National Museum of Irland Natural History

TIPĂREȘTE

Adresa: Merrion str. Dublin 2

Program: de Marti pana Sambata – 10,00 – 17,00 Duminica – 14,00 – 17,00

Intrarea libera

Dupa ce am vizitat Muzeul National al Irlandei – Arheologie, despre care am povestit în acest articol, am zis ca este interesant sa merg si la cel de Istorie Naturala, care este la cateva minute de mers, la doua strazi distanta.

Cladirea este intr-o curte mare, cu gazon impecabil asa cum este peste tot in Dublin, cu alei largi si copaci batrani si impunatori. In fata cladirii este statuia lui H. T. Parke (nu am reusit sa aflu cine a fost si cu ce s-a remarcat) si cateva caprioare din vegetatie fixata pe cadre metalice. Pe un gard lung din fier forjat, un banner lung, invita trecatorii sa viziteze acest loc frumos si interesant atat pentru copii cat si pentru adulti.

Cladirea a fost ridicata in 1856 si este la fel de monumentala ca toate cele construite in timpul dominatiei britanice, demna (la acel moment) de scopul pentru care a fost proiectata. Constructia a durat doar un an si la inceput in ea a fost expusa colectia Royal Dublin Society, care a fost marita continuu, incat acum expune peste 10.000 de exponate. Cladirea a fost proiectata de arhitectul Frederick Clarendon, pe cealaltă parte a Lawn Leinster si este in armonie cu Galeria Natională in spatele careia se afla. In 1877 intreaga colectie impreuna cu cladirea au trecut in proprietatea statului si datorita extinderii imperiului britanic, muzeul a putut fi „ aprovizionat „ cu exponate din intreaga lume. In 1909 cladirea a fot renovata si intrarea a fost mutata asa cum este acum.

O alta restaurare a avut loc in 2010, dar dupa aprecierea mea nu a reusit sa faca din acest muzeu, unul de sec. XXI. Cu exceptia unui singur display aflat pe holul etajului, in rest nimic nu ma face sa cred ca a existat vreo modificare majora. Este un muzeu cu un aspect si cu forme de prezentare vechi; de la vitrine, la birourile dedicate insectelor si la bancile vechi, totul are un aer vintage, de parca ne-am intoarce in timp cu o suta de ani. In plus cladirea este acum prea mica pentru numarul de exponate si multe din ele sunt prea inghesuite. Cand muzeul este plin, asa cum l-am vazut eu, spatiile dintre vitrine sunt insuficiente si inguste si placerea de a privi exponatele si de a citi macar numele si provenienta lor este scurtata de altii care vor si ei acelasi lucru si de copii neastamparati.

Dar... asa cum este, este o incantare pentru sutele de copii care il viziteaza zilnic si o ocazie pentru adulti de a vedea mai de aproape animale pe care in alte conditii doar la zoo le mai pot vedea (vii desigur).

Muzeul are doua nivele, parter si etaj; etajul la randul lui, are de jur imprejurul salii centrale inca doua randuri de balcoane care par doua etaje circulare, unde sunt vitrine cu exponate. Nu stiu din ce motiv, cand am vizitat eu muzeul, acele balcoane erau inchise.

La parter, in imediata apropiere a intrarii, pe partea stanga este zona amenajata ca un mic magazin cu suveniruri; un atlas costa 100 de Euro si cam taia elanul multor cumparatori. Magnetii cu animale costau intre 3 - 5 Euro si erau cei mai vanduti.

Parterul este in intregime dedicat faunei irlandeze. Trei schelete mari (o familie cu mascul, femela si un pui) de cerbi gigantici irlandezi intampina vizitatorii in fata intrarii. Au fost donate de Arhidiaconul Manusell in 1824 Societatii Regale din Dublin si de acolo au fost transferati in colectia muzeului. In Irlanda traiesc in salbaticie trei specii de cerbi.

In imediata apropiere a intrarii si in partea dreapta si in stanga sunt o multime de vitrine cu pasari. In Irlanda sunt peste 450 de specii de pasari, unele din ele migratoare. Cele mai multe sunt specii de pescarusi si alte pasari specifice coastelor inalte ale Irlandei. Putine din ele imi erau cunoscute si numele multora nu l-am putut asocia cu pasarile de la noi. Totusi, pescarusi, lopatari, egrete, porumbei, corbi, tot felul de rate, de bufnite si de soimi am recunoscut.

Apoi pe partea dreapta urmeaza vitrinele cu pesti si cu alte vietati marine: stelute de mare dar nu atat de frumoase cum sunt in apele mai calde ale lumii, crabi si raci mai mari decat la noi si cateva scoici mici. Pestii in schimb sunt mult mai variati si mai mari. Daca ma gandesc doar la cateva specii de rechini, de pisici de mare si la ton, este suficient. Dar pe langa ei sunt si pesti de apa dulce curgatoare.

In centru acestei sali sunt vitrinele cu mamifere; sunt cerbi cu caprioarele lor, cinci specii de foci, jderi, bursuci, vulpi si iepuri. Iepurii de fapt nu au trait dintotdeauna pe aceasta insula. Au fost adusi de britanici cam prin sec. XII e. n. si s-au inmultit exagerat de mult o vreme avand tot anul vegetatie proaspata ca hrana si devenind adevarati inamici ai gospodariilor. De cateva decenii numarul lor s-a stabilizat si nu mai reprezinta o problema. Simpatice si vanate atat pentru hrana cat si pentru blanita sunt vidrele jucause.

In general pe Insula de Samarald asa cum multi numesc Irlanda, traiesc putine mamifere in comparatie cu ce se petrece pe continent. Un animal in jurul caruia sunt multe discutii in Irlanda este bursucul, care este considerat de multi vinovatul pentru tuberculoza bovina, desi alti specialisti spun ca nu au gasit nici o dovada in acest sens. Dar cand acuzatia a fost lansata... si macelul vine in urma.

La fel s-a intamplat cu ursul brun si cu lupii care au fost vanati pana au disparut cu totii din padurile insulei. Se spune ca atunci cand pustile au ajuns pe mainile irlandezilor a inceput un adevarat masacru in randul animalelor si pasarilor. Au fost vanate fara discernamat toate animalele care veneau in bataia pustilor, pana au disparut specii intregi. Inclusiv soimii folositi pana atunci la vanatoare, au fost impuscati fara mila. Chiar si midiile producatoare de perle au disparut. Recent au fost aduse alte specii de midii din Marea Neagra care s-au adaptat, ele inmultindu-se exagerat de mult in defavoarea unor specii specii autohtone care mai existau in natura. Abia in sec. XX, irlandezii si-au dat seama de greselile facute in trecut si de atunci incearca sa readuca in fauna tarii specii disparute.

In partea din spate a salii de la parter sunt doua randuri cu un fel de birouri cu insectare. Privindu-le am vazut cat de putine specii de fluturi traiesc in Irlanda, lucru firesc daca ne gandim cat de mult ploua si cat de racoroase sunt verile. Fluturele Albastru este un indicator al pajistilor sanatoase. Din cele 12.000 de specii de insecte, cele mai multe sunt gandaci, muste si altele asemanatoare; mici urate si neiubite de nimeni. Un lucru demn de retinut este ca pe insula nu creste nici o specie de serpi, fiind singura tara din Europa, „scutita„ de prezenta acestor reptile.

In capatul salii de la parter este un hol cu o scara mare dubla pe care am ajuns la etajul muzeului. Acolo sunt expuse animale ce nu apartin faunei irlandeze. Etajul era bucuria copiilor.

Intr-o inghesuiala mult prea mare si aparent fara nici o ordine fireasca, sunt expuse cam toate mamiferele ce ar putea fi intalnite in Africa: lei, maimute de tot felul, hiene, zebre si antilope, elefanti, hipopotami, camile, hiene, tigri si gheparzi, o multime de animalute mici cu codite imense si multe altele. Evolutiei omului ii este alocata o singura vitrina cu schelete de umanoizi.

Pentru mine care am vizitat de nenumarate ori Muzeu de Istorie Naturala Grigore Antipa din Bucuresti, sau pentru altii care au vazut muzee similare mult mai mari si mai moderne, acest muzeu poate parea mai degraba un depozit cu exponate, care asteapaa sa isi gaseasca un loc intr-o expozitie. Dar pentru irlandezi, care probabil nu au termen de comparatie si mai ales pentru copii care nu vad aceste neajunsuri, muzeul este o incantare.

---

VIZUALIZĂRI: 2120 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI