Krabi - Tipa Resort, impresii la cald

TIPĂREȘTE

Dacă lași în aeroportul Henry Coandă toate standardele de confort și civilizație occidentale și cobori deschis la orice provocare, ai să descoperi thailandezii ca fiind un popor decent, modest, timid în simplitatea lui, un val de energie care trece prin tine, contopindu-se până la ultima particulă, risipind din primele ore stresul, oboseala, îndoiala și credeți-mă, a fost cea mai extraordinară senzație pe care am simțit-o de când călătoresc. Dormeam cam 4 ore și mă trezeam atât de odihnită încât am exploatat din plin cele 20 de ore rămase din zi.

ZBORUL

Pentru cei care aleg linia Qatar cu escală în Doha de o oră și 10 minute, da, este timp să prinzi zborul de legătură, ne-a luat cam 20 de minute să ajungem la poarta de imbarcare, aeroportul în imensitatea lui este foarte facil structurat iar distanțele sunt scurtate de trenul automat suspendat sau, pentru cei cu probleme, există chiar mașini electrice. Personalul este numeros și foarte receptiv la cel mai mic gest al tău de îngrijorare. Și cum avionul a ajuns cu o oră mai devreme, a fost timp și de o cafea. Despre serviciile Qatar numai de bine, slavă Domnului că există, altfel nu știu cum ar fi trecut cele 13 ore de zbor. Singura observație, dar asta dpv de vedere strict personal, este mâncarea gen butaforie, cum îi spun eu: prezentare impecabilă, ambalaje sofisticate dar conținutul... Cu lecția învățată, la întoarcere m-am limitat la suc de mango, apă și puțină cafea, nu am vrut să îmi mai petrec timpul mai mult la baie.

Cu un bilețel cu un chestionar completat în avion ne-am prezentat la visa (nu vă duceți direct la control pașapoarte, ci în dreapta e un mic birou visa on arrival, completați și formularul de viză, fotografia 4/6), a ieșit un funcționar grăbit, a adunat toate pașapoartele într-un coș, vreo 5 minute s-a auzit păcănitul ștampilei și gata, liber. Deci nu te întreabă nimeni nimic altceva. Nu vă panicați dacă sunt cozile imense la control, mulți chinezi se pun la coadă așteptând să le iasă viza, strecurați-vă în fața lor.

Transferul a fost asigurat de agenție, am fost preluați imediat și am luat primul contact cu Thailanda: la ora 6 dimineața un aer deja fierbinte și umed, liniște pe străzi șocant de modeste, cu clădiri joase, multe asemeni unor hale sau garaje, fire și cabluri spânzurate deasupra lor și cam atât. Dar cum eu lăsasem în București standardele de estici emancipați, am așteptat continuarea fără să clipesc. După alte 10 minute exclamam: Aici e Raiul! . Intram în Ao Nang.

HOTELUL

Tipa Resort a fost o alegere înțeleaptă, punctul forte fiind locația, un amplasament în marginea pădurii tropicale, și totuși în buricul târgului, la 5 minute de plajă și zona de divertisment, dacă o iei la vale în dreapta sau la deal, în stânga, către Muslim Street, bine-cunoscuta street food în stil halal, dacă nu cumva până acolo te oprești la unul din multele restaurante cu specific thai sau indian recomandate de Tripadvisor. Este ideal să nu depinzi de tuk-tuk pentru a ajunge la locurile dorite, iar un pic de mișcare nu cred că face rău nimănui.

Ce m-a cucerit pe mine la acest resort a fost, încă de acasă văzând fotografiile, acele bungalowuri făcute din lemn de tec și acoperiș de bambus, înconjurate de o vegetație luxuriantă, un parfum din cele mai naturale esențe, umbră și liniște departe de lumea dezlănțuită. Iar noaptea adormeam cu muzica sunetelor sutelor de vietăți ascunse prin frunzișuri, păsări, greieri, maimuțe, reptile, uneori atât de puternice încât sunt sigură că erau pe terasa noastră. Doar din curiozitate, în cameră nu a intrat nici măcar un țânțar, fiecare cu treaba și cu locul lui. Mă trezeam pe la 5 și o luam ușor pe alei, o terapie pentru minte și suflet dăruită gratis de natură, greu de descris în cuvinte. A, și mai aveam un varan pe care îl împărțeam cu vecinii noștri, uneori înnopta la noi, alteori la ei. Pentru cei mai nevricoși există și camere deluxe, foarte spațioase, în corpurile principale. Dar ar fi păcat...

Hotelul are acel aer colonial, cu spații largi, deschise, lemn alb sculptat, canapele moi, de altfel unul cu tradiție de peste 30 de ani, spunea cu mândrie un localnic, în care lucrează numai personal thai. Personalul foarte serviabil, respectuos, din păcate incovenientul de a nu ne da camera la sosirea prea matinală decât plătind o taxă de 1500 bhați nu a fost din vina lor, ci politica hotelului, de altfel întâlnită și pe la alții. Am putut lăsa bagajele, ne-au oferit un spațiu unde ne-am putut schimba, invitați fiind la piscină la un coctail, dar am preferat să luăm stațiunea la picior să ne fixăm reperele, până la ora 12 când am fost cazați. Bungalowurile sunt ușor în pantă, dar bagajele sau dvs. sunteți transportați cu mașinuțe ca cele de golf, deci fără griji. Atenție, sunt 2 tipuri de bungalowuri, cele de sus mai moderne, cu geamuri și uși glisante, de termopan, mobilier din tek, dar confortul e cam același, prețul e diferit, acum depinde ce standarde v-ați lăsat în bagaj la aeroport.

Resortul dispune de o piscină în care te poți răcori (de înotat ai loc destul în mare), cu un bar alături, sală de fitness, salon de masaj, restaurantul principal unde luam micul dejun și un altul unde puteai servi meniu a la carte. Micul dejun acoperea cam toate preferințele, câte puțin din fiecare. De obicei 2-3 feluri de mâncare thai, noodles cu carne sau pește, picante, english breakfast, tarte, fructe, legume, iaurturi cu fructe sau simple, cereale și nelispitele ouă sub formă de omletă, ochiuri și ouă coapte în coajă. La plecare dimineața am primit un pachet cu sandvich, fruct, suc si desert care chiar ne-au prins bine.

În ansamblu, resortul a fost pe sufletul nostru și a contribuit substanțial la starea de bine cu care m-am întors acasă. Pentru următoarea călătorie în Thailanda fac planuri și încă nu am găsit ceva să îl egaleze.

---

VIZUALIZĂRI: 1209 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI