Hilly, un hotel cu ștaif

TIPĂREȘTE

Pentru cel din urmă popas pe pământ turcesc înainte de a merge întins către casă, am ales Edirne, fiindcă mai vroiam un pic de plimbare, un pic de shopping, un pic de căscat gura prin vestitul oraș prin care trecuserăm de atâtea ori fără să-l vizităm ca atare. Când m-am apucat de căutări pe booking, saitul mi-a venit în întâmpinare cu o ofertă de nerefuzat: Hilly Hotel cu 32,40 €/noapte cu mic-dejun inclus. N-am stat prea mult pe gânduri și am făcut rezervarea imediat, văzându-i nota de 9,2 și recenziile foarte bune ale celor care-i fuseseră musafiri.

De la Bergama până la Edirne aveam de parcurs 435 km, o distanță nu foarte mare, însă ținând cont că am pornit la drum abia pe la 14,30, practic puţin după ora la care trebuia să facem cheek-in-ul, eram într-o mare întârziere, nemaipunând la socoteală că aveam de trecut Dardanelele cu ferry pe la Çanakkale-Kilitbahir.

Adresă: Şükrüpaşa Mahallesi, Kıyık Cd. No:254,22030 Hasanağa Köyü/Edirne Merkez/Edirne

Website: hillyhotel.com

Hotel Hilly ne-a sărit în ochi încă de când intraserăm în Turcia la începutul vacanţei, fiind situat cumva la marginea oraşului Edirne, aproape de şoseaua D535 pe care intraserăm în urmă cu 27 km prin vama Hamzabeyli în ţara semilunei. Din acest punt de vedere, se află cam la 1,3 km de faimoasa Moschee Selimiye, considerată inima şi principala atracţie a oraşului. Ne-a sărit în ochi în primul rând prin clădirea sa modernă şi destul de nouă cu o arhitectură cam futuristă care contrastează cu împrejurimile modeste şi ne-am bucurat atunci că are o amplasare mai aparte, fără să fim nevoiţi să bâjbâim pe străduţe până la el. Se poate spune că e cam în câmp, dar îi poate fi atribuit avantajul că locul e liniştit şi neaglomerat, departe de agitaţia din centru.

Hotelul are patru etaje şi parter, este construit în pantă, pe una dintre părți nemaiavând același număr de niveluri. Are 51 de camere de patru tipuri, cu balcon sau fără, un centru welness&spa. Este un hotel de business, fiind dotat cu trei săli moderne de conferințe, de mare capacitate, deține două restaurante à la carte și un altul și cu bar, denumit Vento, situat pe întregul etaj al treilea, cu vedere panoramică asupra împrejurimilor.

După demonstrația de măiestrie șoferisitică a soțului din dotare, care a făcut ca la orele 21,00 să intrăm în Edirne (e drept că am reușit să prindem ferry la limită), am găsit repede hotelul, fiind situat practic în afara orașului, neavând cum să ne încurcăm. Clădirea e impozantă, arată bine și pare a fi destul de nouă, deși hotelul a fost dat în funcțiune în 2013. Pe de altă parte, părea chiar luxos pe dinafară, mai rău pentru noi a fost că și pe dinăuntru era exact cum părea din exterior. Asta pentru că eram cam stânjeniți din cauza aspectului nostru: îmbrăcați în pantaloni scurți și tricouri, încălțați în sandale de mers, oarecum prăfuiți, căci veneam de la situl antic Pergam. În parcarea hotelului erau deja aliniate multe mașini ale conaționalilor, cu două dintre autoturisme ne-am potrivit să sosim în același moment. Priveau abțibildul cu AFA de pe geamul mașinii noastre și zâmbeau cu subînțeles, mă simțeam ca un inspector de la OPC, dar mă făceam că nu înțeleg...

Un hotel rafinat, iar după pensiunea rustică de la Bergama, parcă eram într-altă lume sau în rai... Dar, foarte folosit ca loc de tranzit spre casă. Cei mai mulți dintre turiștii români (majoritari la acel moment în hotel) depănau experiențele turistice avute ba în Antalya, ba în Kușadası.

Recepție

Am îndrăznit să intrăm la recepție, dar cei doi tineri de acolo, un domn și o domnișoară, n-au dat nici cel mai mic semn că ar putea fi deranjați de felul în care arătam. Ne-am scuzat, povestindu-le de unde venim, am spus că avem rezervare, iar ei, foarte amabili și serviabili, ne-au făcut o frumoasă prezentare a orașului, ne-au dat o hartă personalizată, ne-au indicat principalele obiective ale primei capitale a Imperiului Otoman încercuindu-le pe hartă, ne-au spus despre obiceiurile culinare din zonă (delicioasele cipsuri de ficat-Yaprak Ciğer Tava), despre regulile generale ale hotelului, unde ne va fi servit micul-dejun. Și toate acestea într-o engleză impecabilă a fetei de la recepție, o încântare s-o privești și s-o auzi. Apoi am achitat cei 32,40 euro în numerar, iar un alt băiat din echipa de personal ne-a condus cu liftul, la camera noastră. Peste tot, la recepţie, în lobby, pe holuri, pe scări, luxul este la el acasă. E inutil să spun că recepţia este disponibilă în permanenţă şi se oferă room service, dat fiind că este un hotel care se respectă.

Camera noastră

Am primit o cameră la etajul al patrulea, fără balcon, lipsa acestuia pe noi nu ne-a deranjat, nefumând niciunul dintre noi. Camera, o dublă standard, de cum am intrat, m-a impresionat prin modul deosebit în care arată, fiind decorată modern şi cu bun gust, după părerea mea. Destul de generoasă (25mp), camera este dotată cu mobilier aproape nou, în tonuri de maro şi bej, aspectul general fiind unul mai mult decât mulţumitor. În plus, ţi-era milă să calci, atât de curat era peste tot, pardoseala de parchet fiind imaculată şi deloc uzată.

Pe stânga, de cum intram, aveam uşa care dădea în baie, un hol lunguţ înainte în care era aşezată masa de bagaje, iar pe perete o oglindă mare ce ne-a reamintit imediat cum arătam, drept în faţă camera propriu-zisă, spaţioasă şi caldă, familiară. Cald nu era că aerul condiţionat centralizat îşi făcea treaba asigurând o temperatură uşor de suportat pe arşiţa de-afară.

În mijlocul camerei trona patul matrimonial cu saltea foarte comodă, la capete cu noptiere, în dreptul fiecăreia dintre ele fiind montate pe perete veiozele aferente. De altfel, lumina în cameră şi pe holişor era asigurată şi de spoturi montate în diverse locuri pe tavan sau pe pereţi. Aveam şi loc de relaxare reprezentat de un fotoliu cu măsuţă, tocmai bun pentru a sta la cafea cu ochii în televizor, pentru că pe peretele opus patului şi fotoliului era montat un televizor lcd cu ecran mare şi multe programe.

Peretele cu patul şi fotoliul era traversat de la un capăt la celălalt de o bordură lată, închisă la culoare, în ton cu draperia.

Dincolo de fotoliu, până la fereastră, pe partea dreaptă, era toaleta cu scaun ce ţinea loc şi de birou, cu o oglindă pe perete, foarte interesantă, împodobită pe margini cu desene cu flori.

Pe partea stângă, imediat ce intram în camera propriu-zisă aveam dulapul de haine lângă care era un corp cu etajere de sticlă în care jos de tot era minibarul plin cu tot felul de sucuri şi băuturi nealcoolice. Mai sus, era cana de încălzit apă, pliculeţe de ceai, cafea solubilă şi apă din partea casei. În dulap, am găsit seiful şi papuci de unică folosinţă.

Baia mi s-a părut un alt exemplu de stil şi bun gust, de curăţenie nu mai rost să pomenesc, totul arătând şi funcţionând impecabil. Obiectele sanitare moderne, sclipitoare, cabina de duş etanşă, telefon în baie, uscător de păr şi multe consumabile de tot felul, pe scurt, cam asta găsit în baie. Prosoapele, imaculate, erau agăţate în cuierul dinăuntrul uşii sau pe cabina de duş, iar de oglinda de la chiuvetă era prinsă încă una mică, dar care ştia să pună în evidenţă detaliile! :)

Micul-dejun este pus la dispoziție la restaurantul Vento de la etajul al treilea și poate mulțumi pe oricine, oricât ar fi de pretențios, fiindcă este atât de variat, încât este greu de descris în cuvinte ce oferă. O întreagă panoplie de produse, că ți-e greu să-ți alegi ce-ai vrea să mănânci: legume, mezeluri, selecție de brânzeturi, salate variate, cereale, pâine și chifle de multe feluri, aperitive calde, fructe, compoturi, iaurt, fructe uscate și oleaginoase, etc. Greu să te opreşti la ceva anume, totuși, ne-am străduit și am ales produse mai deosebite care nu-ţi stau îndemână zilnic. De băut, de la cafea, cafea solubilă, ceai turcesc sau de alt tip, lapte, la tot felul de sucuri. În materialul de prezentare a hotelului, se spune că „micul-dejun are în componență 81 de produse diferite, care pot satisface 81 de gusturi diferite”. Când eram pe terminate, a apărut o domnişoară din stafful hotelului care mergea la fiecare masă şi intervieva clienţii cu privire la gradul de satisfacţie oferit de către hotel turiştilor şi modul în care şi-a făcut fiecare rezervarea. Evident că am acordat nota maximă, neavând niciun motiv de cârcoteală.

Wi-fi a funcționat ireproșabil în tot arealul cu semnal puternic, și ce mi s-a părut cel mai interesant, a fost că era neparolat, intra direct, lucru întâlnit prima oară în Turcia.

Parcarea de pe laterala din stânga este foarte generoasă, există loc suficient pentru toată lumea, putându-se lăsa mașina chiar și parcarea din fața intrării cu acceptul celor de la hotel (am văzut că e posibil, după cum am văzut că în anumite cazuri un salariat se ocupă efectiv de parcat, desigur, dacă-i sunt lăsate cheile). Parcarea, negreşit, pentru clienţii hotelului, este gratuită. Lângă hotel, se află și o stație de alimentare cu combustibil, foarte necesară când pornești la drum.

Răstimpul petrecut în Edirne a fost, deşi scurt: o seară şi a doua zi până la prânz, foarte agerabil, şederea la Hotel Hilly contribuind destul de mult la decizia noastră de a reveni special în oraş pentru a-l vizita şi a-l cunoaşte mai bine.

Cu această cazare a vacanţei, a cincea, proiectul nostru turcesc de iunie, anul acesta, numit de noi „Marmaris, din nou o vacanță... de vis!” luase sfârșit și odată cu el o frumoasă călătorie pe meleaguri pitorești, cu incursiuni dese în lumea antică greacă, o lume de care ne îndrăgostiserăm cu mulți ani înainte.

Dacă vă propuneţi un popas în Edirne, vă recomand deschis să aveţi în vedere cazarea la Hilly, un hotel elegant şi de clasă care nouă ne-a plăcut foarte mult şi unde ne-am simţit excelent!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 994 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI