Temple Bar si clubul Alchemy

TIPĂREȘTE

Temple Bar este numele unei zone centrale din Dublin, o zona pietonala, in care exista o multime de restaurante, pub-uri si magazine vechi, sau cu un aer vechi, zona celebra pentru atmosfera fierbinte din timpul noptilor, cand barurile sunt pline, cand petrecarertii se muta din unul in altul, clatinandu-se pe picioare... cand muzica si veselia se aud pana in strada.

Accesul in zona se face din toate directiile; de pe malul raului Liffey, in dreptul podurilor Ha' Penny si Milenium; din Dame str. prin stradute mici si din Anglesea str, prin alte doua stradute.

Trebuie spus ca in Irlanda bauturile alcoolice se vand in magazine dupa ora 11,00 iar tigarile nu sunt la vedere. Exista niste " dulapuri " metalice, albe, fara vitrina, pe care sunt afisate preturile, dar in care nu se vede nimic inauntru. Exista si unele magazine specializate, in care se vand tigari si bauturi, acestea avand o gama mult mai diversificata de astfel de produse. Aceste magazine platesc o taxa suplimentara pentru genul acesta de produse. Nici vorba sa vada copiii tigarile...

In baruri, cluburi, puburi si restaurante se servesc bauturi alcoolice dar fumatul este interzis. Asaca este in firea lucrurilor, sa se ridice oamenii de la masa, sa isi ia paharul in mana, sau ceasca cu cafea si sa iasa in strada la o tigara.

Sa revin la Temple Bar. Cateva localuri sunt vestite si pentru muzica live care insoteste paharele cu bautura si care face atmosfera si mai placuta. Irlandezii sunt mari bautori... atat barbatii cat si femeile. Irlandezilor cand le place ceva sau de cineva... raman clienti fideli pe viata. Este foarte greu aici sa deschizi o afacere noua si sa iti faci o clientele si asta pentruca este greu sa ii faci pe oameni sa renunte la vechile prietenii formate in timp, unele si de doua – trei generatii. Unele pub-uri sunt batrane; de la jumatatea sec. XIX si este o mare mandrie pentru un irlandez sa spuna; " aici, in acest bar se facea pulbere bunicu... aici m-a adus tata de mana sa ma invete cum bea un barbat adevarat... si acum eu fac intrecere cu fiul meu la numarul de pahare pe care il dam gata intr-o seara... ".

Asa cum am vazut eu zona ziua Temple Bar, nu mi s-a parut nici spectaculoasa si nici o mare atractie turistica. (chestie de gust). Doar cateva restaurante au un aer vechi, sunt frumos renovate, in culorii vii atractive care sa le scoata in evidenta. Centru vechi al Bucurestiului arata mult mai bine, dupa parerea mea.

In centrul acestei locatii, exista o zona centrala, ca o mica piata publica, in care se bea o cafea sau o bere pe una din banci sau pe treptele platformei centrale atunci cand vremea permite. Sa nu uitam ca in Irlanda ploua destul de mult, (uneori si de 2-3 ori intr-o zi, cate 10-15 min) si ca irlandezii au o vorba; " in pub nu ploua " ca un motiv pentru a petrece ore intregi acolo in fata paharelor cu bere.

Am vazut o expozitie de arta moderna si cateva magazine ce promoveaza moda vintage, moda revenita odata cu criza economica si cu redescoperirea cuferelor cu hainele bunicii din podurile caselor.

In una din seri, am zis ca e musai sa vad si eu atmosfera de noapte a zonei. De ce si dupa care criteriu am ales sa mergem la " Alchemy", nu prea am argumente. Poate numele, poate aspectul exterior al usii de la intrare... in fine. Numai ca distractia era cat pe ce, sa se incheie mai repede decat ne gandeam si intr-un mod mai pagubos, caci pe aleea ingusta si slab luminata pe care am intrat in Temple Bar, doua tinere cu lipici la degete, erau cat pe ce, sa-l usureze pe ginerica de portofel. Noroc ca s-a prins la timp. Cum omul nu este nici agresiv nici scandalagiu, pana sa deschida el gura sa zica ceva... fetele au facut stanga imprejur si s-au pierdut in noapte.

Am ajuns in fata clubului cam pe la 22,45, cand am constatat ca se deschide la 23,00. Stimabilul bodyguard ne-a spus sa ne mai plimbam un pic caci inca nu ne poate lasa sa intram. Ok. Am revenit dupa 20 de min, cand... omul tot in usa statea si tot nu ne lasa sa intram, pe motiv ca inca nu e " coada "... nicidecum ca este prea devreme. Acum daca cineva ma intreaba de ce nu am intrat in alta parte, raspunsul este ca si la alte cluburi era cam la fel. Desi se indeplineste ora scrisa pe program pentru deschidere, pana nu se formeaza o codita cat de mica, nu se deschid usile.

Bun, intr-un final am intrat. Am platit intrarea 5 Euro/ pers., dupa care am foat intrebati daca dorim un card de fidelitate. Fiica mea a fost de acord, asaca pe viitor ar avea intrarea gratuita.

Clubul este amenajat la subsolul cladirii. Dupa ce se coboara scara dreapta si abrupta (mare provocare pentru cei ametiti), se ajunge in primul separeu unde sunt doua fotolii, o masuta si o bara de dans. In aceasta zona s-a instalat un mic grup care sarbatorea ziua unui tip. Cu ce se ocupa tanarul si cati ani implinea, nu ne-amdata seama; dar la un moment data a inceput sa danseze la bara; mai corect sa faca un foarte greu si frumos exercitiu de gimnastica la bara pe ritmul muzicii. O vreme el a fost vedeta serii.

Din acel separeu se trece in salonul mare unde sunt mai multe canapele, fotolii si masute, in centru ringul de dans si intr-o parte inca o bara de dans. Undeva in stanga este barul, iar in fata lui ringul de dans. Daca tot eram printre primii, ne-am ales un loc strategic foarte aproape de ringul de dans, sa admiram si noi programul artistic. In prima jumatate de ora, nu s-a intamplat nimic deosebit.

Ca si interior, clubul nu este nici foarte elegant, luxos sau excentric, nu are muzica live, dar nici nu are aerul de " ieftin", de kitsch. Fotoliile si canapelele erau imbracate in piele ecologica, erau in buna stare, nu murdare, zgariate sau tocite.

Cum erau tinerii? Imbracati destul de elegant si destul de neobisnuiti (pentru mine) ca aspect general. Adica; baietii slabi si cu aspect de baietii buni; fetele... cel putin duble ca si gabarit, genul " fata rea ". In cele mai multe cupluri, fetele preluau conducerea in tot; in gesturi de tandrete cam brutale, in numarul de pahare sau de sticle consumate, in dansul pe ring si printre mese, in iesitul afara la fumat, in glume galagioase, in ras zgomotos si in " dat in spectacol, pana cadeau pe langa scaune ".

Baietii... relativ pasnici, pusi parca acolo, doar sa aiba grija de ele, sa le mai adune de pe jos, sau sa le tarasca spre casa. Fetele grase, nu au nici un stres in a se imbraca cu fuste scurte su mulate, aspectul nefiind nici pe departe unul apetisant (ba mai curand iti vine sa zici " beahhhh... "). Dar cred ca baietii sunt obisnuiti, caci nu le dau nici o atentie. Eu stau si ma intreb, de ce oare continua fetele sa se imbrace asa, cand oricum nu le baga nimeni in seama. Ideea este ca se imbraca cu fuste sau pantaloni scurti, nu doar noaptea in club, ci si ziua pe strada... iar rezultatul este tot unul cu succes zero.

Cei mai putin bauti, care erau mai lucizi, erau total indiferenti la manifestarile celor beti rau de tot. Astfel, cand un tip ce parea ca vrea sa plece acasa, dar nu isi gasea geaca, a controlat hainele tuturor celor din club, nimeni nu a parut deranjat de lucrul asta. Iar omul cu pricina, cauta nu doar pe langa locul unde a stat el; cauta peste tot, el defapt nestiind (cred eu) nici macar unde a stat si care i-a fost locul.

La o alta masa, aproape de noi, erau doua fete si un baiat. Una din fete era atat de beata, incat ba ii cadea capul pe masa, ba se mai ridica cu gand sa dansezeze, dar nu facea decat sa se clatine rau si sa se sprijine de orice si de oricine. Resul... pareau din alt film; fara nici o legatura cu fata. Nu faceau decat sa o impinga usor, sa o repuna pe o pozitie relativ verticala, dar fara sa fie deranjati de gesturile ei necontrolate.

Atmosfera s-a incins dupa ora 00,00., cand un val mare de clienti a intrat cam in acelasi timp. Ciudatenia era ca erau deja ametiti bine, incat eu ma intreb unde oare au baut atat de mult, caci toate cluburile din zona tot cu o ora in urma deschisesera.

Spre deosebire de cluburile de la noi, in care fetele se studiaza din punct de vedere al vestimentatiei, stau mai mult de vorba, si cand danseaza o fac discret, mai mult provocator decat sa " traiasca " muzica... acolo, prea putin parea sa le pese de cum sunt imbracate vecinele de masa, iar cand dansau o faceau pentru propria placere, nicidecum cu gand sa agate ceva. De fapt nici nu prea au ce cuceriri noi sa faca fetele singure, caci numeric baietii stau destul de prost. Nu am vazut nici un grup cat de mic, doar de baieti. Unde era un baiat, sigur era si prietena lui. In schimb grupuri de fete singure, (fara parteneri) erau destule.

Preturile la bautura nu erau exagerat de mari; se mizeaza pe cantitati mari consumate. O coca cola costa 3.30 Euro, o bere imensa la draft 6 Euro, iar un cocktail 10 Euro.

Cum pe mine ma indemnase sa ma duc acolo, doar curiozitatea, am plecat inainte de ora inchiderii, iar finalul mi l-a povestit fiica mea. La ora 03,00 s-a oprit brusc muzica si dupa cateva secunde... s-au aprins toate luminile. Brusc. Asta a fost tot. Fiecare s-a " adunat " cum a putut si mai pe langa gard, mai pe doua picioare moi, s-a indreptat spre casa.

La mica distanta de Temple Bar, au intalnit si un filtru de politie. Erou cel putin 10 politisti, care opreau toate masinile si testau cu fiola toti concucatorii auto. Cand un politist face semn unui sofer sa opreasca... pai ala trebuie sa opreasca imediat... nu ca la noi, tragi pe dreapta, ca sa nu incurci circulatia. Nu; opresti in clipa in care politistul ti-a facut semn, iar asta se intampla in mijlocul strazii; iar cei care vin in urma ta, stau cuminti sa isi termine politistul controlul, dupa care mai vad ei ce urmeaza... le vine randul la control sau li se face samn sa plece.

Un lucru este sigur; nimeni nu " sufla " si nu riposteaza in fata politistilor. Nu stiu ce i-ar astepta daca nu ar respecta " organele "... dar cred ca bine nu le-ar fi, daca au capatat atata respect.

---

VIZUALIZĂRI: 3274 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI