plec să mă plimb prin parcul din spatele Bisericii Martini, mobilat cu puține bănci, statuia Sf Gheorghe cu un dragon, aminteste de victimele căzute în urma celui de-al doilea război mondial... mă plimb prin parc cam zece minute și ocolesc trei tipi drogați, ce se așează pe o bancă.

Ajung în cinci minute în Prinsenhof și apoi trec prin Poarta Gardenpoort din 1603, pentru a descoperi Grădinile Prințului, PRINSENTUIN.

Prinsenhof a fost la origine o mănăstire (sec. 15), apoi ea a devenit reședința unor prinți olandezi și a guvernatorului de Friesland, devine școală și spital militar în lunga ei istorie. Astazi ea este restaurant și cafenea, oricine poate intra și de aici prin spate, pe strada Turfsingel , nu departe de teatru, răsare Grădina Prințului, Prinsenhoftuin , din sec. 17.

Am căutat intrarea cam zece minute, am ajuns într-o stradă mărginașă, nu era nici țipenie de om, doar trafic de mașini.

Intru într-o grădină secretă, ascunsă de ziduri înalte, e o liniște stranie, acest buzunar verde e bine ascuns și m-a impresionat prin taina lui.

Grădina renascentistă din 1626 e plină de garduri vii și trandafiri, descopăr și un labirint vegetal, mă ciocnesc cu doi turiști, niște muncitori udau florile și dădeau cu aspiratorul prin gazon, sub ochiul unui cadran solar spectaculos, din 1730, pe care văd un motto, scris în latină și două litere, A și W, aluzie la proprietari.

Grădina e mărginită de zid doar pe o latură, el împiedica odată oamenii să arunce sticle cu băuturi pacienților din spitalul militar, atunci cănd francezii, stăpăneau acest oraș.

Astăzi poți merge elegant în restaurantul din Casa Printului, unde am poposit pentru căteva clipe.

Revin pe același traseu, trec prin poarta Gardenpooert, pe unde treceau odată soldații, si mă plimb pe sub ferestrele cu obloane fermecătoare ale resedintei administrative provinciale, sunt pe St. Jaanstraat în fata clădirii neo-renascentiste Provinciehuis .

Este un complex de clădiri din sec 16 restaurate în sec. 20, care cuprinde fosta școală latină, transfomată în Sală de Stat. În spatele acestei Provinciehuis descopăr Huis Cardinal , o casă veche, cu o fațadă renascentistă, care a fost reședința unui cardinal.

Ajung din nou in Grote Markt, o iau pe strada cu case vechi de secol 18, Oude Boteringestraat și din Broestraat ajung în Academieplein unde se afla ,, Academiegebouw'' sediul administrativ al Universității din Groningen.

Fondată în 1614, actualul edificiu, a fost ridicat în 1907, în urma unui incendiu, care a distrus vechea universitate. Pe fațada clădirii observ figurile alegorice ale zeiței Minerva, urmează știința și istoria, prudența și desigur nu lipsește blazonul universității și leul olandez.

Eternele biciclete sunt parcate în fata Academiei, pe partea opusă văd studenși ce intră în Biblioteca Universitătii, o clădire modernă unde nu am intrat, că poate–mi cereau legitimație.

In apropiere, pe Zwanestraat se află Muzeul Universitatii ce poate fi vizitat, e intre două clădiri. Am nimerit în Groningen în plină sărbătoare a unui eveniment de excepție, împlinirea a 400 de ani de existență a Univesității și am vizionat o expozitie omagială în Muzeul Groningen dedicată activității academice.

Orațul este renumit pentru Universitatea Hanze de Stiințe Aplicate, cea mai mare din nordul Olandei.

Ajung rapid pe vechea stradă Folkingerstrasse , plină de buticuri, galerii de artă, anticariate și mă opresc scurt în Vismarkt , la piața de pește, mă îmbăt cu ceva mirosuri marine, și intru în KORENBEURS, vechea bursă de cereale din 1865, admirănd pe fațada ei, alegoriile cu zeița Ceres, cu Mercur și Neptun, în interior se află azi supermarketul Albert Hein.

E aglomeratie de tarabe mobile în piața, e miros de măncare asiatică, dar din păcate, nu mai văd nici un olandez să dea pe găt un hering crud, apucăndu-l de coadă, ca în ultima mea vizită.

Dincolo de Bursa se văd zidurile impunătoare ale unei bazilici uriașe, este [ b] Biserica Aa -Kerk , pe care am găsit-o dimineața încuiată... nu era prima oară. Spre prânz mă întorc, îi dau ocol, văd niste uși pe o laterală, de unde ies doi olandezi, și cer lămuriri... acestia mă invită într-o bucătărie mică, și de acolo, pe o ușă laterală, intru în biserică, deci nu pe usa principală, zăvorătă.

AA-KERK este o biserică din Evul Mediu din sec. 18, ea se vede de departe, și turnul ei galben are 76 m înălțime. Numele bisericii se referă la răul AA, care traversa odată orașul pe partea de vest. Se presupune că el forma în Evul Mediu, un port interior, pe unde este acum Vismarkt, piața de pește. Această bazilică roșie impunătoare se află pe locul unei vechi biserici din sec. 13, dedicată Fecioarei. Puțină istorie nu strică nimănui, dar astăzi și acest lăcaș sfănt și-a schimbat funcția, ea este folosită doar la nunți, dineuri, concerte, recepții și expozitii. De-a lungul istoriei sale a fost depozit militar, grajd de cai pe timpul revoluției franceze, parcare pentru biciclete în timpul celui de-al doilea război mondial și anual se ține aici un festival de whiski, asă că șansa de a pluti sub înaltele sfere ,,spirituale ‚’’este posibila în această biserică.

La vest de A-kerkhof, pe Brugstraat 24 se află Noordelijk Scheepvaartmuseum , Muzeul de Navigație, găzduit de două clădiri medievale, pe care l-am vizitat într-o călătorie anterioară, el prezintă o colecție interesantă despre istoria maritimă a coastei de nord, în aceeași clădire se poate vizita și Muzeul Tutunului , care prezintă o colectie de pipe americane indiene de acum 3000 de ani pănă ajungem cu colecția în zilele noastre. M-am plimbat pe această stradă cu clădiri medievale restaurate, ea este o rută majoră pentru biciclete.

Am luat-o apoi spre gară, trecănd pe lăngă Sinagoga evreiească, pe strada Gedempte Zuiderdiep, o clădire restaurată prin 1981, folosită azi pentru concerte și expozitii, in folosul comunitătii de evrei care trăieste în oras. Proiectul sinagogii în stil maur spaniol, a fost realizat de marele arhitect Kuipers, care a construit și gara din Amsterdam.

In secolul 19 în Groningen trăia o mare comunitate evreiească, care a contribuit la înflorirea orașului, este surprinzător faptul că ea a supraviețuit bombardamentelor din cursul războiului mondial.

Ajung în zona gării centrale și mă opresc pentru o lecție de artă în faimosul Groningen Museum , căpitanul vasului fluieră după mine, mai sunt doar două ore pănă la închiderea muzeului... eu însă suspinam după o clătită olandeză, pe care nu reușisem să o comand pe vaporul/restaurant Pannekoekship, aflat prin centru.

Vizita mea în Muzeul Groningen va fi plină de surprize arhitecturale în primul rând, ea va continua într-un articol separat, cănd vor dori caii nărăvași ai inspirației mele turistice, este unul din muzeele de top din Europa de vest, unic prin arhitectura lui postmodernistă, cu expozitii trăznite, pe care le-am digerat curioasă și intrigată...

---

VIZUALIZĂRI: 9326 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI