Un hotel bun, foarte bine amplasat. Dacă baia n-ar fi avut ușa aia din geam...

TIPĂREȘTE

Am ajuns la Istanbul pe nepusă masă, mai mult mânați de treburi. Istanbulul este în capul listei permanent pentru noi, însă evenimentele din ultimii 2 ani ne-au ținut departe astfel încât am zis să nu întindem coarda într-o perioadă tulbure. Dar dacă soțul are treabă și mai ales dacă-i ordin, cu plăcere...

Cum a fost din scurt, am rezervat la repezeală Gulec Hotel, în Fatih, orașul istoric, nota 8,6 pe booking, 39 EUR/noapte cu mic dejun, care avea parcarea cea mai ieftină pe care am găsit-o, 6 EUR/zi, sau pe stradă, fără taxe, în limita locurilor disponibile.

De ajuns, am ajuns cu mașina, ca de obicei. Și cum nu ne ducem cu mâna goală aproape niciodată, am plecat 3 familii, cu 2 mașini, la aproape 6 dimineața din București pe traseul binecunoscut nouă, Ruse - Razgrad - Omurtag - Kotel - Yambol - Elhovo - Vama turco-bulgară, Hamzabeyli - Edirne - Istanbul, un drum de aprox 650 de km pe care l-am făcut în puțin peste 10 ore, cu câteva opriri scurte prin Bulgaria, cam o oră la Hamzabeyli, nu din cauza aglomerației de la vamă, ci a dutty-free-ului de acolo și cu vreo 3-4 km aproape de intrarea în Istanbul, unde n-am băgat în viteza a doua, din cauza unor lucrări pe autostradă.

Mergem pe același drum aproape întotdeauna și așa am făcut și acum. Cine a fost în Istanbul știe despre traficul infernal de acolo, cine nu, a auzit și citit peste tot. Din cauza atâtor drumuri făcute, am ajuns să ne familiarizăm și să ne descurcăm destul de bine prin orașul vechi, acolo unde ne-am cazat întotdeauna, cu vreo 2 excepții. Chiar și după ce intrăm în Istanbul, mergem în general pe același drum, până ajungem la apă și de acolo ne orientăm în funcție de străduțele pe care stăm.

La fel și acum, după ce am intrat în Istanbul pe bulevardul Adnan Menderes, am urmărit drumul principal și indicatoarele de Aksaray și apoi pe cele de Sultanahmet (preț de vreo 14-15 km) până la o rampă unde am făcut stânga, am intrat pe Ataturk bulevard, am trecut prin Apeductul lui Valens și am ajuns la apă, cam prin dreptul Podului Ataturk, unde am făcut dreapta și apoi am mers doar pe lângă apă, până am trecut de Podul Galata. La prima intersecție după Galata, am făcut dreapta după KFC-ul de acolo și am urcat strada aceea până am traversat linia de tramvai și în 100-150 de m am ajuns la destinație. Varianta pe Ataturk, prin Apeductul Valens, până ajungem la apă și de acolo să ne abatem în dreapta, în funcție de străduța pe care stăm, ni s-a părut întotdeauna cea mai simplă și cu toată balamuceala și sensurile unice din centrul istoric, tot mergând pe același drum, am ajuns ca Istanbulul să nu ni se mai pară atât de sofisticat.

Gulec Hotel, este situat în cartierul Fatih, pe o străduță liniștită, destul de aproape de Piața Sultanahmet, Hagi Sofia și toate câte sunt în jur, Cisternele, Hipodromul, Palatul Topkapî, parcul Gulhane, Columna lui Constantin, dar mai ales la 3-4 minute de linia de tramvai T1, care te duce în toate punctele importante din Istanbul (între stațiile Columna lui Constantin și Piața Sultanahmet, la distanță egală de una, sau de alta). În partea stângă, de la Columna lui Constantin mai este o singură stație până la Marele Bazar, iar în partea dreaptă, prima stație este chiar Piața Sultanahmet. Între Marele Bazar și Podul Galata sunt 5 stații de tramvai, sper să nu greșesc, aprox 2 km, dar noi am preferat să mergem întotdeauna pe jos. Doar dacă am ieșit din orașul istoric am folosit mijloace de transport, în rest peste tot, pe jos.

Hotelul a fost renovat în 2016-2017, iar pe booking figurează că își întâmpină clienții începând cu mai 2017 și asta a fost decisiv pentru mine, pentru că renovarea asta a dus la note foarte mari, ultimile comentarii fiind notate numai spre 10.

Nu știu dacă mai este cazul să spun cât sunt turcii de binevoitori, cum știu să facă turism și cum te primesc cu brațele deschise de zici că te cunoști cu ei de când lumea. Așa ne-a primit și pe noi un băiat simpatic pe care nici nu l-am întrebat cum îl cheamă, dar am vorbit permanent și ne-a fost de mare ajutor toate zilele cât am avut de rezolvat treburi. Soțul meu, mare amator de pălăvrăgit cu turcii, li se adresează așa cum o fac și ei, cu „prietene”, sau „fratele meu”, mai ales când vrem să cumpărăm... O dovadă de maximă bunăvoință a fost când l-am întrebat unde este cel mai apropiat centru de unde puteam să ne cumpărăm cardul de transport, pentru că îl uitasem acasă pe al nostru și ne-a scos imediat unul din buzunar, ne-a spus să-l folosim și să i-l înapoiem la plecare.

Formalitățile de check-in s-au derulat rapid și cum știam de la rezervare că hotelul asigură parcare cu plată, 6 EUR/zi, sau pe stradă, dacă erau locuri libere, am încercat ultima variantă. Nu prea erau locuri, pentru că hotelul se află chiar într-o intersecție, dar am făcut o combinată cu tipul de la recepție și ziua ne ducea mașinile pe o străduță după colț, unde era o parcare păzită, iar seara ne-o aducea în fața hotelului. El s-a descurcat cu toate manevrele și până la urmă, nu știu cum a făcut, dar ne-a cerut pe parcare doar 15 lire pe zi și doar pentru 2 zile, ceea ce a insemnat vreo 7 EUR pe toate zilele și nu 18 cum ne zisese booking. Nu ne-am mai bătut capul, atâta a zis, atâta i-am dat.

Hotelul ne-a plăcut de cum l-am văzut pentru că era curat și pe afară, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna prin orașul vechi și împrejurimile arătau de asemenea bine, locul fiind destul de aerisit. Am stat în tot felul de locuri în Istanbul, iar în orașul vechi clădirile sunt înghesuite și de multe ori am avut vederi în curți urâte sau nicăieri... Gulec mi-a plăcut mult din punct de vedere al amplasamentului.

Cu toate că are doar 4 etaje, hotelul are lift, care pe mine nu m-a interesat, pentru că nu folosesc liftul niciodată, la orice etaj aș sta. Până la etajul 3 unde am stat noi, am mers pe niște scări largi, curate. Pe scări, pe holuri, prin tot hotelul sunt senzori de lumină.

La intrare, vis-a-vis de recepția micuță, este un spațiu de lobby, amenajat în stil turcesc, cu fotolii, canapele și măsuțe și un TV sub care era un raft cu materiale promoționale, dar le-au lipsit hărțile și credem că a fost doar temporar. N-am insistat asupra acestui lucru, noi am avut hărțile noastre de acasă și în drumurile noastre ne-am oprit și la Punctul Info, care se află aproape de Podul Galata, chiar în stația de tramvai înainte de pod și ne-am mai aprovizionat cu materiale de acolo. La recepție sunt camere de luat vederi și multe monitoare, în care vezi permanent ce se întâmplă la fiecare etaj, în restaurant, la recepție, pe stradă...

Camerele de la Gulec sunt destul de mici, știam asta de la rezervare, dar nu conta prea mult pentru că niciodată, absolut niciodată, nu am stat în camere de hotel la Istanbul, decât atât cât am dormit. Din cauza asta am ales aproape întotdeauna cazări de medie, de pe la 8 în sus, care să nu coste prea mult pentru că nu merita. O cameră la Gulec are 15 mp și am găsit acolo tot ce ne-a trebuit. Un pat foarte curat, două noptiere, TV, un blat care încorpora un minibar, dulap pentru haine, seif, papuci de baie, o măsuță mică care putea ține loc și de suport pentru bagaj, un fotoliu și aproape un perete întreg în geamuri, geamul propriu-zis dar și o ușă care dădea într-un balcon franțuzesc, foarte, foarte mic. Accesul în camere a fost cu cartelă magnetică.

Pe birou era o cană electrică, 2 căni și ceai plus zahăr în cazul în care vrei să-ți faci ceva cald. Înăuntru, în frigider, erau 2 sticle de apă și 2 cutii de coca-cola, iar deasupra, pe birou o cutie mică, cu alune. Ai fi crezut că sunt din partea casei dar nimic nu este, tot ce găsești în cameră, în frigider sau afară, se plătește. În plus lista de pe minibar este mult mai lungă decât găsești înăuntru, dar nu vă faceți griji că nu pune nimeni ceva la socoteală. Oricum, fiți vigilenți, că nu strică, dar din experiența noastră vă spun că niciodată nu ne-am simțit jecmăniți de turci. Ei încearcă să câștige cât mai mult, dar te așteaptă la negociere, nu îți bagă mâna în buzunar.

Ceea ce nu mi-a plăcut absolut deloc a fost baia. Nu știu ce a fost în capul celui care a autorizat renovarea. Camera este mică și este de înțeles că și baia este la fel. Mie nu-mi plac camerele cu baia aproape de pat, chiar urăsc asta. Prefer să mă deranjez oricât, dar să nu am baia la capul patului. În fine... fiecare cu piticii lui, dar la Gulec baia e ca naiba. Între pat, acolo unde pui capul și intrarea în baie, este o jumătate de m. Dar nu asta ar fi problema. Ușa este culisantă, nici n-ar putea să fie cu deschidere normală din cauza spațiului mic, dar nenorocirea este că acolo este un geam de sus până jos. Oarecum mat, dar se vede foarte bine silueta celui care este în baie, mai ales când este lumina aprinsă. Și ca să fie tacâmul complet, imediat lângă ușă este toaleta. Eiii, cum vă imaginați ca unul din locatari să rămână în pat și să vadă foarte bine toate mișcările celui care se duce la baie. Ce romantic!

Norocul nostru că am fost 3 familii și când voiam să am și eu intimitate, îmi trimiteam soțul să bea o bere cu băieții. În schimb, ca să ajungi la duș intrai în baie pe ușa asta de geam și apoi mai era o ușă și la cabina de duș. Nu cumva să te vadă cineva la duș, dar la toaletă, da, nici o problemă! Le-am spus și le-am scris celor de a Gulec, or mai fi făcut-o și alții, sper să ia în seamă asta. Altfel baia este rezonabilă. Cu cabină de duș direct pe podea dar cu scurgere bună, produse de toaletă, poliță pe care să-ți pui diverse, suport de prosoape, foehn... nu am avut ce să le reproșez. Și mai ales curat. Au intrat femeile alea în fiecare zi și ne-au schimbat prosoapele, ne-au aranjat paturile, ne-au făcut curat și ne-au adăugat produse de curățenie, chiar dacă nu le consumasem pe celelalte.

Din cele 3 camere pe care le-am avut, 2 au fost identice, la etajul 1 și 3, chiar lângă lift, iar cealaltă, care a fost pe colț, în capătul holului, a avut o altă împărțire și acolo baia a fost ok. Deci, dacă alegeți Gulec, cereți o cameră pe colț.

Micul dejun a fost ok. Nu să te omori după el, dar nici să faci foamea. Nu cred că aș mai fi putut după 3-4 zile, dar cât am stat a fost rezonabil. Cartofi prăjiți și niște paste, foarte iuți, pentru asiatici, brânzeturi și cașcaval, bune, ouă fierte, niște cârnați și mezeluri de care nu m-am atins, 3 feluri de măsline, cereale, niște castroane cu gemuri deloc apetisane, lapte, legume crude (doar roșii și castraveți), dar și la grătar (vinete, în general) și o cafea bună, pe care de obicei nu o beau la hotelurile lor pentru că nu mi-a plăcut aproape niciodată nesul acela de la aparate. Așa că, în general, iau micul dejun la hotel, iar apoi mă așez la o cârciumioară mică de cartier și savurez o cafea turcească. La Gulec mi-a plăcut și am băut în fiecare dimineață chiar dacă era nes, nu era leșinat, iar cu puțin lapte și puțină miere, chiar pe gustul meu. Salonul în care am servit micul dejun era la un fel de demisol/parter, din cauza terenului ușor în pantă, frumos aranjat și decorat în stil turcesc, cu un TV pe unul din pereți și cu 2 intrări/ieșiri, una care te scotea direct în stradă.

Nu pot să nu amintesc de restaurantul Ortaklar vecin, care se află în aceeași intersecție, pe diagonală cu Guleg. L-am descoperit în ultima seară, cu toate că îl vedeam în fiecare zi și pot să vi-l recomand din toată inima. Se mănâncă și ieftin și bun la Ortaklar și o să dezvolt puțin în review-ul de călătorie.

Am avut WiFi care a funcționat foarte bine peste tot în hotel, iar despre personal am spus și la început. N-ai ce să le reproșezi turcilor astora. Sunt drăguți, sunt amabili, știu să te sucească, să te răsucească și să te facă să te simți bine la ei.

M-aș întoarce la Gulec cu siguranță, dar trebuie să mă asigur la momentul rezervării că primesc o cameră cu o ușă la baie prin care să nu se vadă.

---

VIZUALIZĂRI: 2514 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI