O farama din Elvetia: Villars sur Ollon si Hotel du Golf anc. Marie-Louise

TIPĂREȘTE

Villars sur Ollon, denumit în mod obişnuit Villars, este un sat din Elveţia, parte a municipiului Ollon dîn cantonul Vaud, situat cam la 110 km de Geneva. Este o. statiune turistica destinata in special iubitorilor de schi, dar nu numai atat. Situata pe un balcon natural pe valea Rhône, la o altitudine de 1. 300 m cu expunere sudică, în inima Alpilor Vaud, Villars ofera oaspetilor sai: sport, relaxare si cultura.

In orice anotimp, in week-end sau in vacanţă de agrement, statiunea isi asteapta oaspetii intr-un decor idilic, oferind o panorama spectaculoasa ce se întinde de la Lacul Geneva la Mont-Blanc.

În timpul verii, mai mult de 300 km de trasee montane marcate şi 150 de km de trasee de biciclete de teren, permit vizitatorilor să descopere farmecul rural elvetian şi frumuseţea naturală a zonei, protejata inca din 1938, cand statiunea a fost clasificata ca fiind una dintre cele mai renumite statiuni turistice montane din Europa. Trei lacuri alpine de mare altitudine şi numeroase ferme oferă excursioniştilor prilejul unor experienţe unice: peisaje de vis si exercitii demonstrative inedite de preparare a branzeturilor dupa metodele traditionale ale zonei. În plus, un teren de golf cu amenajari, dotari si servicii la nivelul celor mai inalte standarde in domeniu, permite jucatorilor de golf incepatori sau avansati sa se bucure in aceeasi masura de sportul aristocratilor, la o altitudine de 1. 300 m.

In timpul iernii, iubitorilor de schi le este oferita o zona ce insumeaza peste 220 km de trasee deservite de instalatii de teleski, de la Villars spre Gryon, Les Diablerets şi Glacier 3000. Zona de schi locala, Bretaye, este legata de Villars printr-o cale ferata ce strabate localitatea, astfel incat dupa 20 minute de calatorie, schiorii se pot bucura din plin de partiile de zapada. O telegondola urca 200 m mai sus de Bretaye, pana in satul Roc d’Orsay, locul de pornire spre celelalte trasee alpine. In Villars există de asemenea, un parc de zăpadă numit “ 1984 “ in care se poate practica ski freestyle şi snowboarding. Un patinoar, partii de sanius, un centru sportiv complet dotat, inclusiv cu pista de bowling, plimbari pe jos sau cu sania trasa de cai, concursuri de sezon (constructii hibernale din zapada, batai cu zapada, trageri la tinta cu bulgari de zapada), reprezinta doar cateva dintre activitatile alternative oferite non-schiorilor.

In toate sezoanele, excursiile optionale la obiective turistice din zona (Castelul din La Roche, Castelul Aigle, Castelul Chillon, Abatia Saint-Maurice, Grădina botanică din St. Triphon), concertele unor solisti si formatii la moda, festivalurile tematice (precum Festivalul muzicii dance electronice sau Festivalul de primavara al snowboardingului), degustarea specialitatilor viticole oferite de cramele din districtul viticol Ollon, sunt tot atatea optiuni atractive de petrecere a vacantei intr-un mod activ, placut si util.

Cazarea in zona este in mare parte stil cabana, dar in Villars exista si numeroase hoteluri mai mari sau mai mici, mai noi sau mai vechi si ce e cel mai important, potrivite pentru orice buzunar. Cu alte cuvinte. in functie de posibilitatile financiare, fiecare are de unde alege. Atentie insa, buzunarul nu trebuie sa fie prea gol, caci cazari ca in Grecia sau Bulgaria la numai 10 – 30 euro nu exista. Am retinut de la ghidul nostru ca cea mai ieftina camera in zona costa 60 euro/noapte (85 CHF), iar limitele superioare depasesc 500 euro (cca. 710 CHF).

“Hotel du Golf anc. Marie-Louise”, hotelul unde am avut placuta ocazie de a poposi pentru o noapte, in cursul unui circuit Italia-Elvetia-Austria-Ungaria, este un hotel de 4 stele, situat pe Rue Centrale 1884, foarte aproape de gara. Este o afacere de familie care pune la dispozitia turistilor 69 camere foarte spatioase (30-35 mp), fiecare camera dispunand de un balcon la fel de generos in privinta spatiului.

Am sosit la hotel seara in jurul orei 20. Fiind prima jumatate a lunii septembrie, la acea ora era deja intuneric afara, asa incat nu ne-am putut face o imagine a locatiei in care ne gaseam. Retinusem doar drumul in serpentine pe care autocarul il urcase pana in statiune vreme de mai bine de jumatate de ora, strajuit de-o parte de culmile impadurite ale muntilor, iar pe cealalta parte de prapastiile innegrite de intunericul inserarii, presarate cu mii de puncte luminoase, statice dar si mobile, de fapt reflectarea departata a luminilor localitatilor din vale si a mijloacelor de transport ce serpuiau jos, pe autostrada. Cum vremea era innorata, parea ca cerul se rasturnase cu stele cu tot si cu avioanele ce-l brazdau. Abia a doua zi, la plecare, peisajul a fost intregit pe acest parcurs cu panorama albastra si stralucitoare a lacului Geneva.

Inca de la sosire am sesizat precizia, promptitudinea si seriozitatea cu care gazdele isi onoreaza oaspetii: repartizarea grupului pe camere fusese finalizata deja, ghidului nu i-a mai ramas decat sa ne inmaneze cheile, sa ne comunice ora la care incepea servirea micului dejun si sa stabileasca ora de intalnire la autocar pentru plecarea de a doua zi, toate acestea derulandu-se pe parcursul a mai putin de 15 minute. De-acum inainte timpul era liber, la dispozitia fiecaruia.

Camera ce ne fusese repartizata se afla la etajul II al cladirii. Am urcat cu liftul si am patruns intr-un hol lung de vreo 5 m, pana intr-o incapere neasteptat de spatioasa, impecabil de curata, mobilata cochet si confortabil intr-un stil usor retro. Peretii imbracati in furnir maroniu-roscat afisau la randu-le un aer rustic si vanatoresc. Din dotare nu lipsea televizorul, frigiderul camuflat in mobilier, asortat din plin cu bauturi si dulciuri (contr-cost, desigur), vesela adecvata servirii acestora, telefon cu fax, o mapa cu un continut generos, purtand antetul hotelului: 10 plicuri multicolore cu foi pentru scris dintr-o hartie foarte fina, 5 carti postale ilustrate cu imaginea hotelului, doua pixuri cu pasta albastra si neagra, un set de servetele umede pentru ochelari, 3 pachetele de batiste de unica folosinta, un pachet de servetele de masa, diverse brosuri si pliante turistice de prezentare a hotelului si a zonelor de atractie turistica din imprejurimi si din intreaga Elvetie.

Ne-am depozitat bagajele in dulap si am inspectat si celelalte camere cu acces din hol: una era baia, dar ce baie! Nu ne-a incantat atat de mult suprafata generoasa (cred ca avea vreo 10 m. p), cat dotarile si accesoriile de ultima generatie, toate imaculate si stralucitoare, incat puteai sa crezi ca erai primul turist sosit de dupa finalizarea constructiei sau renovarii. Pentru fiecare temporar locatar exista cate un set complet de unica folosinta, continand sapun, sampon, pasta si periuta de dinti, gel de dus, pila de unghii, casca pentru dus, tampoane sterile, discuri cosmetice si pungi igienice. In afara seturilor de cate 4 prosoape, in dotarea baii mai intrau si halatele pufoase de baie.

Tot din hol se patrundea intr-o incapere mica (cam 1, 5/2 m), in care se afla seiful cu cod la dispozitia locatarilor. Tot acolo se puteau depozita bagajele mari si chiar alimente, intrucat spatiul era amenajat cu rafturi si un mic frigider gol.

Revenind in camera de dormit, am descoperit balconul si el foarte spatios, cu vedere spre munte. Din cauza intunericului, privelistea oferita de pe balcon n-am putut-o admira decat a doua zi, dimineata. In schimb, ne-am asezat la masa din balcon si pentru ca era destul de racoare, ne-am “incalzit” cu o tuica de Pitesti (noi toti), o cafea reincalzita (eu si fiul meu) si o tigara canceroasa (sotul meu). Cu o buna dispozitie indusa de acest tratament si de incantarea ca ne aflam intr-un loc atat de deosebit, am hotarat sa inspectam zona din vecinatatea hotelului. Dupa un periplu scurt pe strada principala, ne-am intors repede la hotel, constatand ca nu eram imbracati adecvat cu racoarea care se lasase, ca plouase dupa amiaza iar acum apa evaporata se transformase intr-o ceata densa, ca era o ora tarzie si inca nu mancaseram de seara.

Din nou in camera, am pregatit “cina” de la pachet, am mancat in graba, am facut baie si dupa cateva butonari pe tastatura telecomenzii, ca sa ne facem, asa, si o impresie despre programele elvetiene de televiziune, ne-am culcat. Era trecut de ora 12.

Ne-am trezit a doua zi dimineata pe la 6; toaleta de rigoare, pregatirea bagajului si transportarea lui la autocar, sunt ritualuri obisnuite si de rutina intr-un circuit cu autocarul.

Micul dejun, inclus in cazare, l-am servit la restaurantul hotelului. In toate cele 4 tari vizitate in cursul acestui circuit am beneficiat de mic dejun inclus, cu servire in stil “bufet suedez”. La elvetieni, bufetul suedez poate fi numit mai degraba bufet elvetian, daca ar fi sa socotim marea diversitate a preparatelor si bauturilor oferite, toate purtand amprenta traditiei si excelentei elvetiene. Daca as fi luat cate o lingurita din fiecare preparat (si trebuie sa spun ca prin modul de prezentare toate imi faceau cu ochiul), nu cred ca mi-ar fi ajuns patru farfurii, ca de stomac nici nu mai vorbesc! Restaurantul era plin ochi, abia am gasit loc toti trei la o masa, semn ca si hotelul era la fel de populat. Parea o reuniune mondiala, la care participau oameni de toate rasele (europeni, asiatici, africani) si unde se vorbeau multe limbi, intre care si romana … Proprietarii hotelului supravegheau direct desfasurarea “evenimentelor” si se implicau ei insisi in servirea mesei.

Dupa micul dejun, profitand de ragazul de aproape trei sferturi de ora pana la plecare, impreuna cu alti cativa tovarasi de calatorie, am strabatut strazile din imprejurimi, admirand curatenia desavarsita, bunul gust in amenajarea restaurantelor si teraselor, vegetatia abundenta si bogatia florilor ce impodobeau balcoanele, pervazurile, aleile, bordurile sau stalpii de iluminat. Ne-am minunat cum urca trenul pana la acea altitudine!

La intoarcere, i-am impartasit ghidului admiratia noastra pentru locatia pe care ne-o oferise si i-am multumit. Stiam ca multumirile i se cuvin, ghidul fiind de fapt unul din proprietarii agentiei de turism la care contractasem circuitul. Incantat de acea avalansa de aprecieri, ghidul s-a simtit dator sa ne dea detalii suplimentare despre Villars si despre hotelul la care poposisem.

Am aflat astfel ca in Villars a fost dat in folosinta primul teleschi din Elvetia, iar azi aici se afla unele dintre cele mai cunoscute cluburi si scoli de schi, deschise atat pentru incepatori, cat si pentru avansati, scoli care au pregatit numerosi campioni de renume mondial. De asemenea, cu o traditie de doar cativa ani, Villars a ajuns sa fie cunoscut in lume pentru excelenta sa ciocolata, care prin combinatia unica de arome si gusturi, a reusit sa realizeze chintesenta ciocolatei elvetiene: la fabrica de ciocolata locala se produc sortimente diferite de ciocolata cu lapte, imbogatite cu lichior de floare de colt, lichior de erbacee montane, miere, castane sau chipsuri de cafea. Pentru calitatea si originalitatea lor, aceste specialitati de ciocolata au fost premiate la mai multe targuri internationale de profil, iar fabrica a fost desemnata de mai multe institutii regale ca furnizor exclusiv de ciocolata. Din pacate, nu am avut timpul disponibil pentru a face o astfel de achizitie si mai ales o astfel de degustare.

Despre Hotel du Golf, n-am aflat in plus fata de indicatiile din pliante, decat ca acesta se afla in extremitatea unui parc cu o suprafata foarte mare (am retinut peste 7500 mp), in interiorul caruia s-au amenajat o parcare incapatoare, o zona de joaca pentru copii si cateva terenuri de tenis. Acestea vin sa se adauge celorlate facilitati oferite in incinta hotelului: zona de odihna si relaxare cu semineu si bar, restaurant cu meniu traditional, frantuzesc si italian, sali de conferinte, jacuzzi, sauna, solar, baie turceasca, sali de masaj şi o sală de fitness, terase mari cu vedere spre munte, cu posibilitatea de a face plaja sau a juca sah gigant.

In fine, a venit ora plecarii! Ne-am luat ramas bun cu ochii de la acest hotel extra si am pornit mai departe, degustand din plin peisajul panoramic ce ni se infatisa de pe serpentinele muntelui, pana jos spre lacul Geneva.

Dumul a continuat spre Montreux, Vevey, Berna, Interlaken - o alta etapa a circuitului nostru la capatul careia am poposit la un hotel la fel de primitor, dar nu atat de luxos pe cat a fost Hotel du Golf. De altfel, comparandu-l cu oricare din hotelurile ce ne-au fost gazde pe parcursul acestui circuit, pot afirma cu doza potrivita de subiectivism ca acolo m-am simtit cel mai bine si ca-mi voi aduce mereu aminte de confortul si servirea exemplara oferite de acest hotel. Probabil nu voi mai avea vreodata prilejul sa revin la Villars, dar hotelul il recomand cu onestitate celor care dispun de bani, timp si entuziasm pentru petrecerea unui sejur deosebit.

---

VIZUALIZĂRI: 2582 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI