GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Irak - file de poveste, care au fost.....
TIPĂREȘTEAm stat mult pe ganduri daca sa scriu sau nu despre aceasta experienta, a trecut asa de mult timp de atunci ca multe din amintiri s-au estompat, am vazut insa ca nimeni nu a scris nimic despre aceasta tara si e pacat sa nu impartasesc si altora din experientele traite aici.
Pe scurt, aventura mea in Irak a inceput in anul 1990 inainte sa inceapa razboiul din golf, atunci cand a fost invadat Kuwaitul, eu am fost in martie-aprilie si razboiul a inceput in august.
La vremea aceea, mama mea lucra de 2 ani in Irak, eu de asemenea ma angajasem la intreprinderea care avea contractul cu Irakul si pentru ca a venit revolutia si lucrurile se relaxasera, am schimbat biletul de avion de intoarcere al mamei mele cu unul de dus pentru mine. A fost prima mea experienta de zbor cu avionul si de atunci am ramas indragostita de acest mijloc de transport. Mi-a placut ca pilotii pe tot parcursul zborului ne-au dat informatii despre ce zone survolam si ne-au povestit diverse lucruri despre locurile respective, acum nu se mai intampla asta probabil si pentru ca toata lumea are acces la diverse informatii, dar a fost tare placut si timpul si distanta au "zburat".
Am ajuns in Bagdad dupa amiaza si dupa cazarea de rigoare am iesit la plimbare. Venita din Romania imediat dupa revolutie unde la noi era totul tern si nu se gasea mare lucru (cei mai putin tineri isi aduc aminte probabil), Bagdadul mi s-a parut un pom de craciun, era luminat, avea firme luminoase si avea piete si magazine pline cu de toate. Am baut atata Pepsi ca n-am dormit 2 nopti! Am mancat atata inghetata pe strada de m-a durut gatul (galantare pline cu inghetata cum sunt acum si la noi dar eu nu vazusem pana atunci atata inghetata si atatea feluri), m-am umflat de diverse fructe si am colindat magazine pline ochi de marfa. Fiind prima experienta de acest fel am fost fascinata. Cel mai mult mi-a placut sa merg in piete. Am cumparat enorm de multe prostii (inclusiv nasturi!) care imi luau ochii. M-am lecuit sa mai merg singura dupa ce m-am speriat de o femeie imbracata de sus pana jos in negru (cica era in doliu) dar era o tipa inalta si cum avea pe cap o burka neagra netransparenta am zis ca e alta aratare.
Femeile oricum erau tratate mizerabil. In masini-camionete ele stateau in spate cu animalele. Oribil. De atunci nu imi plac arabii. De fapt ei isi cumparau sotiile si probabil ca le considerau proprietatea lor. Respect religia si traditiile lor, dar nu le inghit nici cu 3 lamai.
In una din zile am fost la Babylon, imi aduc aminte ca erau multe ruine, unele incepusera sa fie restaurate si imi aduc aminte de o statuie mare a unui leu.
Sa va mai spun ca la vremea aceea, aveau arabii niste sosele si autostrazi... mama-mama, autostrazi suspendate ca in filmele americane!
Dupa o saptamana am plecat din Bagdad spre Sinjar, o localitate unde romanii construisera o fabrica de ciment. Am vizitat fabrica, de pe atunci se zvonea ca de fapt ar fi o fabrica de armament, era super tehnologizata si probabil ca ar fi fost posibil sa o modifice dupa ce plecau romanii.
Cel mai apropiat orasel era Mosul, un orasel cochet unde se manca bine. Nu am incercat cine stie ce specialitati, mancam in general pui cu cele mai bune muraturi posibile.
Aveau cartiere rezidentiale cu case frumoase de ti se scurgeau ochii, dar si cocioabe le marginea orasului, cocioabe care in fata portii avea parcat Mercedesul.
In Mosul romanasii nostrii mai faceau cate un ban, mergeau si lucrau pe la diversi. Arabii ii imbracau in haine arabesti ca sa nu bata la ochi si ei cantau "M-a facut mama oltean"! A fost de milioane faza.
Din loc in loc erau puncte de control militarizate, trebuia sa avem pasaportul la noi, am auzit de un singur incident pe care l-ar fi avut romanii la punctele astea de control, in perioada Ramadamului au cumparat alcool si ar fi fost arestati, dar cred ca si romanii or fi raspuns anapoda ca altfel nu prea aveau treaba cu noi.
La inceputul lui aprilie era deja cald afara asa ca am facut vreo 2 zile plaja, mare greseala, clima e atat de uscata ca dupa 2 zile ma cojeam ca un sarpe. De fapt in piete ei lasa carnea afara si nu se strica, se usuca.
Am mai fost sa vizitam o statiune asezata langa un lac, nu imi mai aduc aminte cum se numeste, imi aduc aminte ca era un hotel Sheraton unde am intrat sa mancam si mi s-a parut fantastic.
Stau acum si ma gandesc cum s-a ales praful de tot. Al naibii petrol!
Dupa o luna am plecat spre tara cu o masina, am strabatut toata Turcia, am trecut prin Bulgaria si pe urma acasa.
Fiind prima experienta in afara tarii mie mi-a ramas in memorie.
Trimis de ariella in 14.03.12 12:33:36
- A fost prima sa vizită/vacanță în ORIENTUL MIJLOCIU
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ariella); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest review
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ceva poze? Scanate, evident! Ar fi interesant...
Intr-adevar, s-a ales praful, ca in mai toate tarile invadate de americani.
Nu degeaba nu-i suport eu pe hamburgheristi!
Rog așteptați...
@Jupi: Din pacate cand m-am mutat am ratacit pozele, aveam si niste carti postale, inclusiv de la Babylon. Daca dau de ele promit ca incerc sa le scanez si sa le postez, dar sincer, sunt slabe sperante.
@ariella
Văd că ai rămas cu nişte amintiri interesante, pe care ni le-ai povestit frumos.
Dar spui:
”Stau acum si ma gandesc cum s-a ales praful de tot.
Ai mai fost de curând pe-acolo?
Fiind nou venită pe site (eu te citesc pentru prima dată), îţi urez bun venit şi călătorii cât mai reuşite, din care să ne povesteşti şi nouă!
@Jupi
”s-a ales praful, ca in mai toate tarile invadate de americani
Mi se pare cam hazardată afirmaţia, pentru că m-am gândit la alte ţări ocupate temporar de americani (Japonia, Franţa, Germania, Italia etc.) şi nu am găsit nicio asemănare.
În altă ordine de idei, hamburgerul îşi trage numele de la oraşul german Hamburg, ai cărui locuitori, emigraţi (în parte) în America, au adus cu ei celebrul, de-acum, fel de mâncare.
Aşa că, nu văd de ce americanii ar fi mai "hamburgherişti" decât nemţii, sau austriecii...
E drept, americanii ne-au adus înapoi hamburgerul sub formă de sandwich, prin intermediul celor de la McDonald's. 
@Costi: nu se compara situatia! Nu este nici momentul si nici locul pentru astfel de discutii. Imi mentin parerea, dar nu vreau sa continui aceasta discutie pe site. Cu alta ocazie, cu cea mai mare placere!!!
In ceea ce priveste termenul de "hamburgheristi", recunosc ca nu m-am gandit la originea termenului (si multumesc pentru lamuriri!), ci la faptul ca pentru ei, este un fel de "emblema nationala", alaturi de alte imbecilitati. Asa ii "alint" eu pe americani - hamburgheristi, cocacolisti, retardati, teroristi (evident, in numele democratiei!)... Sper sa nu fi jignit pe nimeni de aici.
Imi cer scuze ca m-a luat valul!
Frumos, desi la povestile gen "amintiri din copilarie" cu diverse intamplari haioase petrecute in ograda bunicilor eu am zis --pas-- nu am avut aceasta bucurie fiind cu radacini la oras, la lecturarea acestor randuri mi-am vazut un episod al copilariei.
Ei da... am fost "fericita" posesoare a unui tata care a lucrat in Irak destui ani, aveam odata la 11 luni ce altii nu aveau intr-o viata si aici ma refer la dulciuri, jucarii si alte acareturi care pentru un copil inseamna ca parintele il iubeste (asa eram noi, eu si fratii mai naivi poate... insa ne bucuram enorm de jucarii si mai putin de faptul ca a venit tata acasa pentru cateva zile).
Erau acei ani inainte de revolutie, 83-86 cand pe la noi batea vantul rau, rau.
Nu am simtit lipsa tatalui, mama se chinuia saraca cum a putut mai bine, il inlocui si la capitolul dojana/bataie, nu tin minte sa fi luat o palma de la el insa de la mama... doamne ce paruiala incasam, de cele mai multe ori pt frati.
A mai fost plecat si in 89-90, acum eram mai mare si stiu ca povestea cum la ei barbatii stau toata ziua la poarta ca muierile la noi si povestesc invartind acele matanii, cum ele erau slugi cu acte in regula, fara nici un drept mai acatarii.
Cum trebuia sa arda lumina non stop fiindca centralele nucleare produceau continuu, iar noi ne confruntam adesea cu faimoasele pene sau perioade de economie la electricitate.
Ca vara au peste 65 de grade la soare, mai suportabile ca la noi datorita umiditatii diferite, cum veneau in santier sa ia oameni la lucru cu ziua si alte si alte povestioare.
o sa incerc sa caut ceva poze pe la parinti, vederi si altele si daca se prezinta in conditii ok voi indrazni sa le urc.
Ma bucur sa vad ca ai deschis aceasta rubrica poate mai sunt care au ceva de spus despre Irak.
@roth: ce coincidenta: -) si tatal meu fusese de cateva ori prin Irak si imi aduc aminte de povestirile sale exotice despre aceasta tara... unde imi doream pe vremea aceea sa ajung si eu neaparat intr-o zi. Bagdad! suna pentru mine ca o lume de vis: -)
ariella te inteleg f. bine, sintem cam de aceeasi varsta si la fel am simtit si eu cand am iesit pt. prima oara din tara imediat dupa revolutie. Totul era colorat si frumos oriude te-ai fi aflat. Eu imi aduc aminte cind am intrat intr-un magazin de mezeluri in Germania dupa ce m-am speriat ca usile s-au deschis automatic in fata mea - mi s-a facut rau de a trebuit sa vomit, de atata abundenta.
Frumoase amintiri. Am avut si eu ocazia sa merg anul trecut, pe vremea asta, intr-o delegatie in Irak, insa, dupa rugamintile alor mei, am renuntat. Sincera sa fiu, nu-mi era teama decat de faptul ca n-o sa fiu prea "bagata in seama", sau mai rau, ignorata, de catre oficialii de acolo, ca fiind singura reprezentanta (de gen feminin vreau sa zic) a unei firme occidentale. Am ramas doar cu cheful de a cunoaste o tara cu multe contraste, sunt convinsa.
Nu am mai ajuns in Irak, dar ma gandesc la razboaiele continue din 1990 incoace si imi e imposibil sa cred ca a mai ramas ceva intreg. Au mai fost si perioadele de embargou, ceea ce ma face sa cred ca e o saracie lucie pe acolo acum.
@roth: Cauta, cauta pozele. Din pacate eu nu le-am mai gasit, am venit azi acasa si le-am cautat dar vad ca nu sunt.
@Pami: Am avut un coleg care a plecat dupa revolutie in America, acolo, ce sa mai, cornul abundentei. Ce crezi s-a apucat sa fotografieze vitrinele cu carne, mezeluri, dulciuri, etc. Americanii nu intelegeau cum dumnezeu la noi nu exista asa ceva.
Tot asa, ma gandesc ca azi nu ai putea sa ii spui unui tanar de maxim 20 de ani ca noi nu vedeam coca-cola, in conditiile in care unde intorci capul vezi peturi, sticle sau cutii de coca-cola.
@alinapopi: sincer, mie mi-ar fi frica acum sa ma duc la cate antentate sunt. As fi curioasa, daca cineva a fost pe acolo si vrea sa ne povesteasca, daca mai e ceva in picioare.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată