Antalya, o incursiune in trecut si prezent

TIPĂREȘTE

Antalya ramane una dintre destinatiile preferate ale turistilor romani pentru sezonul estival. Este al cincilea cel mai populat oras din Turcia si capitala provinciei cu acelasi nume. Situat pe coasta de sud-vest a Anatoliei, marginita de Muntii Taurus, Antalya este cel mai mare centru administrativ turcesc de pe coasta mediteraneeana, in afara regiunii egeene, cu peste un milion de locuitori in zona metropolitana.

Prima asezare in zona dateaza din jurul anului 200 iHr, condusa de dinastia Attalida din Pergamon, care a fost curand supusa de romani. Orasul si-a schimbat conducatorii de mai multe ori, inclusiv catre bizantini, selgiucizi si otomani. Stapanirea otomana aduce pace si stabilitate relativa pentru urmatorii 500 de ani. La sfarsitul Primului Razboi Mondial orasul este transferat guvernarii militare italiene, insa recucerit de catre nationalistii turci in urma razboiului de independenta (1919 - 1922).

In ultimii 30 de ani Antalya a devenit cea mai mare statiune de pe Riviera turceasca, dezvoltarea pe scara larga si finantarea guvernamentala au promovat turismul. De exemplu, zona Lara-Kundu este cunoscuta drept „Las Vegas-ul” turcesc, cu o multime de hoteluri de 5 stele si reproduceri faimoase din intreaga lume: WOW Topkapi Palace, WOW Kremlin Palace (Asteria Palace azi), Venezia Palace Deluxe Resort, Adalya Elite Lara, Saturn Palace Resort, Royal Seginus Resort, Concorde Deluxe Resort, Delphin Palace, Delphin Imperial, Delphin BE Grand Resort, Titanic Beach Lara Resort.

Orasul Antalya este alcatuit din „Orasul Vechi” , langa port, acesta fiind nucleul asezarii, si „Orasul Nou” , plin de hoteluri luxoase, restaurante si baruri, cafenele si bazaruri.

Sejurul meu in Antalya, cazare la WOW Kremlin Palace (azi Asteria Kremlin Palace), s-a intins pe durata a 14 zile, perioada 01-14 iulie, dar pentru oras am alocat doar doua zile pentru vizitare. Prima, la data de 10 iulie, a contat printr-un tur de forta prin magazine (bazaruri) in zona Lara, toate cuprinse in partea dintre marile hoteluri-resort de 5 stele. Am trecut prin Orion Bazaar, Gun Market, Sultan Bazaar, Akkapark Bazaar, Istanbul Bazaar, Grand Bazaar Lara. Toate au aceeasi marfa si preturi fixe. Nimic nu se negociaza. Autobuzul LC 07 asigura legatura directa dintre Kremlin Palace si centrul Antalyei. In zona centrala a „Orasului Nou” nu s-au conservat prea bine structurile arhitectonice antice, deoarece orasul modern este ridicat pe ruinele orasului antic. Toate cladirile moderne copiaza arhitectura occidentala. Evident, cu exceptia lacaselor de cult care mai apar la coltul unor strazi sau la marginea unui paarculet.

In afara de soare si plaja, aici avem celebrele Lara Beach si Konyaalti Beach, Antalya pastreaza un as in maneca pentru turistii care-i trec pragul. Este vorba despre „Orasul Vechi” sau „Kaleici” . Pentru acest obiectiv de mare interes am ales un tur ghidat care a costat 50 de euro.

Turul Antalyei a fost programat pentru data de 12 iulie, la orele amiezii, cu plecare din fata hotelului-resort. Eram doar trei persoane si ghidul, dna. Valentina. „Cu cat mai putini, cu atat mai bine pentru intelegere!” , am concluzionat. Si asa avea sa fie! Un traseu bine cunoscut intre hotel si aeroport, apoi cap-compas catre zona centrala unde trebuia sa pierdem vreo doua ore cu vizite la un magazin de bijuterii si unul de imbracaminte. Ce sa spun! Cine a vizitat Turcia cred ca a trecut prin asa ceva. Vanzatoare prietenoase, unele romancute de-ale noastre, iti expune marfa frumoasa, de lux, insa enorm de scumpa. Un lantisor de aur sau o pereche de cercei pleaca de la 300 de euro. Sa nu mai vorbesc de jachetele de piele sau paltoane, hainele de blana cu preturi astronomice intre 600 si 4000 de euro. In fine! Am privit, admirat, si buna ziua! Aici trebuia sa pierdem timpul si asa a fost. La iesirea din magazinul de haine, in parcare, n-am mai gasit microbuzul. Dna. Valentina a dat cateva telefoane si intr-o jumatate de ora a aparut alt microbuz destinat turului nostru. Deh! Multi turisti, excursii garla si mijloace de transport putine. Bine ca eram in grafic!

„Orasul Vechi” este inconjurat de o mare zona metropolitana. Cu rate mari de imigrare din anii” 70, aceasta zona contine cartiere mici „gecekondu” , care nu sunt bine integrate in structura orasului si sufera de conditii economice precare si de educatie insuficienta.

„Kaleici” reprezinta centrul istoric al orasului, iar pana in timpurile moderne aproape intregul oras era restrans intre zidurile sale. In ciuda unei mosteniri arhitectonice care dateaza din perioada elenistica, majoritatea arhitecturii istorice dateaza din perioada otomana medievala, cu o serie de case traditionale turcesti (transformate in hoteluri de tip boutique, restaurante si magazine care vand obiecte de artizanat), moschei, madrasahi, caravanserai, bai turcesti si morminte care confera orasului un caracter turco-islamic.

Zona este situata in partea central-estica a orasului de-a lungul coastei mediteraneene, cu deschidere la un port splendid, Yat Limani, din epoca romana, cu privelisti pitoresti spre munte. Am inceput vizita mai intai prin Karaalioglu Parki care ofera o panorama superba asupra Golfului Antalya si coastei mediteraneene. Parcul a fost amenajat de Municipalitate in anul 2000 si asuferit modificari majore cu ocazia Expo 2016 cand Antalya a primit numai putin de 1,5 milioane de turisti. Parcul este o adevarata oaza de verdeata cu alei asfaltate, fantani artrziene si rotonde cu monumente de genul „Don Quijote” , „Lucratorul si fiul” , „Mana” , „Broasca” . Pentru relaxare exista terase si cafenele. Pacat ca aici n-am putut zabovi mai mult timp. Ne-am alaturat ghidului care a pornit cu noi pe stradutele inguste, pietruite, cu case vechi, mici hoteluri, taverne si magazine care vand lucruri obisnuite unui bazar. Toate stradutele se extind din zona Karaalioglu Parki - Yat Limani catre Cumhuriyet Cadessi, piata principala a centrului vechi si un loc foarte popular pentru turisti si localnici. Am retinut doar cateva denumiri din zona, cum ar fi: Tuzkapisi Sk, Hidarlik Sk, Mermeli Banyo Sk, Pasa Cami Sk, Uzun Carsi Sk, Hesapi Sk, Akar Semce Sk, Civelek Sk, Mescit Sk, Atatturk Cadessi si Isikler Cadessi —toate cu urme de arhitectura elenistica si romana, bizantina si selgiucida, de asemenea, otomana din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. O combinatie de stiluri arhitectonice. Un prim obiectiv vizitat a fost Panhagia Church, un edificiu ridicat in 1834 si utilizata ca biserica greaca, ulterior transformata in moschee (Kesik Minare) prin adaugarea uniu mihrab in absida, iar in 1958 este adaugat un minarte in partea ssud-estica. Constructia a fost realizata in plan dteptunghiular cu trei nave. Este un exemplu rar, cu ornamente desenate de mana, cu modelele stelelor, crucii, ingerilor, stilizarii plantelor si combinarilor dde sisteme de acoperire diferite. Moscheea are doua intrari, iar femeilor au acces prin scarile de lemn din partea de nord-vest unde se afla clopotnita.

Am trecut, la distanta, pe langa Poarta lui Hadrian (Uckapilar) , un arc de triumf format din doua fatade colonate, trei arcade de intrare care se ridica deasupra a patru stalpi si un turn care sta pe ambele parti. Are o inaltime de aproximativ 8 m. Turnul de Sud provine din perioada romana, insa probabil a fost ridicat independent de poarta. Sectiunea de jos a Turnului de Nord este din epoca romana, dar partea superioara a fost construita in prima jumatate a secolului al XIII-lea, in timpul domniei sultanului selgiucid Alaeddin Keykubet si contine o inscriptie in scriere araba. Din pacate camera foto mi-a jucat o festa intr-un asemenea moment, probabil acumulatorul era pe descarcate si n-am observat la timp, si nici o fotografie cu poarta n-a iesit. Drept urmare atasez articolului una preluata de pe internet.

Stradutele pe care le strabat la pas sunt pline de cafenele si mici bazaruri in care negustorii te atrag sa le treci pragul. Patrund in sanctuarul unui localnic, el ma trateaza cu ceai traditional, si, evident, fac vanzare la comerciant. S-a declarat foarte multumit! Un obiect cumparat iti aduce aminte in timp: „am fost aici... !” Mai departe, dupa cativa metri, ne-am pomenit langa Moscheea Tekeli Mehmet Pasa. Patrund in interior dupa traditionalul obicei descaltat si spalat pe picioare. Edificiul din zona Kalekapisi provine din secolul al XVIII-lea, cu o cupola principala care se ridica pe o margine inalta si sustinuta de trei domuri mici, in directiile est, vest si sud, precum si trei cupole secundare pe latura nordica. Am intalnit panouri din gresie decorate cu versete coranice pe lunetele arcuite ale ferestrelor de pe fata nordica a edificiului si in interiorul acestuia.

In sfarsit, ajungem in fata Turnului cu Ceas. Considerat simbol al „Kaleici” , s-a estimat ca a fost ridicat in timpul domniei sultanului Abdul Hamid al II-lea, fiind situat in afara zidurilor din Kalekapisi, pe un plan pentagonal, cu un corp patrat care are patru laturi in timp ce exista cate un ceas intre primul si al doilea rand pe fiecare latura. Exista o fereastra mare la mijloc si doua ferestre mici pe doua laturi intre cele doua randuri superioare. Invelisul cupolei, care s-a deteriorat in urma unei furtuni in 1942, a fost realizat sub forma de lacune in 1945. Ceasul si cadranele sunt operate printr-un sistem electronic. Turnul are rival pe masura in spatiu, si anume Yivliminare Camii si Moscheea lui Alaadin. Yivliminare sau „Minaretul cu fluturi” s-a ridicat din porunca sultanului selgiucid Alaedin Keykubad in secolul al XIII-lea, in perioada 1219 - 1238. Baza este un patrat confectionat din piatra taiata, in care corpul si partile superioare sunt din caramida cu mortar korasan si sunt impodobite cu gresie si piese turcoaz-albastru deschis. Minaretul este acceesibil printr-o scara cu 92 de trepte si are o inaltime de 39,62 m. Ultima renovare aa avut loc in anul 2010. Moscheea „Ulu Camii” , construita de sultanul Alaedin Keykubat, face parte dintr-un complex de-a lungul Cumhuriyet Cadesii si Kalekapisi Meydani, care include Gyaydindin Keyhusriv Medrese, Seljuk si Dervish Lodge. Cu cele sase cupole ale sale reprezinta cel mai vechi edificiu in acest stil din Anatolia si gazduieste, in prezent, Muzeul Etnografic din Antalya.

„Orasul Vechi” este inconjurat de doua ziduri in forma de coada de cal, dintre care unul este de-a lungul marii, construit intr-un proces continuu din perioada elenistica pana la cea otomana. Portul istoric, Yat Limani, este situat in aceasta parte a orasului. Ca sa ajungem in port trebuie sa trecem prin Tophane Parki si Republique Square, o imensa piata publica, cu fantana arteziana si „Monumentul lui Atatturk” in centru. Coboram din piata catre un spatiu denumit „Kaleici Panorama Elevator (Asansor)” de unde se poate admira cea mai superba panorama asupra portului istoric si a Golfului Antalya. Jos, in port, exista o multime de cafenele si terase cochete unde te poti relaxa savurand o cafea traditionala, un ceai sau o baclava delicioasa. De preferabil dupa ce te intorci din croaziera.

O plimbare cu vasul prin Golful Antalya este unul din cele mai deosebite momente pe care le poti trai aici. Timp de o ora, la bordul vasului „Captain Arca” , am navigat pe valurile Mediteranei, de-a lungul celor doua ziduri care inconjoara „Orasul Vechi” . Am salutat Turnul Hidirlik, ridicat de romani in secolul al II-lea dHr, pe un plan patrat patrat unde zidurile se alatura marii. Structura de 14 m inaltime consta dintr-un turn circular care se ridica pe un piedestal patrat. Poarta turnului din partea estica duce spre o camera mica de unde urca o scara ingusta. Numele sau actual provine de la un loc unde se desfasoara un festival de primavara, „Hidirellez” . Croaziera a fost de-a dreptul fantastica mai ales ca s-a desfasurat aproape de apusul soarelui care cobora incet-incet spre varfurile crestelor muntilor. Un proverb local spune „daca prinzi un apus de soare pe mare in golf nu-l vei uita o viata intreaga!” Asa este!

Am revenit cu vasul in port si urcam cu ascensorul pana la platforma. Am crezut ca s-a incheiat turul aici, dar dna. Valentina a propus sa luam cina la o terasa din zona Cumhuriyet Cadessi, la granita dintre „Orasul Vechi” si „Orasul Nou” . Ceasul arata orele 19:00, iar stomacul cerea dreptul sau. Pana la locul ales pentru cina ne-am oprit intr-un loc denumit Guzel Sanatler Galerisi unde Municipalitatea a deschis un centru (adapost) pentru animalele strazii, caini si pisici, un teren ingradit si plin de casute specifice pentru vietuitoarele cu patru labute. O scena m-a amuzat copios si pacat ca n-am apucat sa filmez. Totul s-a petrecut rapid. Am apucat sa observ cum doua persoane, unul fiind vatman, salta un caine din fata tramvaiului oprit pe linie. Cainele isi facea siesta. No problem! Este dat la o parte, vatmanul urca si porneste tramvaiul, iar cainele este reasezat din nou pe linie dupa plecarea acestuia. „Numai la turci poti vedea asa ceva!” , am gandit cu voce tare. Cu draga inima am donat 10 euro pentru adapost, iar la plecare am primit un cadou simbolic: o vedere cu peisaje din Antalya. Impresionant!

Cina a fost destul de copioasa la terasa Iskender Yenigun de la intersectia dintre Cumhuriyet Cadessi si Ismet Pasa Cadessi. Mai ca nu venea sa te mai ridici de la masa. La hotel urma sa mergem cu un alt mijloc de transport si aici intervine surpriza. Ne-a preluat o limuzina de lux, V. I. P, cu scaune tapitate in alb-crem, minibar si televizor. O data in viata m-am simtit ca un mare mahar. O calatorie confortabila pana la Kremlin Palace printr-un oras luminat feeric, la fel ca Las Vegasul american.

Un tur reusit din toate punctele de vedere. Locuri frumoase si incarcate de istorie pe care le-am vazut, o craoziera de neuitat, intr-un cuvant... REINTOARCERE!

---

VIZUALIZĂRI: 1801 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI