Ohana

TIPĂREȘTE

Ohana este in limba bastinasilor folosit pentru locul familiei, sfant. Hotelul este in administrarea unei familii din 1974 si esti primit de "verisoarele" pe care inca nu le-ai cunoscut. Primesti o harta a "casei"; ti se povesteste despre programul de la piscina, unde gasesti prosoape; despre cum sa folosesti si programul spalatoriei; unde poti sa mananci in apropiere. Ce poti sa faci daca nu ai planificat nimic, unde sa parchezi si esti rugat foarte frumos sa nu uiti ca si ceilalti sunt acolo pentru odihna, deci sa nu deranjezi.

Hotelul este in stilul INN-urilor americane vazute prin filme. Fooooarte curat, cu cameriste foarte saritoare si care stiu ce au de facut. Se recomanda ca, daca esti multumit de munca lor, sa le rasplatesti cu 1-2 dolari, zilnic; pentru ca in fiecare zi face altcineva curat. Camera cu de toate, inclusiv delicioasa cafea hawaiiana. Totul este mochetat, motiv pentru care am umblat desculta. In hol era, dimineata, pana pe la 10.30 cafea; apoi era inlocuita cu 2 "cazane" cu apa cu lamaie si portocale, respectiv cu mere. O camera mica gazduieste un muzeu facut de bunica celor doua "verisoare" care m-au intampinat; intri cu cartela de la camera. In fata fiecarei camere sunt 2 fotolii si o masuta, unde sa stai si sa surprinzi avionele care decoleaza sau aterizeaza. Sub geamul de la baie are cuib o pasare care imi concerta seara, de la 9.30 la 1-2. Minunat! Aer conditionat si ventilator la lustra. Tv si 1 km de prize pentru sacul meu de incarcatoare.

Lanaiul de la intrare spatios si cu vedere la balta cu pesti koi, purtatori de noroc. Noaptea, la flux, se umplea cu apa prin canalul catre ocean.

Un loc atat de linistit!

Din peisaj a lipsit doar bunica mea. Chiar a fost ca acasa.

---

VIZUALIZĂRI: 1928 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI