Ippokampos din Panormos, Skopelos

TIPĂREȘTE

Anul trecut am avut parte de un concediu minunat în insula Skopelos, în sătucul Panormos, la vila Ippokampos. În momentul în care am făcut selecția, locul nu era tocmai ideal poziționat—mie îmi plac locurile apropiate de plajă, iar Ippokampos e la vreo 200 de metri, să zicem. Însă insula cu toate ale ei—marea, plaja și, de ce nu, prețurile mai mult decât decente—ne-au convins.

Buuun, am ajuns cu feribotul la Skopelos City. E o poveste cu transportul, așa că voi scrie câteva rânduri aici, poate vor fi de folos cuiva. Mie mi-ar fi fost util să știu dinainte câte ceva, așa că iată: programul de feribot nu se afișează decât undeva la începutul lunii mai, trebuie avut răbdare. Înainte de asta am căutat pe tot felul de site-uri, n-am găsit mare lucru. Către Skopelos se poate ajunge din Salonic—e mai lung, vreo 4-5 ore—și trebuie să fiți în port de dimineață. Se mai poate lua vaporul din insula Evia, aici e ok și dacă ajungeți după-amiaza, însă până în port mai ai de trecut un braț de apă cu un alt feribot care nu are program stabil, așa că nu am vrut să riscăm.

Ce ar mai fi de știut? Transportul cu vaporul trebuie luat în serios la buget; se poate calcula dus-întors pentru 4 persoane, cu tot cu mașină, la vreo 500 de euro. Biletele se iau din timp, se plătesc online și, înainte cu o zi sau două de plecare, se face check-in. Cam asta ar fi. Sunt ceva reglementări privitoare la mașini pe care e bine să le citiți, inclusiv legate de mașinile electrice sau cele cu butelii de gaz.

Așa deci, am ajuns pe insulă. În cam vreo jumătate de oră am ajuns la Panormos și, din drumul principal, am făcut dreapta pe un drum pietruit și, nu după mult timp, am ajuns la destinația așteptată. Mașinile le-am parcat într-un fel de grădină împrejmuită, la să zicem 10 metri de vilă. Am ajuns, am desfăcut câte o bere și ne-am pus pe explorat. Sunt două corpuri de clădire unde sunt în total 7 apartamente sau camere și, chiar lângă intrare, un foișor mare, cu loc de grătar. Sunt și apartamente mai mari, și mai mici, și camere mai micuțe, dar toate au loc pentru 4 persoane.

Noi am stat într-una din aceste maisonette care are un fel de demi-etaj, practic deasupra băii e amenajat un loc pentru un pat, cu scară și totul—copiii au fost foarte încântați să doarmă acolo. Fiecare cameră are în față o terasă, mai mică sau mai mare, cu masă și scaune, tot ce trebuie. Noi, fiind în grup și fiind majoritari, am ocupat bineînțeles foișorul, unde am stat cu toții împreună și ne-am distrat de minune. Nu am deranjat pe nimeni nici cu o vorbă mai tare, nici cu muzică—ce e drept, nu tare, ci într-o surdină plăcută.

În camera noastră am avut și o bucătărioară, cu plită, vase, tacâmuri și alte cele necesare pentru un mic dejun sau pentru mese mai lejere. În camera unde am stat noi, nu erau toate super puse la punct. De exemplu, apa la vasul de WC se trăgea printr-o sfoară petrecută prin capac. Sau, unde trebuia să fie montat ventilatorul de aerisire, era doar o gaură în perete.

Dacă tot suntem la chestiile negative, în alta dintre camere siguranța la curent pica destul de des, de regulă când era lumea mai dragă. Sau, am avut o șopârliță în cameră—cred că ținea o conferință cu vreo doi păianjeni. Mie mi s-a părut interesant, vila e într-o grădină cu tot soiul de plante, e normal să apară și fauna. Însă soției mai puțin, a trebuit să fac pe eroul și să evacuez bietele animale. Și—cam atât despre chestiile negative, nu au fost altele. Am avut, în schimb, o grămadă de aspecte plăcute.

În primul rând, marea—e superbă. Plaja nu are nisip, ci pietricele mici, rotunde, care nu înțeapă. E un pic mai ciudat dacă te aștepți la nisip, însă te obișnuiești. E greu să mergi distanțe mai mari fără papuci, e drept, însă pietricelele nu intră peste tot ca nisipul.

Nefiind nisip fin, apa e mereu curată și translucidă, având o culoare minunată. Adâncimea apei crește destul de brusc—să zic, pe la vreo 6-7 metri de mal nu mai ajungi fundul apei cu picioarele. Am avut câteva rezerve cu copiii mici, însă nu a fost cazul, apa fiind foarte sărată, nu ai cum să te scufunzi.

Cel puțin eu nu am văzut pe nimeni, mic sau mare, înotător în stilul "topor" sau urmaș de-ai lui Ian Thorpe care să fie în pericol măcar o dată. Nu sunt arici de mare pe care să calci și nici alge care să se adune pe mal. Mai vin peștișori micuți care îți fac un peeling la pielea de pe picioare. În câteva din zile am avut parte și de valuri mai măricele, spre deliciul copiilor, care își aminteau cu nostalgie de valurile de la Marea Neagră: vjj-vjj, și nu ca în Grecia, doar plici-plici.

Plaja e mare, sunt câteva restaurante pe plajă, de regulă acolo unde sunt și șezlonguri. La unele locații, șezlongul e gratuit dacă faci o comandă la bar, în timp ce altele îl oferă contra sumei de 10 euro. Sunt multe spații pe plajă unde poți sta fără taxă, cu umbrela și salteaua proprie.

Ceea ce e interesant—am avut în primele zile câteva discuții cu echipele care se ocupă de șezlonguri și m-am lămurit. Mă miram eu de ce, chiar și la primele ore ale dimineții, primele două-trei rânduri de șezlonguri erau marcate cu prosoape, ca și cum ar fi ocupate. Chiar așa, să fie atât de mulți nemți matinali care să-și marcheze teritoriul? Însă mai târziu am observat că la majoritatea șezlongurilor nu venea nimeni și nu prea înțelegeam de ce nu ne-am fi putut așeza pe ele. Am aflat că proprietarii țin locurile "de onoare", să zic așa, pentru prieteni, rude sau cunoștințe de-ale lor, care s-ar putea foarte bine să nici nu vină. Mda, interesant... Oricum, când am aflat asta, m-am bucurat că e o plajă mare și că poți alege să stai pe păturica proprie.

Comunicarea în engleză merge destul de bine, de regulă, dar nu cu toți. Stațiunea fiind ceva mai mică, foarte mulți dintre proprietarii restaurantelor și magazinelor sunt chiar cei care se ocupă direct de clienți. Mulți dintre ei sunt localnici și o parte nu sunt foarte pricepuți la limbi străine.

Ce voiam să spun cu asta e că, spre deosebire de zonele foarte populare și pline de turiști—ca în insula Thassos, de exemplu—unde cred că puține afaceri mai sunt conduse de localnici, ci mai degrabă de investitori care își angajează oameni și îi monitorizează cu indicatori și targete, aici lumea e mult mai liniștită.

Sunt momente în care prefer boscorodeala unui proprietar morocănos, nemulțumit de ceva, decât zâmbetul jucat al unui angajat care e musai să fie mulțumit mereu.

Marea e, deci, minunată. E de mare valoare faptul că plaja e orientată spre apus și poți sta până seara târziu fara sa fie frig. Apusul e spectaculos—nu vezi chiar soarele intrând în apă, deoarece se interpune un deal la un moment dat, dar tot e foarte frumos.

De multe ori nici nu mai plecam de pe plajă ca să ne pregătim pentru cină, doar mergeam câțiva metri mai încolo, de pe șezlong, direct pe scaunul restaurantului. Nu erau fițe, nici cineva care să-ți reproșeze că nu ești la patru ace sau că ești încălțat în șlapi.

Cum spuneam, e o stațiune relaxată și sper să rămână așa. Cred că insula va fi mai greu cucerită de turismul de masă, deoarece accesul cu feribotul impune anumite restricții, fie ca timp, fie ca preț.

Așa cum spuneam, sunt mai multe restaurante și baruri, noi am fost doar la vreo trei dintre ele—peste tot a fost cam la fel, adică fain. Dacă sunteți într-un grup mai mare, e bine să anunțați dinainte, iar gazda vă va primi cu mesele aranjate.

M-am bucurat mult, sincer să fiu, când am văzut pe un afiș un număr de telefon de unde puteai comanda gyros. Câteodată nu ai dispoziția de a sta cu orele la o masă la restaurant și e grozav să ai o soluție rapidă și foarte gustoasă. Și de ce nu, ieftina de tot, cred ca pretul era de 3 euro.

Este și un magazin cu de toate în sat, cu prețuri nu foarte mari. Dacă ai nevoie de cumpărături mai serioase, poți ajunge la unul dintre supermarketurile din orașul Skopelos. Poți merge și cu autobuzul, însă, cel puțin când am fost noi acolo, soluția asta nu a funcționat—autobuzul era full-house.

Peste tot poți plăti cu card și, deși nu spun, cred că oamenii ar prefera să le plătești cash. Este și un ATM în sat de unde te poți alimenta cu sume pentru una-alta.

La cazare, la Ippokampos, ne-am simțit minunat. Gazdele stau și ele la locație, însă sunt foarte discrete, se ocupă de curățenie și alte cele. E liniște și pace. Am petrecut seri minunate în grup, în foișorul de la locul de grătar—nu am deranjat pe nimeni, dar nici noi nu am fost zgomotoși.

Aerul condiționat din camera noastră a funcționat bine—am avut nevoie de el, mai ales după-amiaza. Aici se poate plăti și prin virament, și cu cardul. Pot spune că am avut parte de un preț minunat, adică e greu de găsit, în sezonul plin, apartamente cu 75 de euro, aproape de mare.

O experiență minunată, un concediu cât se poate de relaxant și odihnitor. Ce mai era… A, apa mării! Pe lângă faptul că e curată și frumoasă, mai e și la o temperatură ridicată, numai bună.

În zonă, poți vizita bisericuța celebră din filmul Mamma Mia! —e spectaculoasă! Sau poți petrece o zi în orașul Skopelos, cu clădiri din acelea faine, ca-n filme. Sau, dacă vrei, poți face excursii de o zi în insulele din vecinătate, Skiathos sau Alonissos. Sau, poți doar pur și simplu sa stai și sa te odihnești.

Cel mai tare lucru, însă, e atmosfera relaxată—ceilalți turiști păreau a fi oameni care chiar se bucurau de mare și de timpul lor și erau ocupați cu totul de asta. Știți la ce mă refer: sunt alți turiști care sunt mai preocupați să le arate altora cât de mult se bucură de vacanță… Cunoscătorii știu diferența. 😊

Un loc minunat, deci. Vi-l recomand cu drag!

---

VIZUALIZĂRI: 86 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI