Prețul plătit a fost invers proporțional cu calitatea serviciilor

TIPĂREȘTE

Să ajungi în Istanbul în perioada 01 - 15 septembrie fără a avea și o rezervare la hotel înseamnă să-ți asumi un mare risc. Noi am simțit-o anul acesta pe pielea noastră, când întorcându-ne din concediul petrecut în Alanya, am decis să ne oprim în Istanbul (a fost al doilea popas) pentru o noapte, deoarece mai aveam 745 km de parcurs până la Tulcea și ar fi fost extrem de obositor pentru toată lumea (mai ales pentru copii).

Știam că Istanbulul este mai tot timpul full de turiști, dar am crezut că în multitudinea de hoteluri din zona istorică a orașului vom găsi totuși o cameră pentru a ne caza. Tocmai din acest motiv nu am avut inspirația de a ne face rezervare în prealabil și acest lucru a avut drept consecință găsirea cu mare greutate a unei camere de hotel în care să dormim.

Încă de pe autostradă acumulaserăm oboseală și stres din cauza traficului infernal din apropierea Istanbului (am făcut aproape 3 ore pe 35 km). Se mergea în ritm de melc, bară la bară, iar în oraș, după cum știți, este o adevărată nebunie să parcurgi traseul până în centrul istoric (mai ales într-o asemenea perioadă când turiștii mișună pe străzi ca la defilare). Cu chiu cu vai am ajuns în centrul istoric în fața hotelului Anadolu la care ne propusesem să stăm și despre care vom scrie într-un review separat. Când ni s-a spus că ei nu mai au camere libere și că sunt slabe șanse de-a găsi ceva în zona respectivă în această perioadă fără rezervare, vorba românului „a picat cerul pe noi”.

Ne-am înarmat cu mult curaj spunându-ne că trebuie să găsim ceva până la urmă, ne-am luat copii din mașină (pe cel mic l-am „ancorat” bine în propriul „jeep”) și am pornit la pas înterbând din hotel în hotel pentru a găsi o cameră liberă. Peste tot recepționerii ridicau din umeri spunându-ne că nu sunt camere libere. Situația devenise din ce în ce mai stresantă deoarece copiilor le era foame, eram toți obosiți, iar cel mic sărăcuțul debusolat și zdrucinat după atâta mers pe străduțele cu piatră cubică dădea semne de nerăbdare.

Într-un târziu, în jurul orei 1800, soțul meu găsește o „cameră” într-un hotel din apropierea gării, și după multe negocieri cu niște așa-ziși patroni de hotel, iată-ne într-o „odăiță”cât „o cutie de chibrituri” (9 m2) pe care am plătit 60 € pe o noapte (cu mic dejun inclus). La negociere s-a plecat de la prețul de 125 € pentru că „așa zișii” patroni au avut tupeul de-a pune la socoteală și copiii care datorită vârstei beneficiau de gratuitate la cazare. În mod normal pe o asemenea cameră nu ar fi meritat să dăm nici 30 €, însă situația noastră devenea una critică deoarece în curând venea noaptea. Așa că am acceptat condițiile impuse și ne-am resemnat fiindu-ne învățătură de minte experiența.

Hotelul se numește Hürriyet Hotel, este micuț dar compus din două corpuri lipite: un corp mai nou (probabil renovat) și altul vechi (în care am stat noi) care după fațada exterioară (spatele hotelului) părea că trecuse printr-un incendiu. Camera era situată la etajul 5, iar accesul se făcea pe o scară în spirală atăt de îngustă încât nu încăpea decât o persoană. În cameră erau 3 paturi single înghesuite că abia reușeai să treci printre ele, un șifonier vechi ce dădea să cadă și o noptieră. Baia avea dotări precare (dușul era reprezentat de un furtun iar apa curgea direct jos în scurgere). Atenție pentru cei care întâmplător ați alege să faceți rezervare la acest hotel, pozele camerelor sunt „un pic” diferite de cum arată ele în realitate (cel puțin în corpul vechi în care am stat noi, adică cel cu recepția). Spun acest lucru deoarece am verificat când am ajuns acasă fiind curioși să vedem prezentarea hotelului pe internet și am descoperit că în poze camera nu arată rău, fiind tentat oricine să o aleagă spre rezervare.

După o noapte agitată și „o odihnă” în reprize, dimineața am mers la micul dejun. „Restaurantul” era situat pe acoperiș la ultimul etaj în corpul mai nou. Acolo se ajungea cu liftul din corpul nou. O parte din mese sunt amplasate afară pe o terasă minusculă de pe care se vede marea și ceva mai aproape calea ferată cu gara. Micul dejun a fost sărăcăcios și de proastă calitate: pâine, salam, unt (margarină), cafea, castraveți, roșii și ouă fierte (care în momentul în care am ajuns noi – aproximati ora 0800 erau pe sfârșite).

Pentru parcare am plătit 15 lire și era situată vis – a – vis de hotel. Am beneficiat de loc la acest preț doar până la ora 0900 dimineață, după care prețul creștea dacă nu plecam (deși parcarea era aproape goală).

N-am găsit ospitalitate ci doar intenția de „jecmăneală”, cuvintele potrivite pentru cei care manageriau afacerea, fiind hoți și profitori.

Ca și concluzie, pentru cele afirmate mai sus, în mod clar noi nu recomandăm acest hotel, calitatea serviciilor și dotărilor nefiind direct proporționale cu prețul piperat.

Pentru experiența neplăcută, trăită singurii vinovați suntem chiar noi și ne va fi învățătură de minte ca altă dată să ne facem în prealabil rezervare, cu atât mai mult cu cât ne place orașul și cu siguranță îl vom revizita. În aceeași situație fusesem și cu o noapte înainte în orașul Eskișehir unde a trebuit să facem o oprire neprogramată. Aici totuși am găsit ospitalitate, omenie, responsabilitate și am și negociat, obținând un preț foarte bun la hotel.

Deci, luați aminte la cele ce ni s-au întâmplat nouă, și fiți mult mai inspirați și prevăzători!

Să aveți gânduri bune și concedii tot mai plăcute!

---

VIZUALIZĂRI: 2191 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI