Experienta 'Love Hotel'.

TIPĂREȘTE

Luni 18 Februarie 2013 - Dupa apusul soarelui

Dupa ce in timpul zilei incercasem Tokyo DisneySea, imi lasasesem o noapte libera (fara rezervare la vreun hotel) pentru a incerca unul dintre faimoasele “love hotels” japoneze.

Am vorbit pe scurt despre “love hotels” intr-unul din reviewurile precedente, dar reiau tema.

“Love hotels” sunt o inventie japoneza si sunt hoteluri gandite in special pentru sex. Strainii se gandesc in primul rand ca e vorba de bordeluri, prostitutie etc., dar desi exista si acestea, marea majoritatea a clientilor acestor hoteluri sunt cupluri casatorite.

Familiile japoneze traiesc de obicei in apartamente, foarte, foarte mici si nu e neobisnuit ca sa locuiasca atat cu parintii cat si cu copii in aceeasi casa. In casele traditionale, peretii despartitori sunt facuti din hartie – poti sa auzi tot ce se intampla in camera de alaturi. Datorita acestei “aglomerari” si lipsa a intimitatii, multe cupluri au probleme in a duce in conditii normale si la bun sfarsit unele “sarcini” si “indatoriri” domestice.

Nu disperati insa. Puteti fugi la un “love hotel”.

“Love hotelurile” au in special doua programe de cazare: “Rest” si “Stay”.

La “Rest” – inchiriezi camera pentru o perioada scurta, de vreo 3-4 ore pentru o “odihna” mai scurta. Preturile pentru vreo 3 ore, merg in jur de 4000 de yeni.

La “Stay”, se inchiriaza camera pentru o noapte, dar de obicei check-inul este foarte tarziu. Dupa orele 21:00, sau chiar mai tarziu. Am observat ca un hotel cu cat este mai luxos si mai cautat cu atat are orele de inceput de “Stay” mai tarzii. Asta se datoreaza faptului ca poate sa bage mai multe programe de “Rest” in timpul zilei. Preturile la “Stay” se invart in jur de 10000 de yeni.

Fiecare hotel are un program diferit, in ce priveste orele de “Rest” si “Stay”, iar aceste orare sunt afisate in fata hotelului. Pe langa orar si preturi mai afiseaza daca mai au camere libere sau nu.

Hotelurile sunt gandite astfel incat sa ofere maxim de intimitate. La multe dintre ele nici macar nu te intalnesti cu personalul hotelului, sau nici nu-i vezi. Hotelurile au mai multe intrari si toate intrarile sunt extrem de discrete. Sunt ziduri care le mascheaza. Barbatul poate folosi o intrare si “sotia” sau “amanta” vine pe alta usa.

Multe hoteluri au si parcare, dar parcarile sunt de obicei subterane si protejate cu niste fasii de plastic. Din strada nu se pot vedea masinile.

Apoi dupa ce ai intrat in hotel, de obicei gasesti un panou electronic, care iti arata camerele, iar camerele care sunt libere sunt luminate. Iti alegi camera apasand pe un buton de langa imagine si mergi sa platesti la un ghiseu (ca alea din gara), dar unde nu zaresti receptionerul. El stie ce camera ai ales, deoarece ai apasat pe fotografie, iar pretul este afisat langa camera. Decartezi si-ti da cheia.

Unele hoteluri, nici macar nu au pe cineva la receptie. Au niste automate in camera, la care trebuie sa platesti. Adica – vezi care camera e libera, mergi in camera si inchizi usa. Pentru a putea iesi, trebuie sa bagi bani intr-un automat pe perete, care iti indica pretul. Despre camerele de acest gen doar am citit. Din cate am vazut majoritatea au o mini-receptie, dar nu ai contact cu receptionerul.

Camerele

Camerele sunt diferite, fiecare aranjata intr-un anume stil. Depinde si de tema hotelului. Un hotel poate aborda vreo tema africanabalineza etc. sau mai stiu eu ce. Multe teme sunt kitsch. Sunt multe camere de hotel care te ajuta sa-ti indeplinesti diferite fantezii. Camere cu costume de medic si pat de ginecoloc, camere facute sa arate ca un vagon de metrou, altele ca o clasa etc. Fiecare cu fanteziile lui.

Din ce am mai citit, insa, majoritatea hotelurilor mai noi, au inceput sa tina cont mai mult de preferintele femeilor decat de ale barbatilor. Se pare ca femeile isi doresc mai mult sa aiba o camera curata, mare, cu jacuzzi, cateva petale de trandafir si un design vestic si elegant. Nu prea se dau in vant dupa fanteziile barbatilor. Totusi camerele gandite in special pentru barbati, au adus renumele acestor hoteluri.

La majoritatea acestor hoteluri nu se poate face rezervare ci se merge pe “primul venit, primul servit”. Totusi unele dintre ele, au inceput sa accepte si rezervari si “membership programs” dar sunt gandite numai pentru publicul japonez si nu au pagini in engleza.

Am incercat sa gasesc mai multe informatii despre hoteluri, dar sunt destul de putine pe internet si cu atat mai putine in engleza.

Peste doua linkuri, am dat in mod frecvent:

lovehomap.com – asta e un site numai in japoneza, dar are o harta interactiva cu mai multe lovehoteluri. Da preturile si paginile de web, a celor care le au. De asemenea sunt schite cu "forma" hotelului.

secret-japan.com/forum/lo ... tokyo-t433.html – un forum destul de slabut, cu ceva informatii despre “love hotels”.

Mi-am pierdut destul de mult timp, incercand sa gasesc un hotel cat mai interesant, si sa aflu cat mai multe informatii. Pana la urma, mi-am dat seama ca nu ajung nicaieri. Trebuie sa stii japoneza ca sa te descurci. Unele hoteluri (cele mai interesante de obicei) aveau scoruri prea mari pentru buzunarul meu. Treceau de 20000 de yeni. De obicei sunt mai scumpe in week-end si mai ieftine in timpul saptamanii. M-am gandit ca am sa vad la fata locului si Dumnezeu cu mila.

Pentru locul dezmatului am ales Shibuya – unde se afla o zona mare de “love hoteluri”, numita Dogenzaka.

Experienta noastra.

Trecusem prin Shibuya cu o noapte inainte in explorare, dar nu intelesesem mare lucru. Localizasem totusi “Dogenzaka”, care mai este numit si “Dealul Iubirii” - un cartier numai cu "love hoteluri". Dogenzaka se zice ca a fost un talhar care jefuia trecatorii care plecau din oras si se ascundea pe vremuri prin dealurile de pe aici. Multi yakuza au bani bagati in “love hoteluri” si baruri de prin zona si denumirea cartierului dupa un faimos bandit, se pare ce le-a placut - nu sunt foarte vizibili insa. Am vazut multe "mama-san", care se para ca aveau grija de afaceri.

Shibuya este cartierul cu trecerea de pietoni celebra, unul dintre cele mai aglomerate puncte din oras. Sunt cateva magazine pentru tineri in zona si mai multe baruri restaurante si “karaoke – bars”. Mare aglomeratie pe langa gara si stradutele care pleaca de acolo.

Ne-am recuperat gentile de la hotelul APA si am plecat inspre Shibuya. Cred ca era in jur de ora 17:00-18:00.

Ma gandisem sa las gentile la un coin locker, dar nu eram foarte sigur care e programul daca le lasi dupa ora 24:00. Citisem pe undeva ca gentile lasate mai multe zile, sunt adunate de catre cei care lucreaza la gara si nu eram sigur care e programul, daca le lasi intr-o zi si le iei a doua zi. Probabil platesti de doua ori, dar ramasesem cu frica sa nu goleasca lockerele, de aceea am luat gentile cu noi.

Am inceput explorarea Dogenzaka. Aceasta zona o gasiti undeva in spatele magazinelor “109”. Fata de aglomeratia care este pe strada principala aici e liniste. Stradute mici, parasite parca cu mai multe “love hoteluri”. Foarte mare liniste, iar multe hoteluri sunt fara ferestre. Majoritatea nu sunt deloc inalte (4 etaje maxim) si arata destul de kitsch. Altele nu prea pun pret pe lookul exterior.

Pe langa hoteluri, foarte multi saci cu lenjerii si prosoape murdare. Cred ca spalatoriile din zona fac bani frumosi. :)

Problema era ca ajunsesem prea repede. Fiind februarie, se si inopta repede. Am inceput sa ne plimbam sa gasim un hotel pe gustul nostru. Am intrat la unul inauntru si nu era nimeni inauntru, la receptie. Intr-o parte erau vreo trei calculatoare si am vazut ca acolo erau afisate camerele. Mergeai si ti le alegeai la calculator.

Au coborat doi “clienti” cu liftul – un el si o ea si cand ne-au vazut la receptie, s-au speriat si au intrat inapoi in lift :)) Unii dintre ei se feresc foarte tare sa fie vazuti. Probabil nu erau sot -sotie.

La alt hotel, am intrat sa cerem informatii. Ne-am aplecat sa o vedem pe cea din spatele geamului – am incercat sa intram ceva in vorba cu ea. Dar ne-a intrebat: “Do you speak japanese? ” si cand i-am zis ca nu, ne-a aratat un X, cu mainile si ne-a zis "-Sorry. Only japanese". Am inteles ca nu primeste straini. Multi dintre ei nu se complica cu strainii, mai ales in perioadele de “Rest”, deoarece sunt multi straini, care cred ca au venit la un hotel normal, iar apoi nu inteleg de ce au de platit in plus cand ei au vazut ca pretul era doar de 4000 yeni.

Am mai gasit o bomba de hotel, care incepea perioada de “Stay” pe la 18:00 si avea si mai multe afise in engleza, dar arata nasol. Si camerele aratau nasol. Era un fel de stil “taverna”... veche. Nothing to turn you on. Eu aproape ca am vrut sa ma las pagubas si sa inoptam in ala. Imi era frica sa nu ramanem fara, mai ales dupa ce ne refuzase doamna de la unul dintre hoteluri. :) Sotioara nu m-a lasat... si a zis daca tot e bal, bal sa fie, o sa stam intr-o camera mai ca lumea.

Pana la urma am gasit un hotel care arata destul de bine si avea perioada de “Stay”, incepand de la ora 20:00. Am vazut iesind de acolo un cuplu la vreo 30 de ani si astia cred ca erau sot-sotie si aratau destul de distinsi. Am intrat inauntru si am vazut ca era ok, am vorbit cu o doamna la receptie si ne-a zis ca trebuie sa ne intoarcem la 20:00 fix, deoarece atunci incepea programul de STAY. Ne-am hotarat pentru asta si am mai mers sa omoram timpul pe la cafenele.

Ca o regula generala, am observat ca un hotel cu cat e mai bun, mai nou, mai de lux, cu atat perioada la care incepe “Stay” e mai tarzie. La majoritatea incepea la 21:00, dar cele mai frumoase la 22:00. Preturile erau de asemenea mai ridicate. Camerele la acele hoteluri parea mai mult in stil “vestic” clasic, probabil ca erau cu gandul la doamne in primul rand.

Nu mai aveam rabdare sa asteptam pana tarziu iar apoi sa avem emotii ca nu mai gasim camere.

Uitasem si cum se cheama hotelul pe care-l alesesem. Avea un nume grozav, care nu spune nimic: “Hotel R-25” La opt fix, eram la receptie.

Am ales o camera de pe panoul electronic. Nu am ales-o pe cea mai ieftina, dar nici cea mai scumpa. Pretul 9300 de yeni – in stil new yorkez – de jazz :), cu neoane albastre. Am platit la doamna respectiva si ne-a dat cheia.

Etajul trei, camera cu nr. nustiucat. Holurile destul de stramte si intunecoase.

Camera

Am facut ceva poze, dar nu sunt cine stie ce reusite. Arata mai interesant in realitate. Diferite lumini si becuri si un tablou electric cu New York city lights.

Camera era in stil semi-japonez.

Wc-ul era separat iar baia separat. In baie era o cada, dar dusul era langa cada, jos. Japonezii fac dus stand pe un scaunel, nu in picioare. In camera era si un vending machine, cu sticle de bere, vin. Era cu monede si preturile destul de normale. Langa pat, un prezervativ.

La alte hoteluri sunt vending machines de unde se pot cumpara fel de fel de jucarii sau inchiria costume.

Ma asteptam ca sa fie destul de soios la cate nebunii s-or fi petrecu acolo, dar curatenia paturilor si asternuturilor era exemplara. S-ar fi vazut toate petele mai ales cu neonul ala albastru.

Pe sub cearsaf, am vazut ca era intinsa un fel de prelata de plastic si daca-mi aduc bine aminte si pernele aveau ceva care sa le protejeze.

Patul avea un control panel destul de mare, de unde puteai controla luminile si muzica. Le puteai da mai tare, mai incet, stinge etc. Tot acolo se gasesc si control panel pentru radio – dar aveau canale speciale. Nu erau canale obisnuite de radio – deoarece nu vorbea nimeni si nu erau reclame. Doar muzica – dar in diferite stiluri. Sistemul de sunet era excelent - muzica de calitate. Erau vreo 900 de canale cu muzica. Am ramas pe unul de "jazz", daca tot am ajuns la New York.

Am vazut in videoul asta: http://www.youtube.com/watch?v=HyY5_T35Oik, pe care am sa-l rog pe moderatori sa-l ataseze, ca exista si canale “Alibi”, care imita traficul sau alte zgomote obisnuite. Poti asfel sa-ti suni sotia si sa spui ca ai ramas blocat in trafic. :)

La televizor, erau mai multe canale porno. Destul de aparte, pornografia japoneza. Au stilul lor. :)

Altceva?

Hotelul este destul de vechi, se vedea la mobilier ca era destul de ciobit. Am gasit si un caiet cu fel de fel de desene prin el :)) Mai era si un meniu take away, semn ca puteai comanda si manca in camera de la un restaurant din apropiere.

Masa era destul de joasa si exista si scrumiera. Nu mirosea a fum deoarece exista ventilator care mergea. Atmosfera... era una de club de jazz, cu fum, o poveste si doua pahare de whisky-n fata.

In dreptul patului, mai exista un fel de oglinda. Daca vroiai o lasai oglinda, sau trageai niste geamuri cu hartie. Per total o experienta foarte interesanta.

Toata aventura cu cautatul hotelului si experienta in sine au meritat pe deplin.

Ca sfaturi, incercati sa veniti mai tarziu pentru a gasi un hotel mai bun, sau daca vreti sa incercati un “Rest”, alegeti o camera cu design mai neobisnuit la un hotel mai nou. Asta daca va puteti convinge partenerul/partenera. :))

Cam asta ar fi.

Make love not war!

Sa avem parte de dragoste. :)

P. s. Imi cer scuze pentru calitatea pozelor, dar le-am facut pe fuga. Fotografii nu prea sunt apreciati, in acest cartier :)

---

VIZUALIZĂRI: 5785 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI