Hotel Karina, everybody is welcome

TIPĂREȘTE

Cand eram copil aveam o carte veche, un manual de istorie antica. Nu stiam inca sa citesc, dar rasfoiam la nesfarsit paginile ingalbenite privind pozele cu eroi, temple, scene de lupta, statui si coloane. Atunci m-am indragostit de Grecia pentru prima oara, spun prima oara pentru ca m-am tot reandragostit de ea, de lumina ei speciala, de marile ei albastre, de muzica, de grecii atat de veseli si de primitori, de maslini si de insule, de ruinele albe intalnite printre stanci, de manastirile suspendate deasupra norilor.

De Corfu m-am indragostit din auzite, din povestirile fratelui meu care fusese acolo acum patru ani. Hotarasem in sinea mea de foarte mult timp sa vad cu ochii mei insula, iar anul trecut s-a intamplat, intr-o zi de sfarsit de august, douazecisi opt mai exact, am pus piciorul pe tarmul corfiot, la Lefkimi, in sudul insulei. Prima impresie a fost ciudata, tovarasii mei de calatorie erau uimiti: "Unde ne-ai adus tu pe noi? ", "Parca ziceai ca e frumos... ", imi venea sa le sar in gat.

Planul meu de acasa era s-o iau pe tarmul vestic, urmand sa cautam o cazare care sa ne placa. In mintea mea isi facuse cuib ideea de a ne caza in Agios Gordios, citisem multe impresii pe AFA, vazusem poze, ba chiar incercasem sa fac niste rezervari, dar fiind un grup numeros nu reusisem. Am fost in Corfu un grup de 13 persoane, patru cupluri si cinci copii. Trei dintre familii am mers laolalta, intr-un minivan de 9 locuri, veselie mare tot drumul.

Am plecat deci spre Agios Gordios. Companionii nostri pareau ingroziti de drumurile inguste, de pantele abrupte... recunosc, dupa Thassos, Kerkyra imi parea si mie cu totul si cu totul altfel. In spate atmosfera s-a incins ingrozitor cand, pe la doua dupa pranz, pe o caldura teribila ,am ajuns in Agios Gordios. Am coborat, prin centrul localitatii, pana la plaja unde am incercat sa parcam. A fost imposibil, era foarte aglomerat. Prietenii mei mi-au spus verde-n fata ca lor nu le place locul: "Prea inghesuit, prea aglomerat... "Bine, bine, sa plecam, dar unde? Toata lumea se uita la mine... "Haideti la Glyfada, e cea mai frumoasa plaja! "La Glyfada, plin ochi, nu stiu ce se intampla, poate pentru ca era sambata, pe unde am intrebat camerele scumpe. Am plecat spre nord, cineva a venit cu ideea sa traversam pe coasta estica, ceea ce am si facut. Am iesit undeva aproape de Corfu, capitala si am luat-o in jos, spre Moraitika, Messonghi, cam pe acolo ma gandeam eu sa ne oprim.

Pe drum am oprit pe la multe hoteluri: care era la sosea, care n-avea locuri, care era prea scump... La iesirea din Benitzes, la sosea, un panou cu un anunt"Hotel Karina, everybody's welkome! ". Din sosea nu se vedea nimic, doar o alee care urca usor. Am urcat, copiii s-au aratat imediat incantati: avea piscina! Am lasat masculii sa mearga la negocieri, eu una nici nu mai aveam nervi pentru asa ceva. Noi, copiii si femeile, ne-am gasit loc de odihna pe o mica terasa. Era sase si jumatate, nu mancasem nimic de la micul dejun, de cand plecasem din Kalambaka, pe la 8. S-au intors "negociatorii", erau camere libere, la 30 de euro, a. c. inclus. Am urcat: camerele sunt niste studiouri mari, pe care le-au aranjat diferit, cu doua, trei paturi, iar unele mai au inca doua paturi pe o platforma (se urca la ele pe scara), probabil pentru copii (eu una nu cred ca e o idee asa de buna sa-ti culci copiii acolo). Kicineta, ca peste tot, dotata cu frigider, aragaz electric cu un singur ochi, cana electrica, vesela. Baia cu dus, la dus era si perdea (spun asta ca de vreo doi ani incoace am nimerit prin camere care n-aveau si e tare neplacut sa stropesti toata baia). Camera noastra dadea intr-un balcon mare, mai mult o terasa dotata cu mese si scaune, cu vedere la marea linistita ca un lac. Aici se cam adunau viespile dimineata si niste mici soparle, seara.

Hotelul este situat cumva deasupra soselei. Dincolo de sosea e marea, limpede si linistita , captiva intre coasta insulei si tarmul albanez. Desi situat asa aproape de strada este foarte liniste. La parter exista un salon, probabil pe vremuri a avut si restaurant, pentru ca are si bucatarie, dotata cu tot ce trebuie. Receptia e langa bar (spatiul este deschis), iar de acolo se iese pe o terasa cu mobila din ratan, cu vedere spre mare. Aici este o masa de biliard si au acces la internet. Langa hotel este piscina, la care se poate cobora si de la bar, suficient de mare si foarte curata. Accesul la camere se face pe niste scari semiinterioare, stiu ca suna ciudat, dar nu stiu cum altfel le-as putea descrie, pentru ca sunt deschise pe o parte spre exterior si chiar acolo, pe scari, este o mica gradina in care cresc buganvillea, iedera, ba chiar si un banan.

Masinile se parcheaza pe aleea de langa hotel, sub niste mandarini, cand te dai seara jos din masina aroma dulceaga a frunzelor te ameteste.

Cel care s-a ocupat de check-in a fost Christos, nepotul proprietarului, un tanar simpatic, vorbitor de limba engleza. Pe proprietar il cheama Spiros, este un barbat la peste saizeci de ani, cred eu, care, daca Anthony Queen nu ar fi fost Zorba Grecul ar fi putut sa-l intruchipeze el: inalt, negricios, cu parul complet alb, ondulat, mereu zambitor, mereu amabil, gata sa te ajute. Oricat de tarziu ne-am intors l-am gasit mereu la receptie, oricat de devreme ne-am trezit, la fel. Toata ziua statea pe terasa cu nepotul lui si jucau table sau carti. Drept e ca nici nu prea erau turisti in hotel. Ne-a povestit ca a construit Karina prin anii 70.

La bar exista si un karaoke si, cand ne-am exprimat dorinta sa-l folosim, Spyros s-a chinuit o seara intreaga pana l-a reparat. Cred ca ulterior a regretat, mai ales cand s-a produs un prieten de-al nostru astfel incat pana si cainele, care dormise linistit la picioarele noastre, a plecat. In fiecare dimineata ne intreba unde vrem sa mergem si ne ajuta, ne arata drumul pe harta, ne recomanda locuri si taverne. Ne-a dat voie sa gatim vreo doua cine in bucataria lui si lasa copiii la biliard gratis.

Curatenie se facea la doua, trei zile, cand schimbau si prosoapele. Paturile cred ca le-au schimbat doar o data.

Seara se aratau si tantarii, nu multi, nici prea agresivi, noi am avut un aparat electric, nu s-au atins de noi. Am avut cateva nemultumiri marunte, dar cred ca pot fi trecute cu vederea. Instalatiile de la baie erau, probabil, destul de vechi si la noi in baie era un boiler mare despre care banuiesc ca asigura apa calda pentru mai multe camere. Din aceasta cauza trebuia sa fim foarte atenti, apa frigea ingrozitor, iar rezervorul de la wc avea un buton ciudat, care odata apasat nu mai revenea la locul lui pana nu se golea tot. Zgomotul facut de apa care-l umplea era de durata si destul de enervant, mai ales peste noapte.

Am fost la taverne prin Corfu, e frumos, ca peste tot in Grecia, dar cele doua seri petrecute pe terasa hotelului Karina, cu luna oglindindu-se in mare la picioarele noastre, cu un pahar de vin corfiot pe masa imi vor ramane pentru totdeauna in amintire si in suflet.

Nu este un hotel de cinci stele, nu este pentru pretentiosi, dar este chiar asa cum scrie pe panoul de la intrare: Hotel Karina, everybody is welcome!

---

VIZUALIZĂRI: 3491 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI