Thassos de sarbatoarea Pastelului — Christos Anesti

TIPĂREȘTE

Christos Anesti- Alithos Anesti - Hristos a inviat- Adevarat a Inviat

Cand am ajuns vineri seara ploua, sambata a fost relativ frumos, un soare trist dar si ceva nori si stropi de ploaie.

Gazda noastra ne spusese ca pana inDuminica Pastelui acolo asa este vremea pentru ca Maica Domnului plange...

Si intradevar duminica, un soare bland si stralucitor ne-a insotit intreaga zi.

Am plecat din Skala Potamia pe la ora 9,30 urmand traseul in mod invers de data aceasta, pe partea de sud-est a insulei. Am trecut de Kinira si am observat o plaja frumoasa, chiar foarte frumoasa, Paradaise Beach. Intradevar Plaja Paradisului. Este una dintre putinele plaje unde inca in conditii de vant se formeaza mici valuri. Nisipul este alb ca zapada, apa este curata ca lacrima, apa nu mi s-a parut deloc adanca. In partea stanga este un loc amenajat in care am inteles ca se retrag nudistii. Este un indicator usor discret care iti arata ca trebuie sa cobori de pe drumul principal spre plaja. Distanta pana la plaja este de cca 400 de m. destul de incomod de parcurs cu masina. Dar merita efortul.

Am plecat mai departe, trecand de Aliki pe carea aveam sa-l vizitam a doua zi, in dorinta de a ajunge cat mai repede la Manastirea Sf. Arhangelous (sf. Arhanghel Mihail), sperand ca nu este prea tarziu pentru a prinde cateva momente din slujba de Paste.

Drumul serpuieste pe marginea marii, descoperind un peisaj de vis.

Vis-a-vis in departare se vede in toata splendoarea lui bratul de pe Halkidiki cu Muntele Athos, cu creste inalte pe care zapada nu le parasise inca. Albastrul cerului era incredibil, dand senzatia ca ne aflam undeva deasupra norilor.

La Manastirea sf. Arhanghelous se afla pastrata o parte din Sfantul Cui folosit pentru crucificarea lui Hristos. Imediat coborand spre mare este o pestera cu apa sfintita. Pestera are o poveste speciala. Credinciosii au continuat sa mearga la manastire chiar in timpul ocupatiei turcesti, in ciuda opresiunii cuceritorilor. Turcii observand credinta oamenilor si miracolele Sfantului Mihail au trimis osteni sa distruga manastirea. Se pare ca in timp ce unul dintre ei a intrat in manastirea cu gandul sa faca rau, acesta a fost trasnit de Sf. Arhanghelous si a murit. Izvorul curge de atunci printre pietre.

Localnicii si turistii vin in numar mare la aceasta manastire de maici.

La poarta manastirii, o sora ne-a dat fuste lungi pentru a ni le pune peste pantaloni si am intrat. Slujbele se tin in mica bisericuta veche, impodobita de sarbatoare, curata si frumoasa, nu in cea noua, mare a carei constructie nu s-a terminat inca. Un mic magazin pune la dispozitie spre vanzare icoane si alte obiecte bisericesti la preturi care mie mi s-au parut modice. Biserica nu are foarte multe vietuitoare si acestea duc o viata de obste.

Auzindu-ne vorbind romaneste o sora a venit sa stea de vorba cu noi. I-am spus ca am fost dezamagiti de faptul ca slujba de Inviere a fost modesta in Potamia si ne-a sugerat sa nu avem asteptari prea mari pentru ca sunt putini preoti ramasi pe insula si biserica greaca nu prea mai are fonduri...

M-am gandit atunci la maica singura in varf de munte de la manastirea sf. Pantelimonos...

In manastire este interzis fotografiatul. Sora respectiva era din Baia Mare si ne-a spus ca a mers acolo pentru 3 zile si avea deja 8 luni de cand se afla deja acolo.

Ne-a invitat insa sa ne intoarcem a doua zi de Paste, luni pentru ca urma a avea loc o procesiune de pelerinaj care cobora de la Theologos cu... "cuiul sfant".

Slujba nu era, asa incat am inapoiat fustele, incercand fara succes sa lasam un ban sorei respective, care insa ne-a refuzat politicos.

Plecand mai departe am trecut de Astris spre Potos. Distantele sunt mici. Potosul nu este foarte mare, insa oraselul are o plaja frumusica, marginita de un dig. Nu mi s-a parut spectaculos, insa am inteles ca vara in zona, viata de noapte este... vesela.

Din Potos, in dreapta la 10 km in interiorul insulei, spre munte, este oraselul Theologos. Localnicii si istoria, sustin ca acesta este cel mai vechi orasel al insulei. Casele vechi, cu acoperisuri de piatra sunt senzationale. In orasel, se afla si o biserica mica si veche si tot pe aceasta strada principala si un mic muzeu. Vechea casa care a servit drept cladire rezidentiala pentru primarul Chatzigeorgiu a fost restaurata de curand si in fata acesteia se afla chiar o statuie a primarului. Chair daca acesta nu a fost singurul conducator al insulei, s-a numarat printre sustinatorii revoltei impotriva turcilor din 1821 fiind considerat si astazi un erou national. Printr-o minune a Pastelui, zic, casa era deschisa si am putut vizita sala de adunari cat si camerele. Erau restaurate iar mobilierul si obiectele originale sunt completate de decoratiuni in stil clasic. Mai este de asemenea o expozitie dedicata materialelor si uneltelor folosite de locuitorii insulei in muncile zilnice, precum machete ale preselor de ulei, ale morilor, razboaie de tesut, fotografii, desene si picturi. Muzeul este o bijuterie de exceptie.

Am fost apoi sa mancam la taverna... aceea cu mielul la protap, vezi rev...

pentru ca nu puteam trece nepasatori pe langa un asemenea spectacol fara a ne bucura de el.

Dupa masa am plecat inapoi spre Skala Potamia pe aceeasi ruta Potos-Astris-Aliki-Kinira.

In Skala Potamia am mers de-a lungul plajei Hrisi Ammoudia si cu aceasta ocazie am vazut plaja lunga de 3 km cea mai cautata de turisti, larga, dar bineinteles neamenajata in aceasta perioada a anului. Sunt cateva locuri de joaca pentru copii. Am vazut ceva studiouri, hoteluri de 2-3 stele, cateva mai deosebite si am constatat ca exista posibilitati de cazare pentru toate gusturile si toate bugetele. Nu am remarcat hoteluri majestuoase si dotate cu propriile parcuri pentru copii, gen resorturi fastuoase, precum in Turcia. Dar cum orice comparatie schioapata, mi-am reamintit ca suntem in insula Thassos din Grecia.

A doua zi de Paste, luni am plecat hotarati sa vizitam cateva localitati pe care nu le vazuseram. Am plecat din Skala Potamia si depasind Thassosul/Limenas, am trecut pe langa superba plaja Skala Rachoniu.

Prinos, portul in care debarcaseram in prima seara, Skala Sotiros, Skala Kallirachi si am ajuns la Skala Marion (Maries) Plaja nu este deosebita insa noi aveam un obiectiv.

La cca 10 km in interiorul insulei se afla Marion sau Maries este acelasi lucru.

Stradutele sunt atat de inguste incat trebuie sa claxonezi pentru a nu te intalni cu o alta masina. In zona aceea am vazut cele mai frumoase livezi de maslini, batrani. Se spune ca un maslin poate trai 700-800 de ani. Din radacina lui se taie anual tulpinile are imbatranesc asa incat maslinii batrani au uneori forma de liane contorsionate. Deja erau oameni care lucrau in livezi, curatand pomii si altii care ingrijeau stupii.

Aici in Marion se afla un mic lac de acumulare. Nu l-am remarcat de la inceput, am intrebat pentru a da de el. Pentru noi a fost o provocare acest lac, nefigurand pe nici o harta. Lacul este unul de acumulare si singurul de pe insula. Este mai curand o balta pozitionata in salbaticie, intr-un loc foarte linistit. Daca vrreti sa ajungeti la lac, in Maries drumul catre stanga duce 2-3km pe un drum de padure si acolo veti observa lacul.

In drumul catre Marion este si Manastirea Adormirea Maicii Domnului. Din pacate era inchisa si nu am putut-o vizita. Locatia este superba, din drumul principal in lateral, printre livezi batrane de maslini.

De asemenea in Marion se mai afla o biserica dedicata arhanghelilor si este una dintre cele mai vechi de pe Thassos.

Am iesit in soseaua principala si singura a insulei.

Trecand prin Limenaria am vizitat micul port si faleza. Portul ca si orasul au o deschidere superba spre mare. Mi s-a parut interesant dealul lateral din stanga portului, o roca rosie, care atesta prezenta fierului, o alta bogatie a acelei insule.

Limenaria situata intre Dragonera beach si Aponissos are in centru biserica Agia Kyriaki, iar casele vechi cu gradini frumoase iti incanta ochiul... Din Limenaria se dezvaluie intinderi de mare albastra precum si contururile continentului.

Intre Limenaria si Potos se afla un alt loc care nu trebuie ratat, Pefkari.

Este o mica statiunie care si-a luat numele de la padurea de pini care inconjoara plaja cu nisip alb, era locul de intalnire al pescarilor.

Pefkari este cel mai mic sat al insulei, iar toate afacerile din zona, precum si in multe alte locuri ale insulei, sunt afaceri de familie, unde de la nepoti la bunici fiecare are o indeletnicire. Plaja din Pefkari a primit "blue flag" un premiu semnificativ pentru curatenia, organizarea si succesul cu care cei implicati au indeplinit anumite criterii ale Comunitatii Europene.

Ne-am intors in Potos, unde am mancat la taverna Irene vezi rew... si ne-am grabit la procesiunea de la manastirea Sf. Arhanghelous.

Am ajuns ceva mai devreme, cand deja primii nerabdatori se instalasera. Am primit din nou fuste si am asteptat sosirea procesiunii.

Pe la ora 17,30 au inceput sa coboare de pe munte grupuri, mai ales tineri.

Deja pe sosea se formasera cozi intregi de sute de metri de masini, parcate pe dreapta si stanga, cu localnici imbracati frumos si femei parfumate. Se salutau si se imbratisau. Atmosfera era de sarbatoare.

In curtea manastirii, in fata micii bisericute erau pregatite cafele, se servea rahat aromat si proaspat, si bineinteles apa. Cele 10 maicute modeste, se pregateau pentru venirea procesiunii.

La un moment dat, un preot batran a iesit in intampinare si grupul de pelerini s-a oprit in fata manastirii. Erau insotiti de un cal alb, impodobit, si dupa ce s-a intrat in manastire, toata lumea, in liniste a intrat in bisericuta mica, unde doi tineri tineau marturia cuiului sfant spre a fi venerata.

Preotul nu a rostit decat cateva cuvinte si la fel ca in noaptea de Paste nu s-a cantat, asa dupa cum suntem noi, romanii, obisnuiti, Hristos a Inviat...

Ma asteptam la o procesiune mai ampla, insa totul a emanat modestie si cumpatare.

Bineinteles ca la plecare, am stat cca. 15 minute pentru a iesi din marea aceea de oameni si masini.

Ne-am indreptat spre Aliki. Un important producator de marmura de foarte buna calitate, aici aflandu-se o cariera antica de marmura.

Aliki are o plaja mica, intr-un golf deosebit de frumos.

Se afla aici un sit arheologic pe locul unde in antichitate se ridica orasul Aliki, pe coasta de sud est a insulei.

In urma sapaturilor au fost descoperite ruinele unui templu si cele ale mai multor cladiri precum si un santuar din sec. VII-i. dH, ceea ce demonstreaza ca atunci era o asezare importanta departe de micul sat cu aceeasi denumire de astazi.

In sec. V-VI aici a fost construit un altar in cinstea zeilor, iar mai tarziu o biserica din ambele constructii ramanand astazi doar ruinele.

Aliki furnizeaza de asemenea marmura, care este recunoscuta ca fiind cea mai alba din lume.

Acestea au fost excursiile si plimbarile pe Thassos in zilele de Paste.

Cateva consideratii de final, dincolo de peisaje de exceptie, monumente, orasele vechi, Thassosul este o destinatie de vacanta accesibila ca preturi, cel putin in aceasta perioada a anului, pentru cei care vor sa viziteze. Insula, asa cum am mai spus are un aer patriarhal, nu are locatii ultramoderne, poate ar fi o nota discordanta si nu ar da bine. Soseaua si drumurile sunt foarte bune. Pentru cei care vor sa viziteze si nu numai sa faca plaja sunt obiective destule. si interesante.

Probabil ca animatia din lunile de vara dau un farmec special insulei.

Va doresc tuturor vacante frumoase pe insula Thassos.

---

VIZUALIZĂRI: 4499 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI